vineri, 25 aprilie 2008

Cea mai dureroasa zi din istoria crestinismului

„Sfânta şi Marea zi de Vineri. Vinerea Neagră, ziua cea mai dureroasă din istoria creştinismului, ziua înfricosătoarelor Patimi. Hristos este judecat şi condamnat pe nedrept la moarte, El Dumnezeul Adevărului, El Domnul iubirii. Spre Golgota, purtând crucea cea mântuitoare, cu rănile batjocoririi de către ostaşi, singur şi părăsit de toţi, Hristos înfăţişează întregii lumi starea răutăţii în care se afla aceasta. Pironit pe cruce, Hristos aşteaptă astăzi cu braţele larg deschise pe tot omul atins în inimă de durerea cumplită a păcatelor sale, precum pe tâlharul care strigă din adâncul fiinţei: "Pomeneşte-mă, Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta" (Lc 23,42) şi care primeşte vestea cea minunată a mântuirii: "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." (Lc 23, 43).

Cerul se întunecă, soarele îşi ascunde faţa, neputând să îndure cumplita suferinţă, pământul se cutremură pătruns de fiorul înfricoşatelor patimi ale lui Hristos, Maica Sfântă priveşte copleşită de durere către Fiul ei răpus de răutatea şi toate păcatele oamenilor, care îl ocărau până în ultima clipă. Hristos smerindu-Se şi iubind până în clipa morţii, rosteşte cutremurătoare rugăciune pentru cei ce-L vrăjmăşesc: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac." (Lc 23, 34)

Astăzi încetează orice jertfă pentru că Hristos devine Jertfa cea de-a pururea mântuitoare. Astăzi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci este ziua slujbei de înmormântare a Domnului Iisus. Astăzi toţi credincioşii pătrunşi de dragostea pentru Hristos şi de suferinţa Lui se strâng în jurul epitafului aşezat pe masă în mijlocul bisericii, închipuind mormântul Domnului şi dau glas tânguirii îngropării, cântând laolaltă Prohodul.

Zi de post negru, Vinerea Mare este prilej de profundă meditaţie şi adâncire a conştiinţei.“

tot de aici.

Un comentariu:

MunteanUK spunea...

Cea mai dureroasa zi din istoria crestinismului doar?

Probabil din istoria omenirii intregi... caci, din pacate, pentru multi oameni, mai cu seama ai zilelor noastre, viata ramane infundata intr-un mormant in care 'Dumnezeu a murit' (pentru ca asa a declarat ratiunea, idolul lumii de azi si ai ultimilor 250-300 de ani)...

Crestini ortodocsi, noi sa ramanem in credinta ca bucuria Invierii, nu este numai pentru noi, ci Domnul ii cheama la El pe toti semenii nostri. Mare cinste si raspundere ne-a mai dat El noua, sa-i cheme pe cei din jur prin noi crestinii, caci prin felul prin care ne purtam Il marturisim sau nu...

Sa ne cutremuram de asa o responsabilitate, dar sa nu deznadajduim, caci nu prin noi insine ni se cere sa facem ceva, ci numai prin El! Tinand poruncile Sale datatoare de viata lucram nu doar sa ne invrednicim de darul mantuirii pentru noi, dar si sa aducem bine o raza de bucurie si speranta celor ce nu-L cunosc inca sau L-au uitat...

Hristos a inviat!