Lunea cea Mare
În această zi se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos şi se aminteşte de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
Iosif cel preafrumos – care a fost vândut ca rob de către fraţii săi, este icoană a lui Hristos, pentru că, asemenea lui, şi Mântuitorul Hristos a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul său, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Iosif rămâne pentru noi un model de iertare desăvârşită. El ne îndeamnă, împreună cu Mântuitorul, să iertăm pe cei care ne greşesc şi să facem bine şi celor ce ne urăsc pe noi
Pomenirea smochinului blestemat de Mântuitorul este o pildă pentru noi, ca să ştim că Mântuitorul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l facem noi oamenii, ci şi pedepseşte neangajările noastre în faptele bune. Istoria smochinului ne îndeamnă la pocăinţă şi facere de bine. Dacă Dumnezeu nu găseşte în noi roadele credinţei, adică faptele cele bune, putem fi părtaşi sorţii smochinului celui neroditor.
Marţea cea Mare
În Marţea Săptămânii celei Mari se face pomenirea pildei celor zece fecioare. Această pildă spusă de Mântuitorul ne îndeamnă să luăm aminte la cele cinci fecioare înţelepte, care au avut untdelemn în candelele lor şi care l-au întâmpinat pe Mirele Hristos. Înţelepte fiind, au intrat cu el în cămară nunţii şi s-au bucurat de ospăţul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au lipsit de la întâmpinarea Lui. Să cugetăm la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru întâlnirea cu Domnul în clipa morţii noastre. Mântuitorul ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când vine Fiul Omului”. Deci, suntem îndemnaţi să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare şi cu fapte bune.
Miercurea cea Mare
În această zi, se face pomenirea femeii celei păcătoase care a uns cu mir pe Hristos, cu puţin timp înainte de răstignire. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamă faptul că L-a văzut intrând în casa unui lepros. Se gândea deci femeia că o va vindeca şi pe ea de boala păcatului, cum l-a vindecat şi pe acela. Şi, într-adevăr, Hristos a tămăduit-o, dându-i iertare de păcate. Această zi ne îndeamnă şi pe noi să nu stăm departe de Dumnezeu, socotindu-ne prea păcătoşi, ci să ne apropiem de El pentru a ne putea curăţi de păcatele noastre. Să luăm aminte la cuvintele Lui Hristos care ne spune că nu a venit pe pământ pentru cei care se consideră drepţi, ci pentru cei care-şi recunosc păcatele.
Joia Cinei celei de Taină
Înainte de a începe Cina, Hristos a spălat picioarele tuturor. Prin această a vrut să le aducă aminte ucenicilor să nu umble după întâietăţi, dându-Se El însuşi pildă: “Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor”.
Se pomeneşte apoi de Cina cea de taină, când a rânduit ca cele ce le-a făcut El atunci, acolo, să se facă în continuare spre pomenirea Lui. Acesta este îndemnul lui Hristos la o participare continuă şi activă a noastră la Sfânta Liturghie şi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său.
Se face apoi pomenirea rugăciunii din grădină Ghetsimani, când Mântuitorul L-a rugat pe Tatăl ceresc să treacă paharul suferinţelor de la El, dacă este cu putinţă. Voia Sa însă era să împlinească voia Tatălui: "Nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească". Este rugăciunea la care e bine să ne gândim şi noi atunci când ne rugăm. Rugăciunea noastră să fie cât mai adâncă, totală, iar cererea noastră principală să fie aceasta: „Doamne, să se împlinească toate nu după cum vreau eu, ci după cum voieşti Tu”.
Mai pomenim în această zi vânzarea şi arestarea Mântuitorului Hristos în grădină Ghetsimani, când Iuda L-a vândut sărutându-L, ca cei care veniseră după El să Îl recunoască. În faţa Sfântului Potir şi noi ne luăm angajamentul de a nu-L trăda pe Dumnezeu: "Nu-ţi voi da sărutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrăjmaşilor Tăi, ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!"
Vinerea Patimilor
În această zi, ne aducem aminte de suferinţele îndurate de Hristos pentru noi, de scuipările, de bătăile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de răstignirea şi de moartea pe cruce a Mântuitorului. În această zi stăm şi noi în faţa crucii lui Hristos împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului şi învăţăm de la El să iertăm pe vrăjmaşii noştri. Căci Mântuitorul a zis: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac". Învăţăm de asemenea să ne încredinţăm viaţa noastră în mâinile lui Dumnezeu, căci Hristos, fiind pe cruce, a zis către Dumnezeu: "Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul meu". Învăţăm despre măreţia pocăinţei, după exemplul tâlharului de pe cruce care a zis: "Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta".
În această zi ajunăm, iar seara participăm la Prohodul Domnului, adică slujba Înmormântării Domnului.
Sâmbătă Mare
Această zi este zi de reculegere. Ea închipuie odihna în mormânt a trupului lui Hristos. Este ziua în care noi ne aducem aminte de moartea celui fără de moarte, de cel ce a murit fără să moară cu dumnezeirea, şi în cazul acesta ne minunăm de Domnul nostru Iisus Hristos şi nu uităm de învierea Lui. Aceasta este ziua dinaintea Duminicii celei mari a Învierii, care ne va aduce bucuria deplină a Învierii Domnului şi a noastră.
Pr. Iosif Ciolan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu