Inmormantarea Parintelui Teofil

Revin cu câteva poze de la înmormântarea Părintelui Teofil. Vorbe nu am prea multe, decât că a fost o zi cu pace. Am simţit că majoritatea celor prezenţi erau ucenici ai Părintelui. Chiar dacă nu toţi se spovedeau la dânsul, toţi cunoşteau bucuria pe care ne-a propovăduit-o, faptul că Părintele bucuriei a murit aşa cum a trăit, adica bucuros şi pregătit. Aşa că am văzut chipuri liniştite, împăcate, chiar dacă lacrimi pentru noi, cei rămaşi, nu se puteau opri să apară la colţul ochilor.

Crucea Părintelui era pregătită de multă, multă vreme:
După Sf. Liturghie a început slujba de înmormântare, afară:

"Pământule, deschide-te şi primeşte pe cel plăsmuit din tine mai înainte cu mâna lui Dumnezeu, care acum iarăşi se întoarce la tine, cel ce l-ai născut. Căci Ziditorul a luat ceea ce a fost după chipul Său, iar tu primeşte trupul lui ca ceea ce este al tău."

(Rânduiala înmormântării călugărilor)

Am întâlnit mulţi, foarte mulţi oameni dragi. După cum spuneam, întristaţi, dar nu trişti. Spunea cineva: Părintele s-ar supăra să ne vadă trişti.
I-am remarcat şi pe ASCOR-işti, cei mult iubitori ai Părintelui, dar şi mult iubiţi de dânsul. Şi m-am gândit că, pentru prima oară, Părintele le vede aievea minunatele costume populare:

Apropo de vederea dăruită Părintelui după moarte, mi-a plăcut mult răspunsul:

Părinte Teofil, nădăjduiţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vedeţi ceva în lumea cealaltă, în veşnicie?
Dragă, m-am mai gândit eu la treaba asta singur, că dacă eu doresc să văd lumea aceasta şi n-o pot vedea, în veşnicie o să văd lumea care va fi în veşnicie? Şi răspunsul mi-a fost acesta: Dacă Dumnezeu va zice către mine: „Să ştii că eu şi-n veşnicie pe tine tot aşa te las!“, n-aş putea zice altceva, decât: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!“.
Adică eu cum sunt, sunt împlinit, nu mai trebuie să am ceva ca să mă împlinesc, sunt mulţumit cu cât este. Ştiu că alţii au mai mult, ştiu că alţii pot mai mult, mă bucur că pot ei şi ce nu pot eu, nu mă deranjează cu nimic pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie şi nici nu doresc să am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu voinţa mea în situaţia aceasta de ştirbire, de îngrădire; nu eu o să hotărăsc ceea ce urmează în cealaltă vreme a vieţii mele şi în veşnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine!

(Basilica)

Natalia

Un dar din aceasta seara, pentru cei de departe care il iubesc pe Parintele Teofil

Mai întâi sosirea Părintelui la mănăstire, înconjurând biserica mică. Imaginile sunt nesemnificative, dar sper să simţiţi ce e dincolo de ele...




Întâmpinarea Părintelui:
urcarea către biserica mare:
O filă de acatist compusă pentru Părintele Teofil:

Bucură-te, că doar pe căile Evangheliei ţi-ai ostenit picioarele
Bucură-te, că nu ai trecut cu vederea nici o iotă din Lege
Bucură-te, că pentru aceasta Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea
Bucură-te, că neputinţele trupeşti le-ai făcut trepte spre desăvârşire
Bucură-te, secerător îmbelşugat al bucuriei
Bucură-te, că din poezie ţi-ai făcut rugăciune şi din rugăciune poezie
Bucură-te, cinstitorul Tradiţiei
Bucură-te, tezaurul cuvintelor de duh
Bucură-te, că ai înţeles că adevăratele osteneli monahale sunt cele ale minţii
Bucură-te, că nevederea trupească ţi s-a făcut uşă a curăţiei
Bucură-te, că pentru a vesti Evanghelia păcii ai străbătut toate laturile ţării
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu, părintele nostru.

(preluată de aici)
Natalia

Parintele Teofil a plecat la Domnul

După spusele IPS Laurentiu, înmormântarea va avea loc sâmbătă, începând cu Sf. Liturghie, de la ora 10.
Veşnica pomenire şi Hristos a înviat!

Natalia

Părintele Teofil: "sunt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna suntem bine"

Veşnică pomenire, iubite părinte Teofil!

Sf. Dimitrie

Anul acesta am primit marea binecuvântare de a ne închina moaştelui Sfântului Dimitrie, în biserica lui din Tesalonic, impresionantă:





TROPARUL SF.DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR

Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

• Sărbătoarea Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie în Tesalonic
• Biserica Sfântului Dimitrie, din Tesalonic
  
• un site închinat Sfântului, unde se găsesc: Acatistul, viaţa, cântări, icoane şi alte resurse

Natalia

Coronita pentru Sfantul Nectarie

M-a rugat cineva să îi explic cum am făcut coroniţa pentru Sfântul Nectarie, cu ocazia primiri părticelei din sfintele lui moaşte la noi în sat. M-am gândit să fac acest lucru pe blog, poate mai foloseşte cuiva.

În primul rând trebuie să vă spun că nu am intenţionat eu să fac coroniţa şi nu sunt nicidecum o pricepută în ornamente florale. Înainte de venirea Sfântului am plecat la Făgăraş, cu gândul să comand coroniţa la o florărie. Nu am reuşit însă, din diferite motive (ba nu puteau pe moment, ba mai târziu, ba deloc etc). Însă în prima florărie în care am intrat, doamna m-a întrebat de ce nu o fac eu. Am zâmbit şi am plecat mai departe :). Pe drumul dintre florării (mai ales după ce continuam să fiu refuzată) m-am gândit că probabil Sfântul chiar vrea să o fac eu. După câteva alte eşecuri am renunţat, însă cu convingerea că dacă aşa vrea Sfântul, el mă va şi ajuta să o fac. M-am întors deci la prima florărie, unde doamna respectivă m-a încurajat din nou, mi-a dat cantitatea de flori necesară (de care eu nu puteam să îmi dau seama :D ) şi mi-a dat câteva indicaţii.

Elemente de bază:

• - crizanteme (după părerea mea sunt cele mai indicate, pt.că rezistă mult fără apă)
• - gard viu (eu recomand pe cel cunoscut ca „buxus”, tot pt.că este foarte rezistent; la această primă coroniţă eu am pus şi un alt fel de gard viu, dar acela s-a uscat imediat)
• - floarea miresei (aşa se numeşte pe la noi, e o floare albă, măruntă, destul de rezistentă şi ea - o puteţi vedea în poza alăturată, împreună cu crizantemele) - se găseşte în florării
• - o sârmă subţire şi moale, uşor de manevrat

Opţional: la coroniţa Sfântului Nectarie eu pus şi lăcrămioare (era vremea lor); au dat un parfum deosebit, însă s-au uscat repede.

Asamblare: se ia o rămurică de gard viu, una de floare miresei şi o crizantemă şi se leagă cu sârmă (tăiaţi-o la o lungime cam triplă faţă de cât vreţi să fie lungimea coroniţei, iar dacă totuşi vi se termină, înnădiţi cu o altă bucată, în continuare). Se adaugă un alt bucheţel de buxus+floarea miresei+crizantemă, dând roată strâns cu sârma şi tot aşa.

La sfârşit se închide:


Foarte important: Persoana pentru care facem coroniţa (sau orice aranjament), fie că e un sfânt, o sfântă, Sfinţii Arhangheli sau Însuşi Domnul sau Maica Sa, sunt de mare ajutor nepriceperii noastre. De aceea este bine să avem în apropiere o icoană, eventual şi o candelă aprinsă, iar în timpul lucrului să ne rugăm.


Astfel ceea ce mie mi s-a părut de nefăcut (nu am o îndemânare deosebită) a ieşit o minunăţie lăudată de multă lume :). Nu mă sfiiesc să o spun, pentru că nu am făcut-o eu (vai şi amar de ce ar fi ieşit :) ), ci doar mi-am împrumutat mâinile Sfântului Nectarie.

Natalia

Apostolat

Ştiu că mulţi dintre voi răsfoiţi şi "Apostolatul", aşa că vă rog şi aici să răspundeţi la câteva întrebări, pe care le găsiţi aici. E un moment de cumpănă, în care viitorul poate însemna dispariţie/îmbunătăţire/extindere. Depinde mult şi de răspunsurile voastre.
Mulţumesc!
Natalia

Stana - sotie de mucenic, si vesti despre proces

Astăzi am citit la Sf. Liturghie Sinaxarul. La finalul lui greu mi-am stăpânit lacrimile. Întotdeauna m-au impresionat profund soţiile de sfinţi... Iată fragmentul:

înainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru împaratesei oprirea prigoanelor si încheia jalba: "sau vlădică de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din ţară". Împarateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osândit la temnita pe viata în cetatea Kufstein din Tirol.
Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme îndelungata sotia sa Stana, stând la usa bisericii, îmbrobodita în negru, plângând si cerând milă ca să-şi poată creşte copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.

Între timp am aflat şi veşti, procesul s-a încheiat iar verdictul se va da pe 28 octombrie.
Mulţumim tuturor celor care vă alăturaţi nouă în rugăciune, Domnul să le rânduiască pe toate după atotştiinţa Sa!

Natalia

Ziua Sfinţilor Mărturisitori ardeleni şi proces

Mâine este ziua Sfinţi ardeleni şi… pentru noi proces, la Iaşi. Interesantă „potrivire”… Domnul să le rânduiască pe toate după voia Sa!

Îmi sunt aşa de dragi aceşti sfinţi, Visarion, Sofronie şi Oprea (simplu mirean care, cum spune acatistul, „iubind mai mult legea cea neschimbată a lui Hristos decât pe ai tăi şi decât însăşi viaţa ta, sufletul ţi-ai pus pentru dreapta credinţă”), preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, încât nu prea pot să spun nimic despre ei, nu găsesc cuvintele...



Viaţa Sfinţilor ardeleni
Acatistul
Acatistul Sfinţilor Preoţi Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel


De curând am ajuns şi la Sibiel, unde am intrat în biserica în care a slujit şi Părintele Moise Măcinic:



„Voi toti, care ati odraslit din Biserica Ortodoxa transilvaneana si care acum va bucurati de cinstirea mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primiti rugaciunile noastre si mijlociti pentru noi, inaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu, Celui in Treime preamarit!
Rugati-va Domnului, ca sa intareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati, sa reverse harul pacii in inimile tuturor, sa fereasca turma credinciosilor de toata reaua intamplare, ca intr-un glas si un suflet sa preamarim pe Cel ce este Datatorul tuturor darurilor si Mantuitorul nostru. Privegheati si va rugati pentru noi ca izbaviti fiind prin mijlocirile voastre, de cursele celui rau, sa ducem lupta cea buna a mintii in toate clipele vietii noastre si sa fim neclintiti in dreapta credinta a mosilor si stramosilor nostri.”

(Acatistul Sfinţilor mărturisitori ardeleni)

Natalia

Salata de conopida cruda cu morcovi

Ingrediente:

• - câteva bucheţele de conopidă
• - un morcov
• - 2-3 felii de ardei
• - ulei de măsline
• - zeamă de lămâie
• - (dacă nu este post - 2 linguri de smântână)

Conopida se spală şi se taie mărunt, morcovul se rade pe răzătoarea mare, ardeiul se taie fideluţă. Se amestecă cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie. Dacă doriţi puteţi pune şi sare. Eu nu am pus, dar noi nu prea folosim sarea aşa că nu simţim lipsa ei.


Dacă nu este post, se adaugă 2 linguri de smântână.

Conopida depăşeşte varza ca valoare alimentară şi este mai uşor de digerat decât aceasta. Conţine vitaminele B1, B2, C, minerale: Ca, K, Fe şi altele.
Conopida se află printre cele mai indicate legume crucifere necesare în scăderea incidenţei cancerului, mai ales de sân. Conţine multă vitamină C, caroteni şi alţi compuşi care măresc excreţia unui hormon estrogen, legat de dezvoltarea cancerului de sân.

(Speranţa Anton – Ghid terapeutic naturist)

Natalia

Prajitura ‘Fantoma’

Ingrediente:

• 1 l lapte
• 1 unt topit şi răcit (în reţeta originală e margarină, dar noi nu consumăm această aberaţie culinară din plastic, aşa că am înlocuit cu unt)
• 6 ouă
• 250 g zahăr
• 1 esenţă vanilie (sau rom, după preferinţe)
• 9 linguri făină

Se freacă (sau, mai simplu, se mixează) gălbenuşurile cu zahărul, adăugându-se esenţa, untul topit şi răcit, făina şi laptele.
Se bat albuşurile spumă şi se toarnă peste compoziţie amestecându-se uşor, apoi se toarnă într-o tavă unsă şi tapetată. (E nevoie de o tavă mare. Dacă e şi înaltă e şi mai uşor de manevrat, pentru că la introducerea in cuptor avem o compoziţie lichidă)
Se dă la cuptor 10 minute la foc mare şi 40 de minute la foc mic.

Se face extrem de uşor şi repede (aşa cum îmi plac mie reţetele :) ) şi este foarte gustoasă. Se numeşte „fantomă” pentru că, deşi în tavă se pune o singură compoziţie, când este gata apar 3 trei straturi: făina formează o foaie, laptele şi gălbenuşurile o budincă, iar albuşurile se ridică deasupra ca o glazură:

Natalia

Un nou numar din Apostolat

În ultima vreme reuşesc tot mai puţin să mă ocup de blog (de vizitarea altora nici nu mai vorbesc). Vă rog să mă iertaţi de lipsă, dar am o perioadă tare aglomerată... pe lângă serviciile care mă solicită destul, s-au adăugat: un şantier care nu se mai termină, un pelerinaj pe care l-am avut de organizat, un botez, o grădină nepregătită de toamnă, mere care încă mai aşteaptă să fie culese şi multe alte schimbări şi gânduri...
Din toate acestea nu vă pot împărtăşi decât ce am lucrat în ultima vreme la Apostolat, sper să găsiţi câte ceva de folos. Spicuiesc din cuprins:

• Editorial: Dragoste sau ură?
• Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi
• În România se dezbate public legiferarea prostituţiei şi a drogurilor: În lanţuri cu Dumnezeu!
• Când începe educaţia?

Rubrica Pas în doi:

• Nu mă mai iubeşte!
• Înţelepciunea casei: “Iartă-mă!” este la fel de important ca „Te iubesc!“
• Nu vă căsătoriţi cu persoane dependente de părinţi!

• Mănăstirea Suroti, oază de bunătate şi blândeţe - o împărtăşire a binecuvântării primite în pelerinajul nostru în Grecia.
• Sfântul Gherasim din Kefalonia (1506-1579) – tămăduitorul bolilor psihice
• Satisfacţia de a vorbi de rău pe alţii
• Păcatul supărării şi al enervării
• Socializarea pe internet, între avantaje şi riscuri
• Casuta copiilor: Îngerii - pentru copii: despre îngeri, cu planşă de colorat şi activităţi practice

Rubrica Cu Dumnezeu în casă:

• Principiile unei alimentaţii sănătoase (5)
• La gura sobei: Anotimpuri
• Musaca de vinete
• Zacusca de morcovi
• BINE DE STIUT

• Catehism: Simbolul de credinta (IX)
• Şi o veste mult aşteptată: Mitropolia Ardealului a inaugurat prima grădiniţă ortodoxă

Ediţia de tipar o găsiţi aici, iar toate articolele, unele cu mai multe poze decât în ediţia tipărită, pe www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com.

Natalia

... fara cuvinte...

Natalia