Ajutorul Sfantului Nectarie - marturii

Din viaţa Sfântului Nectarie ştim că uneori Sfântul a cerut celor pe care i-a ajutat să mărturisească ajutorul primit, pentru ca şi alţii să se bucure de marea milostivire a lui Dumnezeu venită prin rugăciunile sfinţilor. Am primit pe mail o asemenea mărturisire, a unei doamne care s-a bucurat de ajutorul Sfântului în urma vizitei pe care a făcut-o la Şinca Veche acum 2 ani, când Părintele Matei era încă acolo:


As vrea sa va povestesc cum l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie. Ma gandesc de mult sa scriu undeva povestea mea, sa intaresc in oameni credinta in acest Sfant al lui Dumnezeu.
In urma cu 2 ani, in 2007, m-am imbolnavit destul de serios. Primavara am facut pneumonie, o forma destul de severa, iar toamna aveam sa aflu, in urma unui examinari la computerul tomograf (CT), ca la plamanul drept am o tumoare care trebuie neaparat scoasa prin operatie. Cine nu a trecut vreodata prin asa ceva nu are cum sa stie ce simti in acele momente. Nu stii incotro sa te duci, nu stii ce sa faci. Asa s-a intamplat si in cazul meu; aveam 38 de ani si 2 copii relativ mici si in acele momente plangi, plangi si il implori pe Dumnezeu si pe Maica Domnului sa te ajute. Am cerut parerea mai multor medici si toti erau de parere ca trebuie operatie. Si pentru ca toate analizele si investigatiile erau facute nu mai era nici un motiv sa mai asteptam. Am facut programare pentru operatie, care trebuia sa fie peste 2 saptamani, intr-un spital din Bucuresti.
In supararea si necazul meu am vorbit cu o prietena buna, care mi-a zis sa ma duc la Sinca Veche, la Sfantul Nectarie; m-am dus la manastire chiar in acea zi, impreuna cu familia mea. Atunci l-am cunoscut pe Sfantul Nectarie, am primit ulei de la candela lui si l-am rugat pe Parintele Staret sa se roage pentru mine. Stiu sigur ca in ziua aceea s-a nascut in sufletul meu nadejdea ca totul va fi bine.
Am mers la spital, am dus cu mine un medalion al Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie. M-am rugat mult si intr-un alt fel decat pana atunci. Alta data citeam rugaciuni scurte, acum imi placea sa ma rog. Operatia a decurs bine, cu dureri suportabile. M-am intors acasa dupa o saptamana. Am continuat sa ma rog Sfantului Nectarie si Maicii Domnului. In perioada de convalescenta, stand acasa mai multe zile, m-am rugat mult si simteam prezenta Sfantului in viata mea; simteam ca ma ajuta sa trec cu bine. Si m-a ajutat! Dupa o luna m-am intors la servici si doar cativa prieteni apropiati au stiut de ‘necazul’ din viata mea.
Primavara urmatoare, am plecat la Eghina sa-i multumim Sfantului Nectarie. Am stat in fata mormantului sau mult timp si m-am inchinat, m-am rugat si i-am multumit.
In urma unor astfel de intamplari, semetia care ne indeparteaza de Dumnezeu dispare, cel putin in parte; iti intorci altfel fata care Dumnezeu, devii mai bun, ierti mai usor, privesti necazurile si durerile din viata oamenilor cu mai multa empatie; incerci sa-ti imbunatatesti viata, a ta, a familiei tale si a persoanelor din jurul tau.
Sfantul Nectarie ne ajuta. Trebuie doar chemat in casa noastra cu multa credinta si rugaciune.
Dumnezeu sa ne ajute!
“Minunat este Dumnezeu intru sfintii sai”!
Amin.
Monica Rahaian

Doamna Monica, mulţumim că ne-aţi împărtăşit lucrarea Sfântului în viaţa dumneavoastră. Dumnezeu să vă dea în continuare cele de folos spre mântuire şi m-aş bucura să ne întâlnim şi faţă către faţă, probabil când Părintele se va aşeza, în sfârşit, în noul aşezământ de la Şinca Nouă.

Profit de ocazie să fac şi o actualizare pentru cititori. Ultima mea postare despre Şinca Veche a fost: Sfantul Nectarie nu mai locuieste la Sinca Veche, în care spuneam că Părintele Matei împreună cu obştea şi moaştele Sfântului Nectarie s-au mutat la Şinca Nouă. Acum câtva timp m-am întâlnit cu maica stareţă a noii obşti care locuieşte acum la Şinca Veche. Am aflat astfel din surse sigure că maicile au primit o altă părticică din moaştele Sfântului. Aşa că acum ne putem bucura de binecuvântarea lui şi la Şinca Nouă, şi la Şinca Veche.

Natalia

Sfantul Nectarie nu mai locuieste la Sinca Veche

V-am vorbit de mai multe ori despre un loc pentru care am şi creat o categorie aparte la postările de pe blog: Şinca Veche.
Văd că există încă oameni care ajung pe blog în urma căutării pe google a acestui nume, şi mă simt datoare cu nişte explicaţii. De un timp am scos linkul către site-ul aşezământului de la Şinca Veche şi trebuie să vă spun că ce am scris despre acest loc nu mai este valabil în cea mai mare măsură: moaştele Sfântului Nectarie nu se mai află acolo, iar obştea de călugări a fost schimbată cu una de maici.
Pentru mine omul sfinţeşte locul, iar Şinca însemna locul unde vieţuia Părintele Matei, duhovnicul nostru, împreună cu o obşte mică, dar minunată, şi cu Sfântul Nectarie.


Acum nici Părintele, nici Sfântul nu mai sunt la Şinca Veche, iar locul îmi pare pustiu.


Iarba nu mai creşte, florile nu mai înfloresc, iar păsările nu mai cântă ca altădată, parcă simţind şi ele tristeţea despărţirii încercată atât de monahi (mai puţin), cât mai ales de cei care deveniseră nişte obişnuiţi ai locului şi se încadraseră în programul duhovnicesc de aici. Temporar suntem orfani, dar nădăjduim ca în curând să regăsim într-un aşezământ monahal această obşte minunată călăuzită de Sfântul Nectarie cel bun şi blând, prigonit la rândul lui. Pentru aceasta este nevoie de rugăciunile noastre, ale tuturor!

Natalia

[edit] 22 iulie 2009: Noul aşezământ unde va sluji Părintele Matei şi obştea de la Şinca Veche se ridică la Şinca Nouă. Detalii am scris aici.

[edit] 2011. Pentru că văd că unii cititori ajung aici căutând pe google "Sf. Nectarie Şinca Veche", precizez că paraclisul mănăstirii a primit o altă părticică din moaştele Sfântului Nectarie şi îl păstrează în continuare ca ocrotitor, prăznuit la 9 noiembrie.

Invitatie la pelerinaj

Sâmbătă am fost din nou la Şinca Veche şi, pentru că a fost o perioadă de câteva ore de recreere după ce am terminat Apostolatul, am luat şi aparatul foto şi am privit prin el cu ochi de pelerin, pentru voi. Nu e ca verdele pe care l-aţi văzut în pozele de vara, şi totuşi...

Natalia

Călăuză pentru pelerini

Puteţi ajunge la schitul de la Şinca Veche pe traseul Făgăraş-Şercaia-Vad-Şinca Veche (25 km), dinspre Braşov (Braşov-Perşani-Şinca Veche, aprox. 50 km) sau dinspre Râşnov (Râşnov-Poiana Mărului-Şinca Nouă-Şinca Veche, aprox.40 km).
Din centrul localităţii urmaţi indicatorul „Spre mănăstire“, pe strada pe care se află sediul secţiei de poliţie. La mai puţin de un km din centru ajungeţi la poalele Dealului Pleşu, la o răscruce cu două indicatoare:
unul spre grotă, traseu pe care urcaţi pe jos la peştera cu cele două bisericuţe rupestre, de acolo la izvor şi apoi la casa călugărilor, cu paraclisul „Sf. Nectarie“; celălalt indicator vă îndrumă spre mănăstire şi dacă îl urmaţi veţi ajunge direct la casa călugărilor (2-3 km), fără a mai trece pe la peşteră.

Marturia pelerinului la schitul de la Sinca

Cărări de pelerin, cărări către cer

Am urcat de mai multe ori la mănăstirea de la Şinca Veche, mai cu seamă pentru a-l găsi acolo pe cel care mi-a fost părinte duhovnicesc încă de pe vremea când făcea parte din obştea mănăstirii de la Sâmbăta de Sus. Am ajuns aici iarna, cu colindătorii sau vara, cu pelerinii. Am ajuns aici la ceas de priveghere, în puterea nopţii, când întunericul era străbătut de smerita şi tainica psalmodie a micii obşti de monahi osârduitori la slujirea celor sfinte; am ajuns dimineaţa, la ceas de sărbătoare cu Sfântă Liturghie; am ajuns după-amiaza, la ceas de odihnă şi pace. Multe sunt izvoarele de binecuvântare de la care te poţi adăpa aici: aşezarea mănăstirească, bisericuţele rupestre, sfintele slujbe, moaştele Sfântului Nectarie marele făcător de minuni, cuvântul de folos şi binecuvântarea Părintelui Stareţ...Dar dacă ar fi să mărturisesc ceea ce m-a impresionat pe mine aici în mod de neuitat, ar trebui să vorbesc despre o stare de negrăită pace.

Urcând pe la amiază la mănăstire, am găsit aşezarea în tihnă. Se auzea încet cântare psaltică, de parcă slujba continua si după Liturghie. Am intrat în mica trapeză liniştită şi cu mult gust aranjată, unde l-am întâlnit şi pe părintele Matei, care ne-a întâmpinat, plin şi dânsul parcă de pacea şi zâmbetul rugăciunii. Atunci s-a revelat acea pace cu totul aparte, care învăluia oamenii, încăperea şi natura din jur.

Este o pace pe care nu ţi-o explici raţional (deşi rămâi perfect raţional percepându-o), dar o simţi, o respiri, o conştientizezi, o trăieşti. Ea este în orice caz un dar, darul lui Dumnezeu. Nu cred că o poţi simţi pentru că mergi acolo încercând să-ţi închipui cum este ea şi încercând să o simţi cu orice preţ. Nu. Mergi la mănăstire şi, smerit şi neştiutor ca un prunc, fără să te fi aşteptat...o găseşti, te învăluie, te surprinde, te pătrunde. Şi atunci ţi se luminează chipul şi mintea, te linişteşti cu această negrăită pace şi te umpli de o bucurie la fel de tainică şi aşezată, plină de bună-cuviinţă...

Amalia Răibuleţ

Schitul de la Sinca

Schitul „Naşterea Maicii Domnului“ de la Şinca Veche

De mai bine de un an, viaţa monahală din Ţara Făgăraşului s-a îmbogăţit cu un nou aşezământ. Nou, dar în acelaşi timp şi foarte vechi. Care este trecutul, prezentul şi planurile pentru acest loc aflat sub protecţia Maicii Domnului şi a Sfântului Nectarie din Eghina, vă prezentăm într-un nou episod din serialul „Mănăstiri din Ţara Făgăraşului“.

Salvată de la dispariţie

Peştera din apropierea localităţii Şinca Veche este cunoscută atât în zonă cât şi în ţară, ba chiar şi peste hotare. Părăsirea locului şi lipsa unei cercetări arheologice riguroase au dus în timp la naşterea a tot felul de legende şi poveşti, pe cât de numeroase pe atât de diferite.

Deşi nu se efectuase aici o cercetare corespunzătoare din punct de vedere ştiinţific, specialiştii care au vizitat aşezământul au atras atenţia asupra pericolului de dispariţie a acestui monument unic în Transilvania. Nimeni însă nu s-a putut ocupa efectiv de restaurarea lui. După mai multe tentative nereuşite, Dumnezeu a rânduit ca această atât de necesară lucrare să fie asumată şi realizată de Fundaţia ortodox-culturală „Maica Sfântă-Bucuria Neaşteptată“. Preşedintele acestei fundaţii, doamna Maria Bâgiu, a ajuns pentru prima dată la Şinca Veche în 2004. Grota arăta jalnic, aşa cum o ştiu mulţi dintre cei care au fost acolo. Grămezi de pomelnice pentru care nu se ruga nimeni, lumânări, haine agăţate peste tot, mâncare şi iconiţe fără valoare. În plus, pentru că nimeni nu s-a ocupat de monument, o parte din acesta s-a prăbuşit, fiind alcătuit dintr-o rocă foarte fină, sfărâmicioasă chiar la atingerea cu degetul. Uşurinţa cu care poţi zgâria pereţii locaşului i-a făcut pe mulţi să îşi lase numele scrijelite ca amintire urmaşilor.

Certificată de arheologi

În ciuda aparenţei mizere, doamna Maria Bâgiu a simţit un îndemn deosebit de a aşeza aici temelia mănăstirii pe care dorea să o construiască şi a început demersurile necesare, realizând un proiect care are ca scop restaurarea grotei cu două biserici şi crearea unui aşezământ istoric cultural ortodox.

Mai întâi o echipă de specialişti a început săpăturile arheologice. Au fost degajate depunerile din urma prăbuşirii şi au fost descoperite noi încăperi. Istoricii arheologi certifică existenţa în peşteră a două bisericuţe ortodoxe construite succesiv, care prezintă toate elementele specifice: naos, pronaos, altar şi proscomidiar.

Datarea lor a fost făcută pentru secolele XIV-XV şi au fost identificate ca aparţinând uneia din cele patru mănăstiri de pe hotarul localităţii Şinca, care apar în multe documente istorice. În 1761, prigoana dusă de generalul Bucow, care a distrus 200 de mănăstiri din Ardeal pentru a impune greco-catolicismul, a ajuns şi la Şinca. Amplasarea într-o peşteră a împiedicat distrugerea în întregime a locaşului, însă obştea de călugări a fost alungată, iar biserica profanată şi chiliile distruse. Timp de peste două veacuri, deşi a fost părăsit fizic, locul a continuat să primească vizitatori atraşi de o stare de linişte pe care o dobândeau aici.

Reîntoarcere la tradiţie

Proiectul „Aşezământul istoric ortodox-cultural <> Şinca Veche“ se vrea o reîntoarcere la tradiţie, toate construcţiile fiind gândite în stilul tradiţional românesc şi respectând natura. Proiectul cuprinde patru părţi principale. Prioritate are restaurarea bisericuţelor rupestre şi conservarea lor, apoi construirea în apropiere a unei biserici de piatră cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. A doua fază a proiectului cuprinde ridicarea în vârful dealului a unei biserici mari cu hramul „Buna Vestire”, cu chilii, stăreţie şi toate cele necesare unei mănăstiri, construite în stil ţărănesc. Urmează apoi atelierele de creaţie (pictură, sculptură, iconografie, ţesătorie, cusătorie, ceramică şi olărit etc.), unde se vor organiza tabere de creaţie pentru tineri, conferinţe, expoziţii etc. şi deschiderea unui şantier arheologic de studiu pentru aşezarea dacică aflată pe teritoriul aşezământului.

Ctitorie în stil athonit

Dimensiunile proiectului sunt fabuloase, însă realizatoarea lui se încredinţează ajutorului lui Dumnezeu pentru a duce la bun sfârşit lucrarea. Pentru aceasta, doamna Maria Bâgiu a simţit absolut necesară reluarea slujbelor în locul părăsit de sute de ani. Astfel s-a întemeiat aici în decembrie anul trecut Schitul „Naşterea Maicii Domnului“, cu o obşte de călugări avându-l ca stareţ pe părintele Matei Bilauca, chemat la această slujire de la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus.

Pentru a-i adăposti pe vieţuitorii schitului a fost construită în stilul specific aşezămintelor din Sf. Munte Athos o casă care nu făcea parte din proiect, dar s-a aşezat foarte bine în cadrul acestuia. Clădirea cuprinde chilii pentru cinci vieţuitori, o trapeză şi un paraclis cu hramul „Sfântul Nectarie de la Eghina“, care adăposteşte şi o părticică din moaştele acestui sfânt aproape contemporan cu noi. Deşi nu are încă un an de când a poposit şi la Şinca prin sfintele sale moaşte care se află aici, Sfântul Nectarie a alinat deja suferinţa multor oameni care s-au rugat lui cu credinţă şi nădejde. Mărturii ale unor vindecări miraculoase au început să fie consemnate la Şinca, la fel ca şi în toate locurile aflate sub protecţia Sfântului Nectarie.

Natalia Corlean

[edit 18 mai 2009] Vezi şi: Sfantul Nectarie nu mai locuieste la Sinca Veche

Sa ne rugam...

„Pentru ca bine-primite sa fie rugaciunile noastre si sa ne ierte toate greselile cele de voie si cele fara de voie, din rautate facute de noi in anul trecut...
Pentru ca sa binecuvinteze inceputul si curgerea anului acestuia cu harul iubirii Sale de oameni si sa ne daruiasca vremuri cu pace si buna liniste vazduhului si viata fara de pacate, cu sanatate si cu imbelsugare...“
(din Slujba de Te Deum la Anul Nou)

Si o farama din pacea de la Sinca, de unde razbate luminita din paraclisul Sf. Nectarie...