Apel la rugăciune

Părintele Daniel cu fam.
Detalii aici.

Din nou împreună-călători cu Domnul prin Postul Mare

Vă fac invitaţia încă de pe acum, pentru ca duminică să avem pomelnicul complet. Părinţii care au acceptat din nou să călătorească împreună cu noi primesc pomelnicul la începutul postului şi nu mai au timp să îl tot actualizeze pe parcurs, de aceea e bine să fie cât mai complet de la început.
Nu mai repet principiile, nici nu m-am mai gândit la altele, cred că e foarte bine dacă le ţinem pe cele stabilite până acum, pe care le găsiţi aici.

Ele se rezumă foarte concret la 2:
1. să ţinem postul
2. să ne întâlnim în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (ora României).
La sfârşitul acestei săptămâni o să fac un document word cu micul canon de rugăciune şi pomelnicul împreună-călătorilor.

Ce înseamnă să fii împreună-călător? Să ţii cele două principii de mai sus (de aceea vă rog să nu treceţi pe pomelnic decât pe cei cu care aţi vorbit şi care sunt de acord să călătorească împreună cu noi, adică să postească şi să se roage cu noi).

Cei care aţi mai participat la această comuniune prin post şi rugăciune ştiţi foloasele. Cei care nu, vă invităm să le aflaţi călătorind împreună cu noi. Vă aştept cu drag!
Natalia

Codul html pentru banner este:

<a href=" http://daruindveidobandi.blogspot.com/search/label/Postul%20Mare"><img src=" http://i262.photobucket.com/albums/ii97/n_corlean/PostulMareblog.jpg "/></a>

Criteriul Infricosatoarei Judecati

Îmi place foarte mult cum prezintă Părintele Schmemann Postul Mare: o călătorie spre Acasă la care suntem chemaţi în fiecare an. O călătorie pregătită cu mare înţelepciune de Biserică. 5 Duminici de dinaintea Postului ne pregătesc treptat, ne „fac bagajele” pentru putea porni în siguranţă şi cu folos. Cred că de aici am această idee de călătorie în ceea ce priveşte postul şi tot de aici mi-a venit ideea împreună-călătoriei.

Avem deci până acum:

• Duminica lui Zaheu – dorinţa (de a ne întâlni cu Dumnezeu)
• Duminica Vameşului şi Fariseului – smerenia
• Duminica Fiului Risipitor – întoarcerea din exil

Şi iată că urmează, mâine, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi – care ne pregăteşte intrarea în săptămâna de postire parţiala (fără carne), deci nici măcar trupul nu intră în post dintr-o dată, fără pregătire.
Părintele Schmemann ne explică cum nu se poate mai bine rostul Duminicii. Ea ne pune în faţă faptul că va exista o Judecată. Care este criteriul după care vom fi judecaţi? DRAGOSTEA. Iată câteva fragmente:

„Când Hristos va veni să ne judece, care va fi criteriul judecăţii Lui? Parabola ne răspunde: iubirea – nu numai o simplă preocupare umanitară pentru o justiţie abstractă si pentru “săracii” anonimi, ci iubirea concretă si personală pentru cel de lângă mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a făcut să-l întâlnesc în viaţa mea.”

„Iubirea crestină este “imposibilitatea posibilă” de a-L vedea pe Hristos în celălalt, oricine ar fi el, si pe care Dumnezeu, în iconomia Sa vesnică si tainică, a hotărât să-L aducă în viata mea, fie chiar si pentru câteva momente, nu ca pe un prilej de a face “o faptă bună” sau ca pe un exerciţiu de caritate, ci ca începutul unei veşnice însotiri în Dumnezeu Însusi. Pentru că, într-adevăr, ce este dragostea decât acea putere tainică ce transcende întâmplătorul si exteriorul din “celălalt” – prezenta sa fizică, treapta socială, originea etnică, capacitatea intelectuală – si ajunge la suflet, unica “rădăcină” personală a fiintei umane, partea divină din el? Dacă Dumnezeu iubeste fiecare om, aceasta se întâmplă pentru că El cunoaşte comoara nepreţuită si absolut unică, “sufletul” sau “sinele” pe care El le-a dăruit fiecăruia în parte. Iubirea crestină este atunci participarea la acea cunoaştere divină si darul acelei iubiri divine.”

"Parabola Judecatii de Apoi ne vorbeşte despre iubirea creştină. Nu toti suntem chemati sa lucram pentru “umanitate“, cu toate acestea fiecare dintre noi a primit darul si harul iubirii lui Hristos. Stim ca toti oamenii au nevoie in cele din urma de aceasta iubire personala – recunoasterea sufletului unic din ea, in care frumusetea intregii Creatii se reflecta intr-un mod unic. Stim, de asemenea, ca oamenii sunt in temnita, ca sunt bolnavi, insetati si infometati pentru ca acea iubire personala i-a negat. Si in cele din urma stim ca totusi, oricat de ingust si de limitat este cadrul existentei noastre personale, fiecare dintre noi s-a facut responsabil de o mica parte din Imparatia lui Dumnezeu, s-a facut responsabil de acest dar al iubirii lui Hristos. Astfel, chiar daca am acceptat sau nu aceasta responsabilitate, chiar daca am iubit sau am refuzat sa iubim, vom fi judecati. Pentru că <intrucat unuia dintre acestia prea mici frati ai Mei ati facut, Mie mi-ati facut…>“.

Să nu uităm deci, CRITERIUL ESTE DRAGOSTEA. Şi nu dragostea pentru „umanitate”, ci dragostea pentru persoanele din jurul nostru, concrete, fiecare după numele lui, ca şi creaţie minunată a lui Dumnezeu. Chiar dacă e greu să vedem uneori chipul lui Dumnezeu în unii oameni, el există. Să nu uităm asta.

Natalia

Duminica Fiului Risipitor

Pregătirea pentru începutul Postului Mare continuă. Indiferent în ce ţară a păcatului sau indiferenţei ne-am afla, Domnul ne aşteaptă îndurerat să ne întoarcem Acasă.
Fragment dintr-un cuvânt al Părintelui Nicolae Steinhardt:

"E bine să ştim, deducând din parabola fiului risipitor, că dacă noi facem un pas către El, El face o sută înspre noi.
E oricând gata să ne ierte, să ne cadă pe grumaz, să dea uitării rătăcirile, neroziile şi înstrăinările noastre, să Se bucure de întoarcerea păcătosului cu o bucurie nu mai puţin simplă, sinceră, naivă decât a păstorului care-şi află oaia pierdută ori a femeii care-şi găseşte drahma răzleţită în casă.
Aceasta ne dă curaj şi nădejde! deoarece constatăm că Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil straşnic, lin spirit dur şi mărunt, un aprig ţinător de minte al răului. Întocmai ca tatăl din parabola risipitorului, e la orice oră din noapte şi zi dispus să ne primească, să ierte, să uite şi prin urmare să se bucure şi să se veselească.
Amănuntul e osebit de important: nu numai că iartă, dar fapta aceasta bună pe care o săvârşeşte fără a sta mult pe gânduri îi este prilej de bucurie şi Lui. Tatăl, adică Domnul, se bucură nu numai pentru că a fost găsit cel pierdut şi a înviat cel mort şi nu doar pentru beneficiarul actului său de clemenţă.
Se bucură şi de bucuria pricinuită, se veseleşte odată cu omul căit, ba poate şi mai mult decât acesta şi găseşte că-i nimerit să serbeze fără de zgârcenie şi de falsă pudoare blagoslovitul eveniment.
După orice convertire Iisus stă la masa cu metanoizatul (cu Zaheu, cu Levi -Matei), se bucură o dată cu gârbova lecuită, cinează cu soacra lui Petru, cea scăpată de friguri, nu şovăie să junghie viţelul îngrăşat şi să se veselească, jucând şi cântând la înapoierea acasă a celui după care inima părintească jinduia.
Nu ni se cere altceva decât să ne întoarcem la El: fără teamă, fără îndoială, cu nădejde şi încredere; cina e gata, uşile-s deschise, viţelul e mult şi e gras, totu-i frumos orânduit. Să avem numai haină de nuntă, altfel spus: căinţă şi credinţă. Atâta doar să avem! Cu o singură vorbă -aidoma buretelui care curăţă tabla neagră ori gumei care şterge scrisul de pe hârtie – Hristos desfiinţează întregul nostru trecut, oricât ar fi de întunecat şi de murdar.
Din cel din urmă păcătos, El poate face un supraom, adică, de fapt, un om. Hristos aceasta chiar face: dezvăluie supra-eul – overselff -ul zic anglo-saxonii – din noi, cu alte cuvinte omul mascat, obturat de consecinţele căderii strămoşeşti şi de toate păcatele, sluţeniile şi josniciile proprii.
N-avem nevoie, cum credea Nietzsche, să ne răzvrătim împotriva creştinismului, să-L părăsim pe Hristos ca să avem acces la starea de supraom.
Cu totul, dimpotrivă, numai Hristos este Acel care ne-o conferă.
El ne înnobilează, ne căftăneşte, ne ridică la vechea noastră stare aristocratică, aşa cum şi eroul lui Cervantes – El nuestro Senor Don Quijote, El Cristo Espahol – îi concepe pe ţăranii şi târgoveţii din cârciumă ca pe adevăraţi seniori adunaţi în sala cea mare a castelului lor. Aceasta-i „magia” lui Hristos – restauratorul: reaşezarea omului în starea lui paradisiacă de altădată, de cea mai nobilă dintre fiinţe."

Duminică cu folos şi spor în pregătirea duhovnicească pentru Post!

Natalia

Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Efrem Sirul, autorul minunatei Rugăciuni care se citeşte în Postul Mare.

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie.

Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.

De mănăstirea Sfântului am aflat de la matuşka Eufemia, iar anul acesta cu ajutorul Domnului am descoperit la faţa locului un aşezământ minunat, de un bun gust extraordinar până în cel mai mărunt detaliu. Vă invit deci, cu această ocazie, într-un pelerinaj virtual.


Manastirea Sfantului Efrem

„Fericit lucru este, intr-adevar, a nu pacatui. Iar daca oarecari vor pacatui, sa nu se deznadajnuiasca, ci sa planga pentru acelea intru care au pacatuit, ca prin plans iarasi sa dobandeasca fericire. deci bun lucru este totdeauna a ne ruga, si a nu ingreuia si a nu ne slabanogi, dupa cum zice Domnul. Si iarasi spune apostolul : “Neincetat rugati-va”, adica noaptea si ziua, si in tot ceasul. Si nu numai cand intri in biserica, iar cealalta vreme sa fii fara de grija. Ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei, ori de stai, sa nu itzi curmi rugaciunea ta. Ca nu stii cand va veni cel care va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti duminica sau vreun praznic, sau deosebiri de loc ; ci precuma zis proorocul David : “In tot locul stapanirii Lui”. Deci ori in biserica de esti, ori in casa ta, ori in tarina, ori de pasti oi, ori zidiri de faci, ori la ospete te afli, de rugaciune sa nu te departezi.”

Sf. Efrem Sirul

• Despre Sf. Efrem
• Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – un filmuleţ cu fragmente din minunata tâlcuire a lui Olivier Clement
• Rugăciunea Sf. Efrem Sirul – tâlcuire a Părintelui Al.Schmemann
• Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(I)
• Sfântul Efrem Sirul - Cuvinte şi învăţături - Despre pocăinţă(II)
• Despre surparea mândriei

Troparul Sfântului Efrem Sirul:
Harul ce izvorăşte din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieţii Biserica şi lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinţei. Ci, învăţându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru sa mântuiască sufletele noastre!

(Ceaslovul cel mare)

Natalia