Împreuna-călătorie

Scriu atât de târziu despre asta pentru că renunţasem la o variantă «organizată» a împreună-călătoriei. Însă câteva cereri şi apelul la rugăciune comună pentru stareţul Efrem mi-au schimbat hotărârea. Am optat însă tot pentru o pomenire fără nume. Domnul ne ştie pe toţi, important e să ne rugăm împreună.

La canonul obişnuit de rugăciune am adăugat cererea pentru stareţul Efrem, o rugăciune pentru duhovnic (în ultima vreme parcă şi asalturile asupra duhovnicilor noştri sunt mai mari), o rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sf. Ignatie Briancianinov (cât de multă nevoie avem de a ne uita la noi înşine, nu la alţii !) şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Mare şi atât de minunată !
Rugaciune Impreuna Calatori Postul Mare 2012an


Doza zilnică de hrană duhovnicească e absolut necesară în acest drum. Pe lângă Sfânta Scriptură, puneţi în bagaj şi câteva volume, neapărat. Alte câteva repere de lectură (o listă pe care o voi completa în timp):

• Postul cel Mare - părintele Alexander Schmemann. 
• Atmosfera şi starea sufletească a Postului Mare
• Despre Triod şi mostre de bogăţie duhovnicească: Limbă ţinută-n frâu, pocăinţă şi milostenie 
• Vecernia iertării, uşa Postului Mare

Reperele de lectură virtuală sunt doar pentru început, ca pregătire. Pe parcursul călătoriei lăsaţi internetul. Cititul de pe hârtie are cu totul altă aşezare.

Călătorie cu folos să ne dea Domnul!
N.

PS Deşi nu ne pomenim neapărat pe nume, m-aş bucura să ştim unii de alţii, aşa că dacă vreţi să împreună-călătoriţi, lăsaţi o vorbă la comentarii.

Părintele Ilie Moldovan a plecat la Domnul

Un om care emana sfinţenie, care slujea (şi Sfânta Liturghie, şi pe aproapele) cu toată fiinţa lui. Un om căruia îi sărutam mâna ca şi când aş fi sărutat sfinte moaşte. Pentru mine întruchipa sufletul românesc, despre care Ioan Ianolide zicea că are trei componente: creştin, român şi om. Da, era un creştin profund, un român autentic şi un Om plin de har. Simţeai harul doar stând în preajma lui.
Dumnezeu să îl odihnească cu sfinţii Săi!
N.

La Mănăstirea Recea (jud. Mureş), vara lui 1997

http://www.mitropolia-ardealului.ro

Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan s-a născut la Albeşti (jud. Mureş), a absolvit Agronomia la Cluj, apoi Teologia la Cluj şi Sibiu. A fost inginer agronom, preot paroh în Lisa (Ţara Făgăraşului) şi Daneş (Prot. Sighişoara) şi apoi cadru universitar la facultatea de Teologie din Sibiu.

Articole:

• Teologia românească este în doliu
• Suflet românesc înveşmântat în har

Cuvinte la despărţire:

"activitatea sa didactică şi editorială a afirmat faptul că teologia nu e exclusiv o activitate mentală, o simplă ramură a ştiinţei; ea reclamă în chip firesc viaţa duhovnicească, orice dihotomie între teologia academică şi experienţa ascetico-mistică fiind eronată şi riscantă."

ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului

L-am cunoscut încă din anii studenţiei la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu ca pe un dascăl ce se identifica întru totul cu materia pe care o preda studenţilor săi, şi anume morala creştină. A fost un profesor care nu a făcut niciodată compromisuri şi care căuta să dăltuiască în sufletele învăţăceilor uriaşa responsabilitate a preoţiei, ca slujire a lui Hristos şi semenilor.
La Sfântul Altar al Capelei mitropolitane din Sibiu, unde slujea mereu Sfânta Liturghie, era întotdeauna transfigurat şi trăia cu intensitate misterul credinţei, integrându-l în cosmosul liturgic de care vorbea atât de mult. Vocaţia sa de preot părintele Ilie Moldovan a simţit-o puternic, tocmai de aceea a trăit-o la justa ei valoare, transmiţând acelaşi sentiment şi ucenicilor săi ce-i vor purta o vie recunoştinţă

PS Visarion Răşinăreanul

Lupta lui pentru adevăr, viaţă şi mântuire să dăinuiască şi să lucreze în toţi cei care l-am cunoscut; rodind aceleaşi roade ca ale sfinţiei sale vom arăta că slujirea dânsului ca preot şi profesor nu a fost zadarnică.
Mă rog ca odihna la care Domnul îl va aşeza să fie o veşnică alergare alături de sfinţi pentru a ne convinge pe noi, cei tari în cerbice, că timpul mântuirii e scurt şi nu ajunge timpul unei vieţi nici măcar să gândim la mântuire, darămite s-o lucrăm. Timpul e doar pentru noi , mântuirea e veşnică.

Pr. Nicolae Bărăgan

Programul de prohodire:
Părintele Ilie Moldovan va fi însoţit, în aceste zile, începând cu seara de vineri, 10. 02. 2012, în capela Facultăţii de Teologie sibiene, unde va fi privegheat de studenţi şi profesori până în zorii zilei de sâmbătă, când trupul său neînsufleţit va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Sâmbătă, 11 februarie a. c., începând cu ora 08:00, în Catedrala Mitropolitană, va avea loc Sf. Liturghie, urmată (ora 11:00) de slujba prohodirii, cu participarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.
Înmormântarea va avea loc duminică, 12 februarie a. c., după Sf. Liturghie, la Albeşti (jud. Mureş), locul de naştere al Părintelui.
Dumnezeu să îl odihnească, în ceata drepţilor, şi pe preotul, părintele şi profesorul nostru Ilie…

Site-ul Mitropoliei Ardealului

[edit, vineri ora 23.25]

Capela facultăţii, în seara asta...

În fotografie, Părintele Ilie ţinând în mână Potirul. Nu se putea mai reprezentativ. Viaţa lui a fost o Euharistie.

În 4 bastoane

Azi, ora 8.30, un sat din Țara Făgărașului. La volan fiind, mă întreptam spre oraș. Mi se întâmplă foarte rar să fiu altundeva la Sfânta Liturghie decât acasă, dar fiecare astfel de experiență mă îmbogățește (fie și printr-o simplă prețuire a ceea ce avem acasă, la noi în sat).
Zăresc, îndreptându-se cu grijă spre biserică, doi bărbați, sprijiniți fiecare în câte două bețe. Scena mi se pare impresionantă. Câte înfruntă cei doi... (ger cumplit, boală, ghețuș, ca să nu mai vorbim de orgoliul masculin) pentru a merge la biserică...
Deși am aparatul foto în poală, sunt prea uimită să reacționez la timp. Îmi continui drumul, cu gândul la ei.

La întoarcere, ora 14.45. Mă petrec cu multe mașini; îmi închipui că se întorc de la parastasele ținute pe sate. Ajung din nou în satul cu pricina și îmi aduc aminte de cele 4 bastoane. Uimitor, primesc un mare dar. Oamenii mei se întorc de la biserică (continuată cu agapa pomenirii celor adormiți). De data asta sunt eficientă. Un asemenea dar trebuie întipărit în suflet.
Un dar pe care îl dau mai departe:

Domnul să ne dea spor în deprinderea credinței smerite pe care ne-a arătat-o astăzi femeia cananeancă.

N.

A început pregătirea pentru Postul Mare

Duminica lui Zaheu e prima din şirul duminicilor care ne pregătesc pentru începerea Postului. Da, vremea trece îngrozitor de repede, dar Postul Mare e pentru mine o bucurie, aşa că anunţarea lui mă umple de nădejde şi… dorinţă, căci dorinţa este tema acestei prime Duminici.
La înţelegerea acestui prim pas de pregătire ne ajută Părintele Alexander Schmemann, în cartea pe care am recomandat-o de mai multe ori, Postul cel Mare:

„Prima înştiinţare referitoare la Post este făcută în Duminica în care se citeşte pericopa evanghelică despre Zaheu (Luca XIX, 1-10) Aceasta este istoria unui om care era prea mic de statură pentru a-L vedea pe Iisus, dar care dorea atât de mult să-L vadă încât s-a urcat într-un copac. Iisus a răspuns dorinţei acestuia şi a mers în casa lui. Astfel, tema acestei prime vestiri este dorinţa. Omul urmează dorinţei sale. Se poate spune chiar că omul este dorinţă, iar acest adevăr psihologic fundamental despre firea omenească este mărturisit de Evanghelie: „Unde este comoara ta", spune Hristos, „acolo este şi inima ta".

O dorinţă puternică înfrânge limitările fireşti ale omului; când cu pasiune doreşte ceva, realizează lucruri pe care „firesc" nu le poate săvârşi. Fiind „scund" el se biruie şi se transcende pe sine. Singura problemă este totuşi dacă noi ne dorim lucrurile bune, dacă puterea dorinţei din noi este orientată către scopuri bune sau dacă — în cuvintele unui ateu existenţialist, Jean Paul Sartre — omul este o „mistuire zadarnică".

Zaheu şi-a dorit „lucrul bun", el a dorit să vadă şi să se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocăinţei, pentru că pocăinţa începe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorinţelor; dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după viaţa adevărată. Zaheu este „scund" — neînsemnat, păcătos şi mărginit — totuşi dorinţa lui a biruit peste toate acestea. El a „forţat" atenţia lui Hristos; L-a adus pe Hristos în casa lui.

Aceasta este deci prima vestire, prima invitaţie: al nostru este a dori ceea ce avem cel mai profund şi adevărat în noi, a conştientiza setea şi foamea pentru Absolutul din noi, chiar dacă ştim sau nu, şi care, atunci când ne abatem de la el şi părăsim dorinţele noastre, ne transformă, într-adevăr, într-o „mistuire zadarnică". Şi dacă dorim îndeajuns de profund, îndeajuns de puternic, Hristos va răspunde."

(Părintele Alexander Schmemann – Postul cel Mare)

Să ne cercetăm, deci, dorinţele şi să facem o prioritizare. Întotdeauna am ceva de lucru aici, iar perspectiva de “mistuire zadarnică” îmi dă fiori.
N.

Cine înţelege Sfânta Liturghie pleacă din biserică îmbunătăţit

„Sfânta Liturghie este coroana tuturor laudelor, este trăirea, învăţătura şi jertfa Mântuitorului pentru salvarea omului, şi cine îşi dă seama de acest adevăr divin lăsat de-a lungul veacurilor şi îl trăieşte în toată frumuseţea sa, pleacă din biserică mai îmbunătăţit. Fiecare moment din Sfânta Liturghie are simbolul lui şi cine înţelege aceasta se foloseşte, se hrăneşte sufleteşte, iese un om îmbunătăţit."

Părintele Iachint Unciuleac (1924 – 1998) - Mănăstirea Putna