sâmbătă, 31 decembrie 2011

Domnului să ne rugăm, pentru anul care vine

"Pentru ca să binecuvinteze începutul şi curgerea anului acestuia cu harul iubirii Sale de oameni şi să ne dăruiască vremuri cu pace şi bună linişte văzduhului şi viaţă fără de păcate, cu sănătate şi cu îmbelşugare, Domnului să ne rugăm.“
Doamne, miluieşte!


"Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului ce a sosit şi să potoleşti în noi toate vrăjmăşiile, neorânduielile şi luptele cele dinlăuntru şi să ne dăruieşti dragoste tare şi nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate, rugămu-Te, prea bunule Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte."
Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte!
(din Slujba de Te Deum la Anul Nou)

Sfânta Treime să ne ierte toate ale anului trecut şi să ne dea dragostea, înţelepciunea şi sporirea în cele bune în anul care vine!
La mulţi ani în Domnul, tuturor!
N.

miercuri, 21 decembrie 2011

Domnul să ne ajute să primim Bucuria

Bucuria e altceva decât veselia sau buna-dispoziţie. Naşterea Domnului e bucurie profundă, delicată, plină de sensibilitate.
Domnul să ne dea puterea şi înţelepciunea de a ne debarasa de grijile multe, chiar aparent bune, dar care nu ne mai lasă timp să facem puţin loc în suflet. Loc pentru o mică iesle. Atât.

Împreuna-călătorie se apropie de final. Mulţumesc, tot cu gând de rugăciune.



Şi în final fac loc colindelor – câteva care m-au sensibilizat în mod deosebit anul acesta.




Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâier
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă,
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.


Colind "Slava s-aiba nesfarsita" ASCOR Cluj









D-auzi gazdă, ori n-auzi
Toaca-n cer şi slujba-n rai.

Toaca-n cer cum o bătea,
Slujba-n rai cum o făcea.

Dumnezeu cum cuvânta,
Maica Sfântă se ruga.

Şi să stai să tot priveşti
Cum făcea slujbe cereşti.

Îngerii ţiind stâlpări
Cântau sfintele cântări.

Pentr-un Fiu ce S-a născut
Domnul nost’ fără-nceput.

Cum lumini Îl lumina
Cum cobuze răsuna.

Că S-a născut pe pământ
Fiul Tatălui Cel Sfânt.





Pe cerul cu flori frumoase
Florile dalbe. (*)
Grea turmă de oi se lasă
Florile dalbe, florile dalbe. (**)

Toată turmă se-ntorcea(*)
Numai baciu-ntârzia. (**)
Baciul stă, să înnoptă (*)
Pe creştini să-i adună. (**)
Pe creştini să-i adună (*)
Veste mare să le dă. (**)
Că astăzi pe-acest pământ (*)
S-a născut Pruncuţul Sfânt. (**)
Mândru şi frumos să crească (*)
Pe noi să ne mântuiască. (**)
Şi-acum gazdă dumneavoastră (*)
Să plătiţi colinda noastră .(**)
Să ne daţi colaci şi mere (*)
Să cântăm, s-avem putere. (**)
Să ne daţi colaci şi pâine (*)
Şi-om colinda până mâine. (**)
La mulţi cu sănătate (*)
Hristos să vă dea de toate. (**)





Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări
Spre departăre-arzând,
Conduce magi cu daruri dragi,
În albi desagi, ducând.

Şi-un Prunc plăpând cu chipul blând
Stă surâzând, tăcând.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.

Naşterea Domnului să vă fie de folos!
N.

joi, 1 decembrie 2011

Iubesc România

Nu dintotdeauna. Nu sunt adepta unei istorii idealizate, dar nici a uniformizării globaliste. Iubirea mea pentru ţara în care m-am născut a crescut treptat, de-a lungul timpului. Sunt multe de spus. După ani de zile în care am analizat acest subiect, simt că, în ciuda multor lucruri care se pot reproşa acestui popor, legătura care se creează între un om şi patria în care s-a născut e ceva aparte. Iar eu nu îmi pot dori să trăiesc în altă ţară, crucea exilului mi se pare a fi una din cele mai grele.
Deci, fără prea multe explicaţii, iubesc România. Pur şi simplu. Iar pentru a pune laolaltă oameni, lucruri şi locuri româneşti care îmi umplu sufletul de bucurie, am făcut o pagină specială pe blog. O voi completa în timp.

Voi iubiţi România?
N.