Petale de lumină

Dacă aş fi un bob de grâu
(Monahia Nicodema Stoica)
Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte

Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.


Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce

De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.


Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:

Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.



Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,

O, Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!


Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,

M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.


Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:

Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.




Rugăciune
(Jan Twardowski)
Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.
(traducere: Dan Verona)


Dreptate
(Jan Twardowski)

Dacă
toţi ar avea patru mere

dacă
toţi ar fi puternici precum caii

dacă
toţi ar fi la fel de neajutoraţi în dragoste

dacă
toţi ar avea acelaşi lucru

atunci nimeni nu ar mai fi de nici un folos

Îţi mulţumesc că dreptatea Ta este inegală

ceea ce am şi ce nu am

chiar ceea ce am şi n-am cui să-i dau

îi e de folos cuiva

este noapte pentru a fi zi

întuneric pentru a străluci stelele

ultima întâlnire şi prima despărţire

ne rugăm pentru că alţii nu se roagă

credem pentru că alţii nu cred

murim pentru cei care nu vor să moară

iubim pentru că altă inimă s-a răcit

o scrisoare apropie pentru că alta desparte

cei inegali au nevoie unii de ceilalţi

doar lor le e mai uşor să înţeleagă că fiecare
este pentru toţi

şi să descifăreze întregul
(trad. Emilia Ivancu)


David Nevue - ''The gift''






Suflete, prund de păcate

(Lucian Blaga)

Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.

Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.

Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.

Drumul tău nu e-n afară.
Căile-s în tine însuţi.

Iată cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.



RUGĂCIUNE
I .


Rugaţi-vă

pentru mine, rugaţi-vă,

biruitorilor, fericiţilor.


rugaţi-vă în lumină

în har

şi în adevăr



să-ncep

eternitatea

ascultării lui Dumnezeu

a vieţii în Dumnezeu

a rugăciunii lui Dumnezeu, în Dumnezeu



iartă-mă,

Te-am căutat în petale, în chipul

cel mai frumos, am crezut

că erai

în clipa cea scrisă



Te iubesc dar prea puţin,

Dă-mi să Te iubesc

cu întreaga-mi

fiinţă!

  

Lumină lină
(Ioan Alexandru)
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Şi niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii să-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Şi lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi rătăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Şi pelerinul însetat
În vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.




Tudor Gheorghe - Lumina lina






IERTARE

Acestei Lumini

acestei iertări

plecaţi genunchii inimii

numai Lumina poate ierta

îndumnezeind

numai omul se poate ridica

din mâl şi din moarte

din cumplita sa vină

pentru că el

poate plânge

-Căinţa-

adevărata sa naştere

poate începe în rănile sale

el se poate întoarce din moarte

cu faţa sufletului scăldată în lacrimi

el poate fi

iertat

de Lumină

el poate fi vas

acestei Lumini

aşa cum nici cerul

nu poate fi

prin iubire şi jertfă









DORUL

Dumnezeu

ce se pogoară

face inima uşoară,

ţese, din har, ca o boare

sufletul ce numai moare

trup neputincios,

trup ce te frângi,

trup de ţărână,

trup ce mori,

lasă pasărea să zboare

pasărea nemuritoare.

La limanul fără vină

să se facă din lumină

rugaţi-vă ceruri,

rupe-ţi-vă lacăte,

rugul suferinţei, dorul

fie binecuvântat

să înviu nevinovat!



încă 

(Marius I.)
Când ni s-a vestit că Se va naşte
am trimis soldaţii să-L omoare

Când a venit pe lume
i-am dat sicriul unei iesle

când a coborât între noi
am căutat cea mai apropiată prăpastie

când a scos demoni
am spus că e demonizat

când a vindecat boli
am şoptit că e vrăjitor

când a spus Adevărul
am strigat că e nebun

când Şi-a întors Faţa spre noi
am scuipat-o

când ne-a dat sărutare
l-am vândut

când a vrut să ne îmbrăţişeze
i-am ţintuit mâinile pe lemn

când ne-a iertat totul
am râs batjocoritori

când ne-a deschis în inima Sa Cerul
i-am înfipt în coaste o suliţă

când am aflat că ar putea învia
i-am pus gărzi la mormânt…
…………………………

de două milenii
Îl tot împingem
afară din istorie

şi

dragostea Lui
încă

ne caută

inimile…








TU
lasă, dacă nu iubeşti
cuvintele să-ngheţe nerostite
chiar dacă nu vei înţelege până la moarte, crede-mă
oricine ai fi, eşti nepreţuit
o iubire de peste moarte, neomenească dragoste,
îndumnezeind
a deschis cerurile până la ultima suflare
ca tu să primeşti în potirul
inimii tale – cum cerul
nu poate cuprinde, nici spune
ca tu să înveţi să nu mai
mori, niciodată