sâmbătă, 17 septembrie 2011

Vrem să investim în cultură

De multă vreme ne dorim să avem în parohie un spaţiu care să ne ajute să îndeplinim câteva obiective generale:
·     ridicarea nivelului cultural al localnicilor
·     petrecerea timpului liber într-un mod folositor şi educativ
·     întărirea comunităţii prin participarea la activităţi şi discuţii comune

Argumentul nostru:
Într-o lume a deculturalizării, a manipulării mediatice, a pierderii valorilor culturale tradiţionale, a dezinformării, considerăm că este absolut necesar să luăm atitudine şi să oferim alternative, în special tinerei generaţii, dar nu numai. În concepţia consumistă investiţiile se fac în primul rând în lucruri materiale vizibile, pentru a ne bucura de confort şi bunăstare. Totuşi, fără spirit, fără cultură, fără Dumnezeu, o civilizaţie aflată exclusiv în slujba confortului şi a plăcerilor imediate este sortită eşecului. De aceea, socotim că o investiţie concretă în aceste valori este la momentul actual obligatorie.

Având din partea Primăriei promisiunea unui spaţiu, l-am ales ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie (care ne ocroteşte şi satul, prin părticica din moaştele sale pe care o găzduim în biserica noastră), am alcătuit proiectul şi bugetul necesar. Ne-a mai rămas sarcina dificilă a strângerii fondurilor de care avem nevoie.
Dacă puteţi şi doriţi să ne ajutaţi, datele parohiei noastre sunt:
Parohia Ortodoxă Bucium
C.I.F.: 7484560
COD IBAN: RO70RNCB0055007051800001
BCR – sucursala Făgăraş
cu menţiunea „pentru centrul cultural”

Mai multe amănunte despre ceea ce ne dorim să facem am scris aici:
 Proiect Centrul Cultural Sf Nectarie Bucium

Piedicile s-au ivit deja, dar ne dorim să mergem mai departe în ciuda lor, fie şi numai pentru marea dorinţă a copiilor de a avea acest centru. (Prima donaţie am primit-o de la o fetiţă care şi-a oferit toate fondurile personale, o parte din ele primite în urma răscumpărării pantofului miresei de la o nuntă, acţiune întreprinsă special în acest scop.) Pomeniţi-ne, să reuşim să împlinim acest demers.
Vă mulţumim pentru dragoste şi rugăciuni.
Natalia

miercuri, 14 septembrie 2011

Aşa ne-am pomenit (şi aşa vrem să murim?)


La ţară. Zicala „Aşa ne-am pomenit” are aspecte pozitive. Aşa, practic, s-a perpetuat credinţa, iar oamenii, neştiind neapărat de ce, au preluat ce i-au învăţat părinţii şi bunicii lor, intuind în adâncul lor că aşa e bine.
Dar ce te faci când „aşa ne-am pomenit” să nu mergem de Ziua Crucii la biserică? De ce? Pentru că în ultimii ani (probabil vreo câteva zeci) nu se făcea slujbă, ci fiecare stătea acasă aşteptând preotul. Cu toate că de 6 ani se face Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în această zi de mare praznic, noi tot "aşa ne-am pomenit": să stăm acasă, ieşind din când în când în uliţă, să vedem dacă "a plecat popa prin sat”.

Cât de greu se schimbă un obicei prost? Cât de greu se schimbă omul, mai ales când are o vârstă şi e „învechit în rele”? Întrebări pe care mi le pun câteodată. Retorice, desigur.

La Domnul toate sunt cu putinţă, însă nimic nu încalcă libertatea omului. Dacă el nu vrea, nu vrea şi pace.
N.