miercuri, 30 iunie 2010

Să ne rugăm...

... pentru noi şi pentru fraţii noştri aflaţi în vreme de încercare în urma inundaţiilor.



Dacă vreţi să întărim rugăciunea prin rostirea în acelaşi timp, alăturaţi-vă rugăciunii de la ora 22 cu un gând special pentru această situaţie. Ca şi rugăciune specială, eu m-am oprit asupra rugăciunilor la necontenirea ploilor din Liturghier:

Rugăciuni la vreme de necontenire a ploilor

Pentru ca în mânia îngrozirii Sale să nu ne împuţineze pe noi pentru păcatele şi fărădelegile noastre, ci să-şi aducă aminte de mila şi îndurările Sale cele din veac şi să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea peste măsură şi negura să se risipească şi lumina soarelui să strălucească, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să cruţe poporul şi animalele şi tot pământul acesta şi să nu-l strice cu vărsarea ploilor celor peste măsură, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să nu se strice roadele şi seminţele pământului pentru păcatele noastre, cu vărsarea peste măsură a ploilor, ci, cu arătarea seninului, să le cruţe şi să le crească pentru nevrednicul Său popor, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Pentru ca să fie bine-primită rugăciunea noastră şi să ne izbăvească pe noi de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de toată rana cea aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluieşte!

Natalia

Recomandare: Jurnal din Muntele Athos

O serie de 7 articole, o surpriză deosebită pentru mine:

Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (prima zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a doua zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a treia zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a patra zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a cincea zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a şasea zi)
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a şaptea zi)

"Se face priveghere, iar călugării se roagă pentru noi toţi. Sute de milioane de oameni care dorm sunt ţinuţi în viaţă de rugăciunile monahilor, care nu dorm. Aşa simt.

Abia acum încep să înţeleg. Ne-am trezi noi, oamenii lumii, în fiecare noapte, când e somnul mai dulce, să ne rugăm pentru semenii noştri? Să-i ţină Dumnezeu şi să-i ducă pe calea cea bună? Cât de des înălţăm slavă Preasfintei Fecioare? Nu ne-am ridica din pat noapte de noapte nici pentru o petrecere, darmite ca să priveghem, să ne rugăm, să batem mătănii…"



"L. îmi povesteşte că, odată, l-a întrebat pe părintele N. dacă l-a cunoscut pe un alt monah athonit. “Da, ne-am întâlnit de vreo două ori”, i-a zis. “Şi cum de-l mai ţineţi minte?”. “Păi îl pomenesc în rugăciunile mele. Îi pomenesc pe toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţă”.

Unde suntem noi faţă de aceşti oameni? Câtă prăpastie e între o minte care caută să se răzbune sau să întindă capcane şi un suflet care se roagă pentru toţi cei pe care i-a întâlnit vreodată?"


"Ideea că de la masă e bine să pleci înainte să te saturi e confirmată aici: nimeni nu începe să mănânce până nu bate stareţul cu ciocănelul într-un mic obiect care ţingăleşte şi până nu se spune o rugăciune, dar toţi trebuie să se ridice când acelaşi părinte stareţ ţingăleşte finalul. Dacă e prânzul, sunt două feluri, însă pe al doilea nu apuci să-l termini decât dacă mănânci foarte repede. Cred că totul durează 12-15 minute. Nu-i nimic, mai mănânci mâine."


"De fapt, ăsta e firescul: dacă te rogi, dacă nu te gândeşti la rele, dacă urmezi un ritm de viaţă aşezat – rugăciune, masă, odihnă, muncă, masă, odihnă, muncă, rugăciune, masă, odihnă – şi iar şi iarăşi, tot aşa, noapte de noapte şi zi după zi, dacă sari imediat în ajutorul celuilalt sau, şi mai bine, te oferi fără să ţi-l ceară, dacă eşti atent la gândurile tale şi nu te laşi purtat de vise diurne şi nici de fantasme care n-au legătură cu mântuirea, atunci, dacă toate acestea te străduieşti să le respecţi şi să devină parte din tine, atunci coincidenţele nu mai sunt coincidenţe, bucuriile sunt daruri obişnuite, te linişteşti şi vrei binele tuturor."



"A propos de zâmbet, am descoperit mirat ce oameni veseli şi glumeţi sunt monahii; te-ai aştepta la încrâncenări şi sobrietăţi importante şi, când colo, ei se poartă ca nişte copii puşi pe şotii, păstrând mereu măsura justă între ironie şi afecţiune, controlând şi controlându-se să nu supere şi nici să nu (se) smintească. Aceasta ar trebui să ne fie şi nouă linia – puterea smereniei în viaţa duhovnicească şi un optimism surâzător, fără urmă de batjocură, în raporturile cu ceilalţi."



N.

marți, 29 iunie 2010

Rugăciunea către Sfântul Duh

În devenirea noastră suntem cu totul neputincioşi fără Dumnezeu. Dacă nu Îl chemăm pe Duhul Sfânt să cureţe, să lumineze, suntem în stare să trăim mult şi bine cu anumite patimi fără să ne dăm seama. Realizăm doar că e ceva, dar nu ştim ce...
O cale de descoperire a mizeriilor din noi este şi seminarul iertării. Făcut cu sinceritate ajută mult, mult. Şi nu pentru că ar fi nu ştiu ce metodă, ci pentru că tot demersul trebuie însoţit de rugăciune către Duhul Sfânt, Cel care luminează, curăţă, vindecă...
Eu am folosit rugăciunea către Sf. Duh a Sf. Simeon Noul Teolog. O pun şi aici, poate va mai folosi cuiva...


Rugăciune către Sfântul Duh a Sf. Simeon Noul Teolog

Natalia

duminică, 27 iunie 2010

Apostolat nr. 41


  • Robii chimicalelor şi ai televizorului - alimentaţia este una dintre cele mai importante cauze ale bolilor, dacă nu cumva cea mai importantă. Mâncăm mult şi fără nicio regulă, vrem tot mai gustos, în vreme ce alimentele abundă în adaosuri chimice menite nu doar să îmbunătăţească gustul, ci şi să ne dea dependenţă de produse nocive pentru sănătate.
  • Frica, între virtute şi patimă (1) - frica este o stare binecunoscută tuturor; am simţit-o cu toţii, unii mai des sau chiar permanent, alţii mai rar. Frica cunoaşte forme sau intensităţi precum: teama, groaza, spaima, panica dar şi anxietatea, angoasa, disperarea. În acelaşi timp însă, frica poate fi definită şi ca o virtute.

Catehism:

Fii tânăr cu Hristos:

Pas în doi:

Căsuţa copiilor:

Educaţie creştină:

Cu Dumnezeu în casă:

Trecut şi prezent:
Natalia

luni, 21 iunie 2010

Gusturile mele

Gusturile mele s-au schimbat în ultima vreme. Nu vorbesc despre preferinţe, ci despre gustul pe care îl simt atunci când mănânc ceva. Intuiam acest lucru de mai mult timp, dar mai multe întâmplări recente m-au lămurit: după mai multe luni de regim (fără carne, zahăr şi alte alimente, dar şi fără aditivi alimentari – atât cât este posibil în ziua de azi), constat că o ciorbă care mie mi se pare ceva extraordinar de bun, altuia îi poate părea “o fiertură” :). Şi muulte, multe alte exemple.
O înţeleg acum mai bine pe Ina, care descrie drept fabuloase nişte mâncăruri care mie nu mi se păreau la început chiar aşa... Cred că acelaşi lucru l-am făcut şi eu la rândul meu cu desertul cu căpşuni, despre care am spus că „Mi se părea că nu am mai mâncat niciodată ceva aşa de bun.” Adevărat pentru mine, nu însă şi pentru alţii. :) Îmi cer iertare pentru inconvenientele create…

Aşa că probabil în perioada următoare nu o să mai postez de prin bucătărie, sau în orice caz o să fiu mai exigentă cu aprecierile personale :).
Poate la un moment dat o să vorbesc şi despre efectele acestui regim, incredibile pentru noi, care ne motivează să îl ţinem în continuare, deşi multora li se pare „o nebunie”, „frustrant”, „nesănătos”, „antisocial” etc.
Natalia


duminică, 13 iunie 2010

Trebuie să devii creştin în toate aspectele vieţii tale de zi cu zi

„Nu eşti creştin dacă ai fost botezat, mergi la biserică dar vieţuieşti după principiile societăţii egoiste, imorale, materialiste în care trăieşti. Trebuie să devii creştin în toate aspectele vieţii tale de zi cu zi şi prin aceasta să încreştinezi şi lumea din jurul tău. Dar nu se poate ajunge aici prin studii intelectuale, ci prin trăirea în duh, prin lupta de fiecare clipă cu păcatul făcut, apoi cu păcatul vorbit, apoi cu păcatul gândit. Înainte de a ne lupta cu păcatele lumii, trebuie să urâm păcatele, prostia, suficienţa şi moleşeala sufletelor şi minţilor creştinilor, căci tocmai adormirea conştiinţei creştine a dat pas liber impertinenţei ateiste.”
Valeriu Gafencu (în Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos)

miercuri, 9 iunie 2010

Ce am mai făcut în ultima vreme

De un timp prezenţa mea pe blog se face simţită destul de rar. Din motivul că viaţa reală mă ia cu asalt, aşa cum explicam cuiva drag absenţa mea. Mi s-a spus că foarte bine, şi aşa cred şi eu. Dacă prezenţa pe net se face în defavoarea vieţii reale şi a celor din jurul nostru, e o plasă subtilă întinsă de... cel viclean.
Cu ajutorul Domnului s-au întâmplat multe lucruri bune şi frumoase în ultima vreme, ca cele de mai jos, de exemplu:
Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor
Rusaliile si hramul bisericii
Ziua copiilor din Bucium

Prezenţa mea pe blog va fi în continuare la fel de rară ca în ultima perioadă, cred, aşa că vă doresc zile pline de binecuvântare în prezenţă reală, spre folosul celor de lângă voi!
Natalia

Desert cu capsuni


Ina le-a numit căpşuni cu frişcă. Eu însă nu am avut toate ingredientele, aşa că aspectul diferă esenţial. Gustul nu ştiu, dar ştiu că ce am mâncat a fost extraordinar de bun. Mi se părea că nu am mai mâncat niciodată ceva aşa de bun. Nu am repetat reţeta de când a început postul, pentru că, deşi ingredientele sunt de post, combinaţia lor e mai ceva ca torturile selecte de dulce :).


Iată ce am folosit eu:

  • - 1 cană caju înmuiat câteva ore înainte
  • - o ceaşcă fulgi de nucă de cocos
  • - 2 ceşti apă
  • - 3 lg miere
  • - 1 lg suc de lamaie
  • - 1 lg lecitina pudra
  • - 1 kg căpşuni

Am pasat toate fără lecitină, apoi am adăugat şi lecitina şi am mixat puţin. Teoretic se dă la frigider pt. câteva ore, dar gustând-o nu am mai avut răbdarea necesară pentru această operaţiune. Am pus căpşunile spălate şi tăiate în sferturi în cupe şi am adăugat crema de caju. Delicios e puţin spus!
Natalia

Sufle de malai cu soia

O reţetă pe care am făcut-o acu vreo 2 luni, inspirată din cartea “Copilul vegetarian”:
Ingrediente:
  • 250 g mălai
  • 100 g soia granule, cimbru, o foaie dafin
  • ½ lgţ busuioc
  • 3-4 lg zacuscă
  • ulei

Soia se fierbe puţin în apă cu cimbru şi dafin. Din mălai se face o mămăligă potrivită, în care se adaugă soia fiartă, zacusca şi busuiocul, amestecându-se bine. Se pune într-un vas yena uns cu ulei şi se dă la cuptor până se rumeneşte puţin. Se serveşte cald.


Natalia