vineri, 2 ianuarie 2009

Cum putem ajuta sufletul trecut la cele veşnice

La rugămintea Larisei vă împărtăşesc câte ceva despre acest lucru, pentru că mă preocupă în aceste zile şi, într-adevăr, la moartea cuiva din familie cei apropiaţi se pierd mai mult în organizări administrative neglijând oarecum o realitate care ne este exprimată în cântările înmormântării:
Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, si nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-si ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-si, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, să ne rugăm pentru odihna în Hristos a celui plecat, si pentru sufletele noastre mare milă.”

Pentru a avea câteva repere despre ce se întâmplă cu sufletul după ce părăseşte trupul: se spune că timp de 3 zile el stă în preajma corpului. Apoi, până la 40 de zile, sufletul călătoreşte prin locurile în care a trăit, rememorându-şi trecutul. În a 40-a zi are loc judecarea lui, numită judecata particulară, care însă nu este definitivă, pentru că la sfârşitul lumii urmează judecata universală, când vom fi judecaţi nu doar după viaţa noastră, ci după consecinţele acţiunilor noastre în viaţa celor din jur şi a urmaşilor noştri.
În rugăciunile noastre trebuie deci să ţinem cont de aceste repere.

Ce ar trebui deci să facem atunci când ne moare cineva apropiat, în afară de năucitoarea sarcină de a organiza o înmormântare? (cel puţin pentru mine a fost năucitoare, însă i-am încredinţat-o lui Dumnezeu, care mi-a deschis uşi şi mi-a pus la îndemână oameni care m-au îndrumat).

- în Molitfelnic scrie că: „murind vreunul dintre creştini, imediat rudele să cheme pe preot“, care va citi câteva rugăciuni pentru cel adormit (din câte ştiu eu nu se practică acest lucru, preotul venind abia în a doua seară pentru slujbă)

- ca şi rugăciuni există câteva speciale, de exemplu:

însă ca rugăciune generală şi de durată se citeşte Psaltirea. Este cel mai bun lucru pe care îl puteţi face în cele 3 zile de priveghere. Pe rând şi în continuu, cu voce tare - dacă aveţi cu cine, sau din când în când şi în gând - dacă sunteţi singurii rugători din familie. Citirea Psaltirii aduce mare alinare sufletului celui adormit.

- îndată după moarte este bine să duceţi un pomelnic la o biserică/mănăstire unde se slujeşte zilnic Sf. Liturghie, pentru o pomenire de 40 de zile. Dacă nu puteţi din prima zi, neapărat după înmormântare. Iată ce spune Părintele Serafim Rose:
„Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi si să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, si mai ales prin pomenirea lor la Liturghie. (…) Nu putem face nimic mai bun si mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, si mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunile făcute pentru el si este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia. “

Iar Sf. Ioan Maximovici:
„pomenirea la Sfânta Liturghie este de un folos aparte pentru ei. S-au arătat mulţi morţi şi au mai fost şi alte întâmplări care arată cât de folositoare este pomenirea morţilor. Mulţi care au murit în pocăinţă, dar cărora nu le-a stat în putinţă să-şi dovedească pocăinţa în timpul vieţii, au fost sloboziţi de chinuri şi au dobândit odihna.

- milostenia este de asemenea foarte importantă:

„O, rude si apropiaţi ai morţilor! Faceţi pentru ei cele ce le sunt de folos si cele ce sunt în puterile voastre. Folosiţi banii, nu pentru împodobirea cea din afară a sicriului si a mormântului, ci pentru a ajuta pe cei în nevoi, pentru pomenirea celor care v-au fost apropiaţi si au murit, pentru biserici, unde se fac rugăciuni pentru ei. Faceţi milostenie pentru cei morţi, purtaţi de grijă pentru sufletele lor. Înaintea noastră a tuturor, se află aceeasi cale, si cât vom dori si noi, la rândul nostru, să fim pomeniţi în rugăciune! De aceea să fim si noi milostivi faţă de cei morţi. “
Părintele Serafim Rose

Şi, în final, alte 2 fragmente din cuvintele unor sfinţi:

„În primele două zile, sufletului îi este îngăduit să umble pe pământ, oriunde vrea, împreună cu îngerii care îl însoţesc. De aceea sufletul, iubindu-si trupul, umblă uneori prin preajma casei în care a rămas trupul, si astfel, el petrece două zile ca o pasăre în căutarea cuibului. Dar sufletul cel vrednic merge prin locurile unde obisnuia să facă fapte bune. În cea de a treia zi, Hristos care Însusi a înviat din morţi a treia zi, porunceste sufletului crestin, închipuind Învierea Sa, să se înalţe la Ceruri ca să se închine Dumnezeului tuturor.“
Sf. Ioan Maximovici

„Pentru cea care pleacă va începe îndată războiul trecerii prin vămi. Acolo are nevoie de ajutor! Rămâi întru această cugetare si o vei auzi strigându-ţi: ‘Ajutor!’ Acolo trebuie să-ţi îndrepţi toată atenţia si toată iubirea pentru ea. Cred că va fi cea mai adevărată mărturisire de dragoste dacă, din clipa iesirii sufletului ei, vei lăsa în seama altora grija pentru trupul ei mort, vei merge într-un loc unde să poţi fi singur, să te adânceşti în rugăciune pentru ea, în noua ei stare si cu nevoile ei neaşteptate. Pornind asa, să strigi neîncetat către Dumnezeu să o ajute, vreme de şase săptămâni, şi cu adevărat, chiar si mai mult decât atât. În istorisirea Teodorei, vistieria din care au luat îngerii pentru a-i îndepărta pe vamesi, a fost agonisirea de rugăciuni a bătrânului ei. Rugăciunile tale vor fi la fel. Nu uita să faci aşa. Aceasta este dragostea!
Sf. Teofan Zăvorâtul

Dumnezeu să îi miluiască pe toţi cei dragi ai noştri trecuţi la Domnul şi să primească rugăciunile noastre pentru ei!
Natalia

11 comentarii:

Sorin Micuţiu spunea...

Ninge lin

A început de ceva vreme
să ningă tot mai alb şi mai des…
Să ningă cu dor şi cu lacrimi
Dar, nu din cer…
Ninge lin,
De pe pământul prea plin
De păcate şi chin
Cu suflete calde
Şi albe
Ce se-nalţă spre Soare
În haine de sărbătoare,
În cercuri largi,
Tot mai largi,
Lăsând în urmă
Prieteni dragi.

Iartă-mă, Doamne!
Atâta-mi vine-n minte
Căci nu mai am cuvinte…
În faţa morţii
Mă cutremur
Mi-e temă şi tremur
Şi mă-ntreb cu gândul dus
Oare eu voi ninge-n sus?

Natalia spunea...

Multumesc, Sorin!

Anonim spunea...

Sunt Larisa.
Multumesc din suflet Natalia pentru postarea ta! Bunul Dumnezeu sa iti rasplateasca munca!

Doamne ajuta!

Natalia spunea...

Larisa, ma bucur ca am putut fi de folos!

Raluca spunea...

Draga Natalia,
iti multumesc din suflet ca ai postat aceste informatii- se vede ca tii la noi, din moment ce ne-ai impartasit ceva folositor.
Mie inca nu mi-a venit randul la aceste rugaciuni, dar stiu ca va veni si iti multumesc ca ai impartasit lucruri pe care eu nu le stiam si pe care voi dori sa le urmez.

Natalia spunea...

Raluca draga, nu as fi putut sa fac altfel, din moment ce mi-am dat seama in acele zile cat de important este si cel mai mic ajutor pe care ti-l poate da cineva. Moartea parca vine mereu pe nepregatite, si atunci e tare bine sa fi stiut dinainte ceva, sau sa ai pe cineva care sa iti spuna ce si cum sa faci.
Iar daca cu administrativele iese cumva pana la urma (si nici macar nu e asa important), grija pentru sufletul celui adormit e de mare folos. Pe mine ma cutremura de fiecare data cuvintele inmormantarii:
Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, si nu este cine să-l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându-si ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-si, nu are cine să-i ajute.
Noi cu asa usurinta zicem: S-a scapat! sau S-a dus intr-o lume mai buna! si nu ne dam seama de zbuciumul sufletului si de faptul ca putem fi de un real folos prin dragostea si rugaciunea noastra...

nicoleta spunea...

Nu este ajutor mai bun pentru cei ramasi decat citirea Psaltirii. O spun din experienta..eram insarcinata cand tatal meu a trecut la Domnul si desi inainte nu-mi puteam imagina durere mai mare decat aceasta pierdere, cand s-a intamplat am simtit mangaiere in rugaciune. Nu pot fi explicate trairile, dar un lucru este cert: sufletul celui plecat devine mai sensibil la iubirea noastra - lucurul acesta mi l-a spus parintele duhovnic si l-am simtit si eu. O rugaciune cat de mica aduce lumina pentru toti.

misha spunea...

Daca as fi stiut asta cind a plecat tatal meu...
Multe multumiri autoarei si Larisei

Natalia spunea...

Misha, nu e niciodata prea tarziu, Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre, chiar daca ele vin cu intarziere. Iar sufletele celor plecati simt dragostea noastra care se revarsa in rugaciunile pentru ei.
cu mare drag, ma bucur ca ti-am fost de folos!

mariperijoc spunea...

Multumim Natalia,am citit si eu despre toate aceste lucruri mai tarziu...
Insa in acel moment,cand au decedat ai mei (sotul si cumnata)nu m-am gandit la nimic...nu am facut rugaciuni ,nu am facut nimic...am stat langa ei si atat...
Dupa inmormantare am cautat pe internet si am aflat ce trebuia facut,poate ca acum stiu...atunci nu am gandit...Dumnezeu sa ii ierte pe toti cei adormiti!

Natalia spunea...

Mari, draga mea, eu nu pot decât să îmi închipui durerea care te-a paralizat atunci. Domnul însă ştie toate, ştie ce a fost şi este în sufletul tău. Tocmai El, Care iată iarăşi Se răstigneşte pentru noi în aceste zile... e împreună cu fiecare dintre noi în orice abis de durere...
Te îmbrăţişez cu mult drag, Dumnezeu să îi ierte şi să ne dea tuturor intrare în bucuria veşnică!