sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Unde este Adevărul?

Spuneam în postarea anterioară că trăim vremuri tulburi şi amestecate. Diavolul umblă cu nişte subtilităţi demne de experienţa sa de mii de ani în încercarea de îndepărtare a omului de Cale, iar internetul este un mijloc nemaipomenit de potrivit pentru intenţiile lui: îţi oferă anonimatul, poţi să zici orice pentru că nu te poate verifica nimeni, ai viteza luminii în propagarea informaţiei etc etc. Iar noi... conştiinţa este amăgită că facem lucruri folositoare, de suflet, în timp ce... căutăm Adevărul on-line, cum spunea cineva:
„Nu mai cautati Adevarul on-line! Ceea ce veti gasi aici, in imparatia nimicului, veti lua drept Adevar si veti fi inselati. Nu uitati pilda martirilor: noi nu luptam cu trupul si cu sangele, ci impotriva puterilor intunericului! Singura lupta care ni se cere este aceea cu propriile patimi. Si asta nu se poate duce on-line.“

Unde găsim Adevărul?

1. Duhovnicul. Duhovnicul este cel căruia îi încredinţezi totul, mergând până la gânduri. Asta presupune că îţi este accesibil destul de des, pentru ca lupta împotriva răului din noi să fie luptă, şi nu amăgire. Chiar dacă din când în când primim binecuvântarea lui Dumnezeu de a cerceta un părinte îmbunătăţit, mai greu accesibil, nu ne putem spovedi doar acolo, dacă nu putem ajunge uşor şi când avem nevoie. Duhovnicul este cel mai concret mijloc prin care Dumnezeu ne vorbeşte direct şi clar şi avem nevoie să cerem ajutorul Lui la fiecare pas.


2. Sf. Liturghie. Participarea la Sf. Liturghie este necondiţionată, cel puţin duminică de duminică, dacă serviciul ne opreşte în zilele de sărbătoare din timpul săptămânii. În timp ce Domnul se jertfeşte pentru noi pe Sfânta Masă a Altarului noi nu putem face altceva decât să fim prezenţi acolo. Sigur că există excepţii ca ţintuirea la pat etc., dar acestea rămân excepţii.


3. Sf. Împărtăşanie. Invitaţia Domnului: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.....“ cere răspuns. Nu o dată pe an, nu de 4 ori pe an, ci raportându-ne la Sf. Împărtăşanie ca la o hrană concretă a sufletului, fără de care acesta moare încet, dar sigur. Cum să trăim fără Domnul în noi? Şi ce mod mai concret cunoaşteţi de a-L avea pe Domnul în noi decât Sf. Împărtăşanie?

Dacă le vom avea pe acestea trei: sfatul şi binecuvântarea duhovnicului la orice pas, Sfânta Liturghie - unde se dă Dumnezeu - şi Sfânta Împărtăşanie prin care, după ce ne-am curăţit sufletul prin spovedanie, Îl primim pe Domnul să locuiască în noi, nu avem de ce să ne temem. Oricât ar fi de grele vremurile şi prigoana, Domnul va fi mereu în noi şi cu noi şi Duhul ne va învăţa ce să facem. Dacă trebuie să suferim vom suferi, dacă trebuie să ne jertfim ne vom jertfi, dacă trebuie să vorbim vom vorbi ce ne spune El, dacă trebuie să tăcem vom tăcea.
Natalia

9 comentarii:

Bogdan Oancea spunea...

Nimic nu mai conteaza. Traim intr-o lume gri, goala pe dinauntru, pustiita de Dumnezeu si de smerenie. Orgolii nemasurate, vanitate si egocentrism exacerbat, iata noul sistem de valori care ne guverneaza viata.

Bine ai venit, Satana, pe Pamant ! Bine te-am regasit !

Bine ai venit, Iisuse Hristoase in sufletul meu ! Bine ne-am regasit !

Oricat m-as stradui sa fiu mai bun, mai umil, mai atent cu cei din jurul meu, parca cu atat este mai vigilent ochiul dracului, ochiul banului, ochiul cel gol si fara de lumina… Oricum as incerca sa ma apropii de oameni, cu atat mai mare este respingerea lor… Ma vei intreba, de ce ? Care este explicatia ? Vine Apocalipsa ? Vine Ziua Judecatii de Apoi ? Traim ultimile timpuri ?

Unii spun ca da, altii ca ba… Unii zic sa acceptam noile pasapoarte si noile cipuri, altii spun ca nu e bine… Eu cred ca daca Dumnezeu a ingaduit ca aceste cipuri sa apara, atunci stie El mai bine de ce… Nimic nu se intampla pe Pamant fara voia lui Dumnezeu… Toate relele pe care le resimtim din plin sunt pentru ca Dumnezeu a ingaduit sa le resimtitm… Vine Sfarsitul Lumii ? Nu putem stii…

Nu ne putem noi impotrivi planului lui Dumnezeu, dragii mei prieteni ! Nu putem noi prezice ziua si ora cand domnul Iisus Hristos va cobori din Ceruri langa noi pentru Judecata de Apoi…

Daca va fi sa se intample, se va intampla oricum, cu toata oponenta noastra fata de nu stiu ce cipuri sau fata de nu stiu ce pasapoarte digitale… Sfarsitul Lumii va veni odata cu Dumnezeu ! Iar atunci, fericiti vor fi aceia care se vor smeri si il vor primi in sufletul lor pe Acesta… Fericiti veti fi voi, dragii mei prieteni, care aveti acum rabdarea sa cititi aceste cuvinte simple pe care Dumnezeu a ingaduit ca eu sa le tastez acum pentru voi…

Ce facem totusi cu sufletul nostru ? Il vindem Diavolului ?

Din nefericire, aproape toti l-am amanetat deja… este deja arvunit sau inchiriat pe o perioada determinata Diavolului… Platim rate la banca, platim tribut orgoliului si mandriei noastre exacerbate, ne plang copiii de foame, ne plange sufletul in noi de durere… Toate acestea sunt rani pe care noi insine le-am provocat, poate din bune intentii, poate involuntar, poate inconstient… Indiferent de motiv, nu avem scuze, prieteni ! Nu putem da vina pe altii ! Noi suntem vinovati pentru propriile fapte si vom raspunde ca atare pentru ceea ce am gandit, pentru ceea ce am infaptuit…

Vin vremuri grele… Asta o stim cu totii… O simtim deja…

Exista oare o Cale mai scurta spre Fericire ?! O poteca spre luminisul inverzit al izvorului vietii ?! Un drum catre Adevar ?!

Putem sa spunem oare ca NOI suntem cei care CUNOASTEM cel mai bine ADEVARUL ? Putem sa ridicam primii piatra ?

Veti spune ca eu sunt de vina… Eu v-am provocat atata suferinta, atata durere, atatea nenorociri… Eu, eu, eu sunt de vina…
Veti indrepta poate si degetul aratator in directia mea pe strada…
Asta nu e nici o problema, pentru ca eu stiu ca am gresit…

Aveti insa grija ca trei degete ale mainii dumneavoastra sunt indreptate catre voi, dragii mei prieteni… Daca ma veti arata pe mine cu degetul, de fapt va aratati de 3 ori pe voi insiva… Trei degete le aveti indreptate catre barna din ochiul vostru. Aveti grija sa nu ramaneti orbi pentru totdeauna ! Sa nu va mai puteti dezlega de patima orgoliului vostru nemasurat… de ego-ul vostru infinit, de intunericul si de goliciunea sufletului secat de iubire…

Eu plec… Am primit un SMS de la un prieten care are nevoie de ajutorul meu. Va sosi maine dimineata in Orasul Ales si nu are unde dormi pentru ca toate hotelurile si hostelurile sunt deja ocupate. Sunt ocupate de altii oameni. M-a rugat sa il ajut si sa il primesc sa innopteze la mine acasa. Il voi astepta maine la gara, la trenul de ora 09 si 12 minute… Daca vreti sa il cunoasteti, maine ma puteti gasi cu EL la mine acasa. Vom da o petrecere in cinstea tuturor celor care au avut rabdarea sa citeasca cu atentie pana aici… Cum il cheama ? Pai... Numele lui este Iisus Hristos…

www.bogdan-oancea.blogspot.com

gabriela spunea...

Nu pot decat sa va multumesc inca o data, mai clar decat atat nici nu se putea da un raspuns, daca toti am trai mai aproape de Biserica si de invatatura ei cu siguranta ca nu am avea atatea temeri si griji caci toate raspunsurile se afla acolo si de acolo in inima noastra daca dorim sa le primim.Dar iata ca se mai intampla sa mai si ratacim din cand in cand drumul caci drumul spre Biserica din sufletul nostru uneori e ascuns de pacate si patimi... Dar iata ca si asa rataciti, Domnul nostru nu ne lasa si ne scoate in cale raspunsul atunci cand noi nu il vedem... Domnul sa va ocroteasca si sa va inmulteasca harul!

Anonim spunea...

buna, sunt de acord. Dar cei necredinciosi? ce vina au ca au crescut in plin comunism?

Natalia spunea...

Bogdan, cat timp traim in Dumnezeu si Hristos traieste in noi nu avem de ce ne teme...

Natalia spunea...

Multumesc si eu, Gabriela! Domnul este in fiecare clipa fie in noi, fie, daca nu ii facem loc acolo, la usa inimii noastre, asteptand rabdator... Si ne vorbeste mereu si mereu, prin oameni, prin lucruri, prin intamplari, printr-un cuvant, asa cum ai zis, care ne iese in cale exact la timpul potrivit! Slava Lui pentru toate acestea!

Natalia spunea...

Anonim, nu au nicio vina, asa cum nici cei care cresc in libertate nu au vreun merit. Pentru fiecare om insa, chiar daca a crescut in ateism si nu a auzit vreodata de Dumnezeu, Domnul deschide la un moment dat o portita (cel putin) in viata. Nu ii incalca insa libertatea. Tine insa si de noi sa ne rugam mult pentru cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca, vazand dragostea noastra, Domnul sa inmulteasca aceste portite spre lumina in viata celui pentru care ne rugam.

Claudiu spunea...

Ca bine mai ziceti d-na Natalia, imi place mult echilibrul pe care-l promovati.

MunteanUK spunea...

nenumarate portite deschide Dumnezeu zi de zi, exact cum spui, draga Natalia!

macar de ne-am deschide noi ochii sufletesti sa observam razele trimise de Domnul prin ele!

si, pe cat de adevarat este ca fara duhovnic, Sf Liturghie si Sf Trup si Sange al Domnului - nimic nu se poate, nici un cuvintel aruncat online nu este de lepadat. mult bine putem face prin fiecare vorba, la fel cum si mult rau...

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne indrume numai catre vorbe de folos noua insine si celor din jur!

Natalia spunea...

Sa dea Dumnezeu ca vorbele noastre sa fie spre folos, Bogdan! Bucurie!