Unde este Adevărul?

Spuneam în postarea anterioară că trăim vremuri tulburi şi amestecate. Diavolul umblă cu nişte subtilităţi demne de experienţa sa de mii de ani în încercarea de îndepărtare a omului de Cale, iar internetul este un mijloc nemaipomenit de potrivit pentru intenţiile lui: îţi oferă anonimatul, poţi să zici orice pentru că nu te poate verifica nimeni, ai viteza luminii în propagarea informaţiei etc etc. Iar noi... conştiinţa este amăgită că facem lucruri folositoare, de suflet, în timp ce... căutăm Adevărul on-line, cum spunea cineva:

„Nu mai cautati Adevarul on-line! Ceea ce veti gasi aici, in imparatia nimicului, veti lua drept Adevar si veti fi inselati. Nu uitati pilda martirilor: noi nu luptam cu trupul si cu sangele, ci impotriva puterilor intunericului! Singura lupta care ni se cere este aceea cu propriile patimi. Si asta nu se poate duce on-line.“

Unde găsim Adevărul?

1. Duhovnicul. Duhovnicul este cel căruia îi încredinţezi totul, mergând până la gânduri. Asta presupune că îţi este accesibil destul de des, pentru ca lupta împotriva răului din noi să fie luptă, şi nu amăgire. Chiar dacă din când în când primim binecuvântarea lui Dumnezeu de a cerceta un părinte îmbunătăţit, mai greu accesibil, nu ne putem spovedi doar acolo, dacă nu putem ajunge uşor şi când avem nevoie. Duhovnicul este cel mai concret mijloc prin care Dumnezeu ne vorbeşte direct şi clar şi avem nevoie să cerem ajutorul Lui la fiecare pas.


2. Sf. Liturghie. Participarea la Sf. Liturghie este necondiţionată, cel puţin duminică de duminică, dacă serviciul ne opreşte în zilele de sărbătoare din timpul săptămânii. În timp ce Domnul se jertfeşte pentru noi pe Sfânta Masă a Altarului noi nu putem face altceva decât să fim prezenţi acolo. Sigur că există excepţii ca ţintuirea la pat etc., dar acestea rămân excepţii.


3. Sf. Împărtăşanie. Invitaţia Domnului: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.....“ cere răspuns. Nu o dată pe an, nu de 4 ori pe an, ci raportându-ne la Sf. Împărtăşanie ca la o hrană concretă a sufletului, fără de care acesta moare încet, dar sigur. Cum să trăim fără Domnul în noi? Şi ce mod mai concret cunoaşteţi de a-L avea pe Domnul în noi decât Sf. Împărtăşanie?

Dacă le vom avea pe acestea trei: sfatul şi binecuvântarea duhovnicului la orice pas, Sfânta Liturghie - unde se dă Dumnezeu - şi Sfânta Împărtăşanie prin care, după ce ne-am curăţit sufletul prin spovedanie, Îl primim pe Domnul să locuiască în noi, nu avem de ce să ne temem. Oricât ar fi de grele vremurile şi prigoana, Domnul va fi mereu în noi şi cu noi şi Duhul ne va învăţa ce să facem. Dacă trebuie să suferim vom suferi, dacă trebuie să ne jertfim ne vom jertfi, dacă trebuie să vorbim vom vorbi ce ne spune El, dacă trebuie să tăcem vom tăcea.

Natalia