vineri, 16 ianuarie 2009

Semne de întrebare

Exista o vreme când ceea ce era scris era de o mare valoare. Au existat timpuri în care o carte valora cât o pereche de boi sau chiar mai mult. Astăzi scrisul nu mai este nici pe departe atât de valoros. Oricine poate publica orice, dacă are bani. Iar pe internet… oricine poate spune orice care poate fi luat drept adevăr, iar informaţiile circulă cu o viteză uimitoare, chiar dacă sunt false, pentru că cei care le preiau nu verifică autenticitatea şi provenienţa lor.
M-am lovit de nenumărate ori de acest aspect. Cel mai tare m-a durut atunci când informaţii trimise de mine au fost amestecate astfel încât a ieşit un mare fals. Iar dezminţirile nu sunt acceptate, pentru că „ne pierdem credibilitatea”. Foarte trist!
Eu una nu mai am de ceva vreme încredere în ce este scris (cu atât mai mult pe internet!), adică îmi pun mereu în semn de întrebare. O fi aşa sau n-o fi aşa? Internetul este într-adevăr o mare unealtă, prin care ne putem folosi mult duhovniceşte, şi de aceea cred că este foarte „vizat” de cel viclean. Iar dacă avem discernământul de a nu intra pe site-uri care ne-ar putea sminti sau îndepărta de Cale, atunci el încearcă să ne păcălească printr-o amestecare a informaţiilor, aruncând „mici” minciuni îmbrăcate într-o formă adevărată, care sunt preluate imediat de oameni bine intenţionaţi, pentru că ele chiar par adevărate. Mare păcăleală!
Natalia

3 comentarii:

Georgiana spunea...

Multumesc pentru aceasta cugetare! Nu mi-am formulat niciodata aceasta idee in minte, dar citind postarea dumneavoastra, imi dau seama ca trebuie sa iau aminte!

Doamne, ajuta!

gabriela spunea...

VA multumesc pentru confirmare ...Am gandit si eu la acest lucru ca ar trebui sa nu iau toate informatiile drept adevarate, dar apoi am cugetat ca poate sunt prea suspicioasa... E drept ca uneori ma mai tulbura unele vesti destul de mult inainte sa reusesc sa ma apar... .Va rog sa ma iertati daca am indraznit sa comentez, va asigur de toata stima si dragostea mea.Gabriela

Natalia spunea...

Georgiana, traim vremuri tare tulburi si amestecate, intr-adevar trebuie mereu sa luam aminte, iar "stalpul" nostru de sustinere trebuie sa fie Domnul, nu altceva sau altcineva... (O sa revin cu o postare...)

Gabriela, de ce sa te iert? ma bucur ca ai indraznit! o sa revin, asa cum spuneam, cu o postare, dar mai tarziu (sper), acum trebuie sa plec la Vecernie. Te imbratisez cu mult drag!