Craciun in Tara Fagarasului (III): a doua zi - concertul la Bucium si la colindat

Concertul de colinde de Crăciun la noi în sat a devenit o "tradiţie", adică este la a III-a ediţie :)). În anii trecuţi s-a numit "mini-concert", pentru că am fost doar noi doi şi câte una din prietenele noastre, pentru că nu s-au nimerit niciodată amândouă. Anul acesta a rânduit Dumnezeu să fie disponibile ambele, dar şi un părinte dintr-un sat vecin, cu doamna lui preoteasă, dirijoare iscusită. Aşadar ar fi trebuit să fie un "concerţel" :). Vă spuneam însă aici că în seara primei zile de Crăciun am plecat la colindat prin Ţara Făgăraşului, la oameni tare dragi, pe care seminarul cu Maica Siluana la care am participat împreună ne-a legat într-un fel inexprimabil. În finalul minunat al serii le-am spus tuturor că noi avem un mic concert a doua zi. Şi să vezi surpriză, în ziua concertului unul câte unul sunau să ne spună că vin şi ei. Mare bucurie!
Concertul audio l-am postat acum câteva zile, îl puteţi asculta aici.
Pozele sunt pe bucăţi, pentru că cel care fotografia avea un copil dormind în braţe :).
La sfârşit "gazdele" care ne-au primit cu colindul - enoriaşii noştri - ne-au făcut (cum se aude pe înregistrare) şi o surpriză a darului, deşi le cântasem că "n-am venit să cerem, am venit să dăm" :) :
După concert am plecat toţi să îl colindăm pe duhovnicul nostru, la Şinca. Aici am profitat de ocazie şi în acelaşi timp am colindat şi la telefon, printre alţii pe Irina şi Anca:
Seara părea că se apropie de final, însă aflând că Prea Sfinţitul Andrei este la Sâmbăta, am plecat în graba mare să îl colindăm. Ne-a primit cu mare drag:
Căutându-l mai apoi pe părintele stareţ, am ajuns să colindăm în holul Academiei, făcându-i pe cei cazaţi acolo să se arate pe la colţuri în treninguri (sau pijamale) şi papuci de casă, înarmaţi cu telefoane şi aparate de fotografiat şi filmat :). Cred că eram "ca la urs", o ceată de colindători formată din preoţi şi femei în costume populare, colindând în holul Academiei, care are o acustică incredibilă:


În ciuda faptului că am făcut să răsune Academia, nu l-am găsit pe părintele stareţ, decât după ce am plecat de acolo. Am văzut lumină la Părintele Teofil şi ne-am făcut curaj, deşi era târziu. Ne-a primit şi ne-a ascultat cu drag, răsplătindu-ne cu binecuvântări şi bomboane.
Deci încă o zi plină cu har şi bucurie, multă multă, aşa cum numai Domnul ştie să dăruiască!

Natalia