"Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte! Nu rămâne cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci, venind moartea, toate acestea pier."
"Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră."
"Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis..."
Aşa că vă rog să mă iertaţi pentru tăcerea mea la început de an, nu ştiu cât o să dureze, vă rog doar să o pomeniţi şi voi pe bunica mea, Victoria. O să revin mai încolo cu continuarea împărtăşirii Crăciunului la noi.
Nu cred nici că o să termin Apostolatul la timp, pentru că, în afara faptului că am avut sărbătorile şi apoi înmormântarea, nu am primit decât 2 materiale, deşi termenul de predare a expirat azi. Deci nu aşteptaţi Apostolatul, şi pomeniţi-mă şi pe mine.
Natalia
26 de comentarii:
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Stiu prin ce treci, in luna Decembrie m-am despartit de 3 suflete dragi, iar in seara aceasta asteptam din oara in ora vesti despre altcineva
De cate ori ma gandesc la moarte ma duc cu handul al cantarea aceasta:
http://www.youtube.com/watch?v=XGaiP2DN_0A&feature=related
Condoleante! E intr-o lume maibuna acuma,la Domnul. Te inteleg prin ce treci,si eu am locuit cu mamaia pana am plecat la facultate,si nu o mai am langa mine de foarte multa vreme...
Condoleante din partea familiei nostre....sper sa treceti cu bine peste durere..Doamne ajuta...
fie ca noul an sa fie luminos si cu multe impliniri!
Doamne ajuta
Elena
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca intre cei drepti!
Sfintul Serafim din Sarov, praznuit astazi, saluta cu "Bucuria mea, Hristos a inviat!" Sa te intareasca acest salut si te imbratisez cu dragoste in Domnul nostru Iisus Hristos :)
Hristos a inviat!
...Lumina lui Hristos peste noi toti, peste sperantele noastre frumoase...
...moartea este "marea trecere", marea intalnire, sa ne bucuram pentru acest dar!
Dumnezeu sa o odihneasca pe bunicuta alaturi de cei drepti, si pe voi sa va mangaie!
Domnul te mangaie si ne invete pe toti si pe fiecare firescul vietii si al mortii. Ramane greu de asumat de fiecare data, uneori chiar sfasietor, desi e singura certitudine a lumii asteia: moartea.
Stiu cat m-a ravasit pe mine moartea bunicii mele - a fost capatul (foarte abrupt) al copilariei. Si mai stiu ca inca ma bulverseaza numai ideea plecarii din asta lume (inevitabila, de altfel) a celor pe care ii port in inima.
In zilele de Craciun petrecute impreuna zicea un prieten al nost ca singura slujba care nu ii place e slujba inmormatarii. Tot el adauga ca parintele duhovnic i-a spus ca tocmai in slujba asta sfintia sa se regaseste si odihneste depilin.
Domnul te intareasca si te creasca in nadejde! Pomeneste, Doamne, si odihneste in vesnicie pe roaba ta Victoria, mutata de la noi.
Sorin, multumesc, Domnul sa ii odihneasca si pe cei 3 dragi ai tai!
Ana, sa dea Dumnezeu sa fie, desi asta nu pot sa stiu, si de aceea va rog sa ma ajutati in rugaciune...
Elena, multumim mult!
Amin, Eufemia! multumesc mult...
Adevarat a inviat, Bogdan! Sa dea Dumnezeu sa fie marea trecere spre fericirea vesnica, pentru ca aceasta este intr-adevar un dar care ni se da tuturor, dar din pacate nu toti il primim...
Mari, multumim, sa dea Dumnezeu!
Multumesc mult, Ioana draga, exact din asta simt si eu o ravasire, pentru ca odata cu ea s-a dus parca si copilaria mea.
Moartea nu sta in firea omului, ea a venit ca urmare a pacatului, si din asta o resimtim ca pe ceva nefiresc. Slava Domnului pentru Fiul Sau care ne-a dat Invierea si posibilitatea de a ne reintalni toti in bucuria Lui, sa dea Dumnezeu ca aceasta reintalnire sa devina realitate!
Pana atunci... ne e greu sa ne obisnuim cu lipsa ei. Dupa ce ne-am intors de la cimitir tata se pregatea sa urce in camera ei sa ii duca de mancare... iar eu nu ma pot obisnui cu ideea ca luni ma voi duce la servici fara sa mai trec pe la ea sa o intreb: Ce faci, mama? Iar ea sa nu imi raspunda: Da' ce sa fac, tu fata...
Ma bucur mult ca intr-una din serile de Craciun am trecut cu parintele si pe la ea si am colindat-o. S-a bucurat tare mult, i-a spus si unei vecine care ne-a povestit la inmormantare...
Ce important e sa ii bucuram pe cei din jur, si am putea-o face mereu si mereu cu gandul ca poate e ultima data cand o mai putem face!
Mi-am adus si eu aminte zilele astea de parintele drag caruia nu ii place slujba inmormantarii, si caruia i-am raspuns ca pe mine ma ajuta cel mai mult. Nu auzisem insa raspunsul despre duhovnic, dar mi se potriveste si mie partea ca ma regasesc, dar nu ma odihnesc, pentru ca stiu ca mai am multe de plinit pentru a intra in camara Domnului...
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne regasim cu toti cei dragi ai nostri plecati deja, iar noua sa ne dea vreme de pocainta si de mantuire!
Multumesc mult, Domnul sa o pomeneasca intru Imparatia Sa si sa ii ierte toate greselile cele cu voie si cele fara de voie!
Condoleante ,Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Multumesc, Gabi, Dumnezeu s-o ierte!
Natalia, mi se pare cel mai greu sa inmormantezi pe cineva drag de sarbatori, cand ar trebui sa te bucuri... dar asta-i viata noastra de muritori. Dumnezeu s-o odihneasca pe bunica ta si sunt convinsa ca nu va fi usor uitata de niciunul/una dintre voi.
Dincolo de moarte, e un nou inceput, iar pentru tine e un an nou. Lasa toata durerea in anul vechi si incepe cu speranta.
Astept cateva cuvinte, cu credinta, oricand ai timp, pe blog.
Condoleante si la multi ani!
Alexandrina draga, nu mi-a fost asa greu din acest punct de vedere, pentru ca noi in seara de "revelion" mergeam la biserica de la 11 (acum a fost doar parintele), iar dupa aceea la somn, pentru ca a doua zi e Sf. Liturghie.
Doar ca nu am simtit deloc ca e vorba de un an nou, nu am putut raspunde la mesajele de la multi ani (aproape ca nici nu le-am citit), nu am mai facut bilanturi si hotarari, asa cum obisnuiam...
Cred insa ca mi-ar fi fost mai greu daca ar fi fost de Craciun, care are cu totul alta semnificatie pentru mine.
Acum ce sa zic, inca nu mi-am revenit, am foarte mult de lucru dar nu imi vine sa fac nimic decat sa ma rog, si poate ca e mai bine asa.
Maica Siluana zice ca nu trebuie sa trecem "peste" durere, ci "prin" ea. O traiesc deci, si nu incerc sa uit, pentru ca stiu ca sufletul bunicii mele are nevoie de rugaciune.
Iti multumesc mult pentru vorbele bune!
Dumnezeu s-o ierte pe bunica ta!
Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca!si sa va intareasca ca sa treceti prin aceasta durere.
Dumnezeu s-o ierte, Mara draga, multumim...
Irina, Dumnezeu s-o ierte, asta imi doresc cel mai mult...
Condoleante si Dumnezeu sa o ierte!
Multumesc mult pentru fiecare rugaciune, Dumnezeu sa o ierte!
Condoleante si din partea noastra! Din pacate pentru noi parintii si bunicii nu au varsta si e dureroasa plecarea lor. Totusi, timpul si rugaciunea vindeca aproape orice.
Multumesc, Niko draga. Ce bine spui tu ca nu au varsta... Ei de fapt ne fac sa ne simtim inca copii, indiferent cati ani am avea, si odata cu ei parca se duce si copilaria...
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Deşi bunicii mei au trecut spre cele veşnice cu mulţi ani în urmă, păstrez mereu vie memoria lor în inima mea. Toată copilăria mea se leagă de aceste persoane dragi care rămân pentru mine "icoana bunătăţii".
Rămânem cu datoria de suflet de a-i pomeni mereu în rugăciunile noastre.
Dumnezeu sa o odihneasca si sa dea Domnul sa ne reintalnim cu totii la vremea potrivita!
nu stiu ce e moartea, dar uneori e prea dura. a pierdut o sora de nici 29 ani., la sf. anului trecut. e atat de greu!
Elena, iarta-mi te rog intarzierea raspunsului, am lipsit cateva zile...
Nimic nu este intamplator in aceasta lume, iar Dumnezeu le stie pe toate. Intreaba-L pe El in rugaciune si vei primi cu siguranta raspuns. Domnul sa te intareasca si sa te lumineze! Sa nu uiti ca sufletul sorei tale simte dragostea si rugaciunile tale pentru ea!
te imbratisez cu mult drag si iti sunt alaturi in rugaciune!
Trimiteți un comentariu