sâmbătă, 26 februarie 2011

Criteriul Judecăţii

Pregătirea pentru intrarea în Postul Mare ne conduce mâine la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. Ce spune Părintele Schmemann (lectura mea de căpătâi în această perioadă), mi se pare esenţial:

„Când Hristos va veni să ne judece, care va fi criteriul judecăţii Lui? Parabola ne răspunde: iubirea – nu numai o simplă preocupare umanitară pentru o justiţie abstractă si pentru “săracii” anonimi, ci iubirea concretă şi personală pentru cel de lângă mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a făcut să-l întâlnesc în viaţa mea.”

Criteriul este, deci, iubirea. Şi cred că ar trebui să ne îngrijorăm (cel puţin), pentru că iubirea e ceva ce ne lipseşte. Deşi Dumnezeul nostru e Dumnezeul Iubirii, noi, creştinii, avem de toate… până la iubire. Încercăm să plinim o seamă de rânduieli, diverse numere (3, 7, 12, 40…) de… (lumânări, pomelnice, acatiste, masluri etc.), dar când e vorba să îl iubim pe cel care se împinge la o coadă, sau ne calcă pe picior în autobuz, sau se uită urât, sau e, pur şi simplu, necredincios, nu putem! Desconsiderăm tot ce nu este după „criteriile” noastre. Iar acestea sunt absolut lucruri mărunte, de aceea nici nu mă gândesc mai departe, la a-i iubi pe cei care ne fac rău (căci şi pentru asta avem poruncă…).
Ce ne vom face, deci? Căci nu vom fi întrebaţi câte lumânări am aprins, nici câtă carne am mâncat (postul ne ajută pe noi, nu Îi foloseşte lui Dumnezeu), ci cât am iubit…
Şi cât am iubit? Mă uit la mine şi răspund…: puţin spre deloc.
Natalia

PS Nu uitaţi de împreuna călătorie. Peste o săptămână pornim la drum. Să ne ajute Domnul ca prin punerea în comun a efortului şi rugăciunii să reuşim să dobândim, cât de puţin, iubire.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Întoarcerea Acasă şi pregătirea pentru împreună-călătorie

De când am înţeles puţin din minunăţia Postului Mare (ca împreună-călătorie cu Domnul), începutul Triodului mă emoţionează.
Suntem deja în Duminica Fiului risipitor, iar anul acesta, parcă mai mult ca oricând, după un an greu şi plin de încercări, simt nevoia şi dorul de „dezintoxicarea” anuală a sufletului prin Postul Mare. Perioada asta este pentru mine ceva copleşitor, ceva dumnezeiesc (dacă se îndură Domnul să trimită harul Său peste dorinţa mea de a trăi împreună cu El…). Nu e doar regim alimentar, e o atmosferă şi o stare.

În celelalte posturi parcă nu prea reuşesc în afară de alimentaţie să schimb mare lucru, dar în Postul Mare slujbele speciale mă ajută enorm.

Având în vedere cele de mai sus, eu mă regăsesc perfect în cuvintele Utreniei acestei Duminici:

„Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, dar nu mă părăsi, nici nu mă arăta netrebnic împărăţiei Tale. Vrăjmaşul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat şi mi-a luat bogăţia; darurile cele sufleteşti le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă şi întorcându-mă către Tine strig: Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Cel ce pentru mine Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini; ca să mă scoţi de la fiara cea cumplită şi cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un singur mult-Milostiv.“

Împreună-călători

Da, îmi doresc mult să reluăm şi împreuna-călătorie (programul meu s-a decongestionat puţin). Cum pregătirea pentru Post a început deja, deschid şi eu lista pomelnicului împreună-călătorilor. Astfel va putea fi definitivat până în Duminica Iertării, când pornim la drum.

Principiile rămân aceleaşi ca în anii trecuţi:
• - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
• - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
• - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, iar pomelnicul îl voi posta când va fi gata)
• - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
• - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
• - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
• - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

Dintre acestea, obligatorii sunt tot cele 2:
1. să ţinem postul
2. să ne întâlnim în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (ora României).

În Duminica Iertării – 6 martie – (sau seara de dinainte) voi posta canonul de rugăciune cu pomelnicul împreună-călătorilor.

Ce înseamnă să fii împreună-călător? Să ţii cele două principii de mai sus (de aceea vă rog să nu treceţi pe pomelnic decât pe cei care sunt de acord să călătorească împreună cu noi, adică să postească şi să se roage cu noi).

Dacă doriţi să împreună-călătorim, vă aştept cu mare, mare drag şi DOR (cu un comentariu sau un mail).
Natalia



PS. Cartea “Postul Mare” a Părintelui Al. Schmemann este o carte de căpătâi în această perioadă. Cuvântul la Duminica Fiului risipitor îl găsiţi aici:

Intoarcerea Acasa


Un fragment:
"Este usor, într-adevãr, sã mã spovedesc cã nu am postit în zilele rânduite, cã nu mi-am fãcut rugãciunile sau cã m-am mâniat. Este un lucru diferit, totusi, acela de a realiza dintr-o datã cã am pângãrit si cã mi-am pierdut frumusetea sufleteascã, cã sunt departe de adevãrata mea viatã, de adevãrata mea casã, si cã ceva pretios, frumos si curat a fost rupt fãrã sperantã în structura intimã a existentei mele. Aceasta si numai aceasta este pocãinta, dorinta adâncã de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recãpãta cãminul pierdut."

vineri, 4 februarie 2011

Femeile şi "florile rupte şi dăruite"

Bunica mea, atunci când primea flori, le întorcea celui de la care le primea, cu o rugăminte: "Duceţi-le la Maica Domnului!". Având în vedere că locuieşte lângă o catedrală deschisă zilnic, ofertantul nu avea ce face decât să îi împlinească rugămintea şi să ducă buchetul la icoana Maicii Domnului.

Astăzi am întâlnit acest subiect al „iubirii” femeilor pentru flori la Părintele Nicolae Tănase. În stilul ironic specific, părintele vorbeşte despre această tânjire contemporană a femeii ca soţul să îi aducă flori în termenii următori:
„Ce nu facem noi, bărbaţii, pentru femei, este ştiut. Ce ar trebui să facem, de asemenea este ştiut. Nu ştiu din ce motiv, nu am găsit încă explicaţia. Femeile (când spun femei mă refer la sex în sine, adică de la fetiţe până la cea mai deplină femeie), de la o vreme (nici asta nu ştiu de când, probabil de 100 de ani, de aceea nu ştiu de când), iubesc foarte mult florile. Dar nu le iubesc în chip obişnuit, ca noi toţi; şi noi, bărbaţii, iubim florile, în sensul că ne plac florile; nu există cineva care să spună: vai, nu vreau să văd o floare sau nu pot suporta să privesc la o floare. Dar femeile le iubesc într-un chip anume, adică: rupte şi dăruite. Ele nu iubesc florile acolo unde sunt, ele iubesc florile la ele. De aceea florile trebuiesc rupte şi dăruite. Cum şi de ce se întâmplă asta? Repetăm: nu ştim. La începutul secolului al treilea, un sfânt părinte – Sfântul Clement Alexandrinul – făcea afirmaţia că florile se cuvin morţilor. Dar a trecut aşa de mult din secolul al treilea până în secolul XX… şi sensul s-a schimbat. Şi dacă s-a schimbat, îl luăm aşa cum e. Şi am modificat: ducem flori şi morţilor, dar ducem cu soţ. Şi, pentru a face o distincţie, ducem femeilor fără soţ.”
Fragment din volumul despre căsătorie şi familie, în curs de apariţie la Editura Agaton.

Voi cum staţi cu florile? :)
N.

Raclă pentru Sf. Ioan Rusul

Maria ne pune în atenţie, într-un comentariu la postarea mea despre Sf. Ioan Rusul, rugămintea obştii Mănăstirii Sf. Ioan Rusul din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu, de a contribui la realizarea unei racle pentru părticica din moaştele Sfântului pe care o au acolo. Apelul şi datele de contact le găsiţi pe site-ul mănăstirii.
N.

marți, 1 februarie 2011

Alchimia din alimente

Un documentar de a cărui existenţă m-am bucurat.

"Te lingi pe buze dupa o portie de paste la plic facuta in cateva minute. Chips-urile - nu te mai poti satura, supa n-are gust daca nu punem in ea traditionala lingura de condiment, friptura e fada daca n-o garnism cu aromele din plicuri. Supele crema, la minut - gustoase, foc! La fel si ciorba facuta cu bors din plic! Iubim gustul suncii, al muschiului tiganesc, al cremvurstilor si al salamului. Mancam cu placere la fast-food, cu maioneza si ketchup - din belsug. Cine mai face icre sau pate de ficat acasa?"
Mai multe despre dumnezeul din stomac şi substanţele care uşurează supunerea noastră faţă de el, în materialul:



Natalia