miercuri, 31 martie 2010

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

Îmi este tare drag Triodul încă din facultate, când l-am deschis pentru prima dată, iar în timpul Postului Mare îl împrumutam de la bibliotecă ca să am şi acasă această bogăţie nesfârşită, din care mă adăp şi acum, după atâţia ani. Cred că nimic nu vorbeşte mai frumos decât slujbele despre ceea ce trăim în Biserică, iar perioada Postului este minunată din acest punct de vedere.
Continui deci cu ce se întâmplă în această Săptămână.

În Joia Mare pomenim patru lucruri:
- momentul în care Hristos a spălat picioarele Apostolilor
- Cina cea de Taină
- Rugăciunea din Grădina Gethsimani
- vânzarea Domnului

CUVÂNT
"Hristos împreună cu ucenicii Săi petrece ultimele clipe de dinaintea Patimilor Sale. Seară tainică, tristă, plină de durere. Astăzi, Domnul le dă ucenicilor exemplu desăvârşit al slujirii, spălându-le picioarele, învăţându-i că "Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor" (Marcu 9, 35). Este de asemenea seară de adâncă rugăciune. Mântuitorul se roagă pentru toţi ucenicii Săi şi pentru toţi cei care vor crede în Cuvântul Lui "ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" ( In 17,21) şi le încredinţează porunca cea mai mare: porunca iubirii. "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." ( In 13, 34-35). Şi El Însuşi împlineşte această poruncă prin acceptarea chinurilor morţii la care va fi supus începând din această seară. Joia Mare, noaptea petrecută de Iisus în grădina Ghetsimani, cu rugăciune şi sudoare prefăcută în picături de sânge. “
(Întregul articol îl găsiţi aici.)

ÎNDEMN:
"Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să primim pâinea cu suflete curate, rămânând împreună cu Stăpânul, ca să vedem cu spală picioarele ucenicilor şi le şterge cu ştergarul, şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit Apostolilor Săi, şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi."
Denia de Joi, în Săptămâna Patimilor (Miercuri seara)


DE LUAT AMINTE:
"Cel ce a făcut lacurile, izvoarele şi mările, învăţându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, şi înălţându-ne pe noi din adâncurile răutăţii, Unul, Iubitorul de oameni."
"Arătat-a ucenicilor Stăpânul chip de smerenie; că Cel ce îmbracă cerul cu nori S-a încins cu ştergarul şi a plecat genunchii pentru a spăla picioarele slugilor; în a Cărui mână este suflarea tuturor celor ce sunt."
Denia de Joi, în Săptămâna Patimilor (Miercuri seara)

"- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?… (...)

Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
"

TROPARUL:


Când slăviţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel răucredincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul cel nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.

marți, 30 martie 2010

MIERCURI: FEMEIA CEA PĂCĂTOASĂ



În seara aceasta la Denie vom auzi despre
  • femeia păcătoasă, care a uns cu mir picioarele Mântuitorului cu câteva zile înainte de Patimi,
  • dar şi despre Iuda, care L-a vândut pentru 30 de arginţi.
CUVÂNT:
- despre femeia păcătoasă:
"Cu lacrimile pocăinţei, cu mirul dragostei de Dumnezeu, cu sărutarea nădejdii femeia cea păcătoasă se aşează la picioarele Mântuitorului. Datoria ei e mare, greşalele ei sunt multe, însă pocăinţa ei e mai mare decât păcatele ei, iubirea ei pentru Dumnezeu copleşeşte agoniseala ei cea ruşinoasă, credinţa ei îi aduce mângâierea iertării. Nu se teme de ceea ce spun ceilalţi, se dăruieşte lui Hristos cu toată suferinţa pe care păcatul a înmulţit-o în inima ei, dar şi cu pocăinţa născută prin primirea luminii lui Hristos. Şi nu numai că Iisus îi iartă păcatele, ci face amintirea ei neştearsă din conştiinţa oricărui om care primeşte cuvântul Evangheliei."

- despre Iuda:
"Miercurea cea mare, ziua trădării. Iuda Iscarioteanul slujeşte satanei prin vânzarea Mântuitorului. Pentru treizeci de arginţi Iuda Îl vinde pe Hristos şi devine astfel prizonier al iadului. Zi de adâncă întristare pentru fapta cea necugetată a celui care, deşi văzând minunile şi dragostea cea fără margini a lui Hristos, a rămas de piatră. Zi de adâncă întristare pentru fiecare suflet care Îl trădează pe Hristos, devenind prizonierul păcatului."
(Întregul articol îl găsiţi aici.)

ÎNDEMN:
Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.
Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeli ca un Stăpân, mie celui ce zic: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.
Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)


DE LUAT AMINTE:
"Iată s-a adunat cu duşmănie sfatul cel adevărat viclean, să judece spre moarte ca pe un vinovat, pe Cel ce şade sus, ca un Judecător şi Domn. Acum se adună Irod cu Pilat, împreună cu Ana şi Caiafa, să cerceteze pe Cel ce este singurul Îndelung-Răbdător"
(Pavecerniţa zilei de Marţi, în Săptămâna Patimilor)

„Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob al vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi“
Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)



Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,
simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se
a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,
şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,
Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.
Ca să sărut preacuratele Tale picioare
şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.
Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,
de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?
Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă
Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)

Natalia

luni, 29 martie 2010

MARŢI: CELE ZECE FECIOARE


O altă zi, o altă pomenire, spre luare aminte în călătoria cu Domnul prin Săptămâna Patimilor.

CUVÂNT:
Cele cinci fecioare înţelepte sunt personificarea tuturor oamenilor care, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, se îngrijesc de lumina cea sufletească (candela). Această lumină sufletească nu se poate aprinde decât prin faptele milostivirii (untedelemnul), prin dragostea faţă de aproapele nostru. Cele cinci fecioare nebune reprezintă sufletele care au dat uitării faptele iubirii de Dumnezeu şi de oameni.
Şi iată ziua adormirii, ziua în care fiecare merge la întâlnire cu Hristos. Dar iată şi uşa care se închide precum şi sufletele noastre s-au închis la nevoile aproapelui nostru. Precum rămâne fără folos bătaia suferinţei oamenilor aflaţi în nevoi la uşa inimii noastre, aşa rămâne şi bataia noastră la uşa Împărăţiei lui Hristos fără niciun fel de răspuns, primind şi noi după dreptate toate câte le merităm.
(continuarea aici.)

ÎNDEMN:
“Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuţi strălucind şi în credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”
Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)

DE LUAT AMINTE:
"Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, şi ne vom despărţi de la acestea de aici. Până când ai vreme, trezeşte-te, grăind: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos."
Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)

Natalia

duminică, 28 martie 2010

Luni: smochinul neroditor


Am intrat în Săptămâna Patimilor. La Denia din seara această ni s-a oferit spre cugetare exemplul smochinului neroditor. Cea mai dragă interpretare a mea este cea a Părintelui Nicolae Steinhardt, care mă cutremură de fiecare dată când o recitesc:

CUVÂNT:
Ce-ar fi putut face, practic, smochinul? Să fi intrat de obidă şi ruşine în pământ; să se fi strămutat, de ciudă şi emoţie, în mare; sau mai bine, mult mai bine, să-I fi fost Domnului – prin lăuntrică bunăvoinţă, strădanie şi cutremurare – prilej de minune pozitivă. Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici: un filosof se plimba în pădure; se opreşte în faţa unui arbust şi se adresează unei ramuri rostind: vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Creanga, atunci, înfloreşte. De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori. Ori se pleca sfios şi nemulţumit de sine. Dar priveliştea aceea a pomului încremenit în cenuşiul nerodirii sale, sec (nu mai puţin decât lemnul crucii), sterp, încăpăţânat, credincios neînduplecatei lui scadenţe, tare pe situaţia lui calendaristică, semeţ în fariseica lui “dreptate”, netulburat de vreo îndoială, trebuie să fi trezit mânia Domnului nu mai puţin decât forfota vânzătorilor de porumbei şi a schimbătorilor de bani în cuprinsul unui lăcaş de sfinţenie.“

„ Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă. Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ – sufletul – oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. (…) Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit. (…) Dacă Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, răspunsul nostru fulgerător – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – să fie numai: “Iată-mă, Doamne.”
(întregul cuvânt îl găsiţi aici: Timpul smochinelor)

ÎNDEMN:
Şi cântările Triodului sunt minunate:
Să nu te ajungă, suflete, vina smochinului, ci te nevoieşte să rodeşti roade bune din brazdele inimii, aducându-le lui Hristos Făcătorului tău, în pocăinţă.
Denia de Luni, în Săptămâna Patimilor (Duminică seara)

DE LUAT AMINTE:
Cuvântul meu de meditaţie pentru această zi:
Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit.

Aşa vă doresc şi vouă!
Natalia

Vezi, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi!


Din seara aceasta au început Deniile Săptămâni Patimilor. După psalmii Utreniei, urmează troparul cunoscut ca "Iată Mirele vine". Esenţial şi minunat!




Iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednică-i aceea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară de Împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Natalia

sâmbătă, 27 martie 2010

Cel ce Se poartă pe umerii heruvimilor şade pe mânz pentru noi

"Să ne veselim toţi credincioşii cu un glas, aducând lui Hristos şi noi acum, ca pruncii aceia, stâlpări* de virtuţi. Să-I întindem haine de fapte dumnezeieşti şi cu taină să-L primim în suflete."

"Stâlpări* de fapte bune să aducem, fraţilor, lui Hristos Dumnezeu, Celui ce vine ca un om să pătimească de bunăvoie pentru noi, ca să dăruiască tuturor nepătimire, cu puterea Dumnezeirii."

"Cel ce Se poartă pe umerii heruvimilor ca un Dumnezeu, şade pe mânz pentru noi, venind spre junghiere de bunăvoie. Veniţi cu osârdie, să-L lăudăm cu stâlpări*."
Sâmbăta Floriilor, la Vecernia mică


* stâlpările sunt ramuri tinere, verzi. Scriptura ne spune că Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea Sa în Ierusalim de către o mulţime mare de oameni, dintre care unii îşi aşterneau hainele în calea Sa, iar „alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale“ (Matei 21, 8). Îndemnul cântării din Triod este deci de a ne pregăti să Îl întâmpinăm pe Domnul Duminică, de Florii, nu doar cu ramurile verzi pe care le purtăm în mâini la biserică, ci cu „stâlpări de fapte bune“, cele cu care Îl bucurăm; pentru că ramuri verzi aveau şi cei care L-au întâmpinat cu strigări de bucurie la intrarea în Ierusalim şi cu toate acestea tot ei L-au răstignit câteva zile mai târziu.


Asculta mai multe audio Diverse

Cea mai cuprinzătoare imagine a momentului pe care am văzut-o vreodată este cea din Triod:
O duminică binecuvântată vă doresc tuturor şi în special împreună-călătorilor prin Postul Mare, de al cărui sfârşit ne apropiem!

joi, 18 martie 2010

Eu sărbătoresc Ziua Femeii Creştine

A trecut 8 martie, o zi ca oricare alta pentru mine. Sigur că am primit florile şi "la mulţi anii" colegilor şi colegelor, împreună cu gândurile de bine care le însoţeau, cu drag şi fără comentarii, chiar dacă eu nu sărbătoresc 8 martie. Am observat însă că zilele femeii creştine, cele pe care le ţinem noi şi sunt recomandate de Biserică, sunt foarte puţin cunoscute, chiar de către femeile creştine. De aceea, împreună cu preotesele şi prietenele site-ului Slujirea preotesei, ne-am gândit să facem mai cunoscute zilele în care ar trebui sărbătorită femeia.
Iată motivaţia noastră:


Eu sărbătoresc Ziua Femeii Creştine

Ziua Femeii Creştine = Duminica Femeilor Mironosiţe
Ziua Mamei Creştine = Bunavestire

De ce ar trebui să sărbătorim Ziua Femeii Creştine, şi nu 8 martie?

Mai întâi, Biserica Ortodoxă a stabilit că sărbătoarea femeilor creştine se face în Duminica mironosiţelor. Femeile creştine sunt mironosiţe, nu în sensul peiorativ pe care îl atribuim astăzi cuvântului (prin falsa evlavie, prin ţinuta exterioară ori prin gesturi liturgice exagerate), ci prin slujirea şi dragostea pe care trebuie să le mărturisească faţă de Creatorul şi Mântuitorul lor. Aşa cum femeile mironosiţe L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos în perioada activităţii Sale mesianice, până la moarte şi după Înviere, la fel şi femeile creştine îşi regăsesc menirea adevărată în Biserică, prin slujirea lui Hristos şi a familiilor lor. Nu există pentru femeile creştine o sărbătoare şi o bucurie mai mare decât bucuria pascală ce decurge din această slujire.

În al doilea rând, paradigma femeii creştine este Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care este în acelaşi timp Fecioară şi Maică. Deci, le ocroteşte şi pe tinerele creştine, dar şi pe mamele creştine. Toate sărbătorile Maicii Domnului reprezintă prilejuri de cinstire şi de dragoste pe care femeile le manifestă faţă de modelul lor feminin. Chiar dacă în tradiţia populară, de sărbătorile Maicii Domnului sunt serbate doar femeile care poartă numele Maria, din punct de vedere teologic şi spiritual Maica Domnului - numită "Eva cea nouă" sau "Maica vieţii noastre" - este sărbătorită de fiecare creştin în parte.

De ziua internaţională a femeii nu se pomenesc nici sfinţenia, nici virtuţile femeii creştine, ci se serbează umanismul descreştinat al zilelor noastre prin educaţia modernă, idolatrizarea omului, divertisment, petreceri, consumism şi erotism. Astfel, se încalcă şi rânduiala Postului Mare. Cu alte cuvinte, în centrul zilei de 8 martie este serbată vechea Evă, cea ruptă şi opusă lui Hristos.

Alte motivaţii găsiţi aici:
Spune-mi ce sărbătoreşti, ca să-ţi spun cine eşti
Trebuie să sărbătorim 8 martie?


Dacă doriţi să spuneţi şi altora despre toate acestea, puteţi pune în bara blogului dvs. imaginea de mai sus, cu link către această postare:
http://slujireapreotesei.blogspot.com/2010/03/eu-sarbatoresc-ziua-femeii-crestine.html

Natalia

miercuri, 17 martie 2010

Azi, Canonul cel Mare


Săptămâna trecută a fost înjumătăţirea Postului, în care am avut sprijin Crucea, care ne-a dat nădejde că asumând durerea, necazurile, şi dăruindu-le Domnului, vom primi bucuria Învierii.

Săptămâna aceasta, a 5-a, este marcată de Deniile de miercuri şi vineri seara. În seara aceasta avem Denia cu Canonul cel Mare, o slujbă minunată specifică Postului Mare, despre care v-am mai vorbit în mai multe postări. Şi repet: nu putem simţi atmosfera autentică a Postului fără Canonul cel Mare. Faceţi deci tot posibilul să ajungeţi sau, dacă vă este imposibil, ascultaţi la radio sau la Trinitas TV. Ţine câteva ore, dar dacă o trăiţi e o baie minunată şi curăţitoare a sufletului prin pocăinţă!

Iată şi câteva fragmente din ce spunem la slujbele în aceste zile:

„Trecând înjumătăţirea acestei sfinţite călătorii a postului, să ne îndreptăm cu bucurie călătoria către viitor, ungându-ne sufletul cu untdelemnul facerii de bine; ca să ne învrednicim de Hristos Dumnezeul nostru şi să ne închinăm şi dumnezeieştilor Patimi şi să ajungem şi la înfricoşătoarea şi Sfânta Înviere.”
Luni, în a cincea săptămână a Postului

„Ucigaş m-am făcut sufletului meu, îngrijindu-mă numai de trup. Făcutu-m-am batjocură demonilor, slujind poftelor şi necuviinţelor. Ci cu milostivirea Ta îndură-Te, Alungătorule al demonilor; Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.”

„De bunăvoie am greşit mai mult decât toţi; pentru aceasta sunt părăsit. Am potrivnic sufletului meu gândul trupesc, şi mă întunecă. Luminătorule al celor din întuneric şi povăţuitorule al celor rătăciţi, Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.”

Fiare sălbatice m-au înconjurat, dar scoate-mă de la ele, Stăpâne; că vrei să se mântuiască toţi şi să vină la cunoştinţa adevărului; mântuieşte pe toţi oamenii, ca un Ziditor, şi împreună cu ei şi pe mine. Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă.”
Joi în a cincea săptămână a Postului, la Vecernia de miercuri seara

O săptămână binecuvântată!
Natalia

miercuri, 10 martie 2010

Hristos împărtăşit copiilor

În toamna anului trecut am început cu o grupă de 4 copii de 9-10 ani nişte ore de cateheză, în cadrul proiectului Hristos împărtăşit copiilor. Începutul a fost greu mai ales pentru că îmi era teamă de necunoscut (am lucrat în învăţământ 3 ani, însă nu am predat religie), dar în scurt timp a devenit o plăcere, pentru că, spre deosebire de şcoală, copiii vin de bunăvoie, deci îşi doresc să fie acolo.
M-am gândit de multe ori la o bază de resurse în limba română, care să ne ajute în educaţia ortodoxă, iar de curând am reuşit să pun această idee în aplicare. Este vorba despre blogul „Hristos împărtăşit copiilor”.
http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.com/

Scopul pentru care l-am creat este de:
  • - a împărtăşi unii altora din experienţa în educarea ortodoxă a copiilor, fie că ea se desfăşoară în cadrul proiectului de mai sus, fie în cadrul familiei, dar se poate extinde;
  • - a pune la un loc resurse, idei şi materiale care să vină în sprijinul educatorului (fie cateheţi, fie părinţi)

Rugăminte
Dacă vă bucuraţi de resursele găsite aici, vă rugăm să ne împărtăşiţi şi din experienţa dumneavoastră de educator, sau să ne semnalaţi şi alte resurse.
Natalia

sâmbătă, 6 martie 2010

Duminica Sfintei Cruci


„Acum oştile îngereşti însoţesc lemnul cel cinstit, cu bună cucernicie înconjurându-l, şi cheamă pe toţi credincioşii la închinare. Deci veniţi cei ce vă luminaţi cu postul, să cădem la el cu bucurie şi cu frică, strigând cu credinţă: Bucură-te cinstită Cruce, întărirea lumii.“
Vecernia Duminicii Sfintei Cruci

„Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei, pe Cruce a fost pironit şi în coastă a fost împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii! Cu cunună de spini a fost încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori. Cu haină de ocară a fost îmbrăcat şi peste obraz a fost bătut cu mână de ţărână Cel ce a zidit pe om cu mâna. Pe spate a fost bătut, Cel ce îmbracă cerul cu nori. Scuipări şi răni a luat şi ocări şi pumni, şi toate le-a răbdat pentru mine, cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea din înşelăciune, ca un milostiv.”
Utrenia Duminicii Sfintei Cruci

"Oamenii au mare grija de trupurile lor; si atunci cand trupurile lor se imbolnavesc, nu se dau in laturi de la nici un fel de osteneala, timp sau bani pentru a-si restabili sanatatea. In acest caz, nici un doctor nu este prea scump, nici o statiune balneo-climaterica nu este prea departe, nici o doctorie nu este prea amara, mai ales cand ei sunt constienti ca se apropie moartea trupeasca. O, de-ar fi oamenii la fel de preocupati pentru sufletele lor! O, de-ar fi ei la fel de staruitori, cautand vindecarea si un vindecator pentru sufletele lor!"
"<>, spun cei pe care pacatul i-a imbolnavit. Si asa Domnul, care iubeste oamenii, a luat Crucea cea mai grea asupra Sa, ca sa arate ca se poate."

Duminică cu mult folos duhovnicesc şi mângâiere!
Natalia

Sursă de calciu în post: drobul de hrişcă

Hrişca este energetică şi nutritivă, una din cerealele cele mai bogate în calciu. Conţine proteine, lipide, magneziu, fier, zinc, seleniu. Ajută la întărirea oaselor şi a danturii, la eliminarea toxinelor din organism. Datorită lipsei de gluten poate fi consumată de cei cu intoleranţă la acesta.
Eu o folosesc ca şi drob, după reţeta următoare:
  • 250 g hrişcă
  • 2 bucăţi praz
  • 1 pătrunjel
  • 1 morcov
  • 1 ţelilnă
  • gulie
  • nucă
  • multă verdeaţă (pătrunjel, mărar)
  • usturoi, sare, piper
  • ulei (opţional)
  • 1 cană făină integrală

Hrişca se spală bine şi se lasă la înmuiat câteva ore. Se scurge păstrându-se apa în care a stat, apoi se pasează puţin. Se adaugă legumele rase mărunt şi prazul tăiat bucăţele, usturoiul pisat, verdeaţa tocată, sare, piper şi, dacă vreţi, puţin ulei. Se amestecă cu făina integrală şi câte puţin din apa rămasă de la hrişcă, astfel încât să fie o compoziţie cât de cât legată.


Se pune în două tăvi de chec (se îndeasă bine, ca să nu rămână goluri).


Se dă la cuptor până se rumeneşte.



Alte reţete de post cu hrişcă găsiţi aici:
Turte din făină de hrişcă
Pâine cu făină de hrişcă
Salată de avocado cu hrişcă
Mâncare de hrişcă cu ciuperci

Natalia



joi, 4 martie 2010

Săptămâna Sfintei Cruci

Această săptămână, a treia din Post, este marcată de aşteptarea Duminicii Sfintei Cruci:


„Trecând a treia săptămână a cinstitului post, Hristoase Cuvinte, învredniceşte-ne să vedem lemnul Crucii celei făcătoare de viaţă, şi cu cinste să ne închinăm şi să cântăm după vrednicie; să slăvim stăpânirea Ta, să lăudăm Patimile Tale, să ajungem în chip curat la slăvita şi sfânta Înviere, la Paştile cele de taină, prin care Adam iarăşi a intrat în rai.”

„Trupul curăţindu-se cu înfrânarea şi cu rugăciunile luminându-ne sufletele, Doamne, învredniceşte-ne să vedem cinstita şi sfânta Cruce a Ta, şi cu frică să ne închinăm ei, cu cântări cântând şi zicând: Slavă purtătoarei de viaţă Crucii Tale; slavă dumnezeieştii suliţei Tale, prin care iarăşi am înviat, Unule, Iubitorule de oameni.”
Vineri, în a treia săptămână a Postului

Una din cântările mele preferate:


şi alte cântări închinate Sfintei Cruci: