Am intrat în Săptămâna Patimilor. La Denia din seara această ni s-a oferit spre cugetare exemplul smochinului neroditor. Cea mai dragă interpretare a mea este cea a Părintelui Nicolae Steinhardt, care mă cutremură de fiecare dată când o recitesc:
CUVÂNT:
„Ce-ar fi putut face, practic, smochinul? Să fi intrat de obidă şi ruşine în pământ; să se fi strămutat, de ciudă şi emoţie, în mare; sau mai bine, mult mai bine, să-I fi fost Domnului – prin lăuntrică bunăvoinţă, strădanie şi cutremurare – prilej de minune pozitivă. Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici: un filosof se plimba în pădure; se opreşte în faţa unui arbust şi se adresează unei ramuri rostind: vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Creanga, atunci, înfloreşte. De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori. Ori se pleca sfios şi nemulţumit de sine. Dar priveliştea aceea a pomului încremenit în cenuşiul nerodirii sale, sec (nu mai puţin decât lemnul crucii), sterp, încăpăţânat, credincios neînduplecatei lui scadenţe, tare pe situaţia lui calendaristică, semeţ în fariseica lui “dreptate”, netulburat de vreo îndoială, trebuie să fi trezit mânia Domnului nu mai puţin decât forfota vânzătorilor de porumbei şi a schimbătorilor de bani în cuprinsul unui lăcaş de sfinţenie.“
„ Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă. Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ – sufletul – oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. (…) Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit. (…) Dacă Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, răspunsul nostru fulgerător – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – să fie numai: “Iată-mă, Doamne.”
(întregul cuvânt îl găsiţi aici: Timpul smochinelor)
ÎNDEMN:
Şi cântările Triodului sunt minunate:
Să nu te ajungă, suflete, vina smochinului, ci te nevoieşte să rodeşti roade bune din brazdele inimii, aducându-le lui Hristos Făcătorului tău, în pocăinţă.
Denia de Luni, în Săptămâna Patimilor (Duminică seara)
DE LUAT AMINTE:
Cuvântul meu de meditaţie pentru această zi: Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit.
Aşa vă doresc şi vouă!
Natalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu