miercuri, 28 noiembrie 2012

Noi nu admirăm neamul nostru, noi îl iubim...

Simţirea mea pentru România s-a adâncit în ultimii ani. De aceea am şi făcut o pagină pe blog intitulată "Iubesc România". Cu ocazia zilei care se apropie, vă împărtăşesc un text minunat, testamentul grupului de rezistenţă din Munţii Făgăraşului condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Un grup cu care "am avut de-a face" destul de mult anul acesta - prin intermediul unor seminarii pentru copii şi conferinţe.
Zi binecuvântată să fie pentru toţi 1 Decembrie, cu mai mult respect şi drag de valori şi autentic!
N.




Testament

Alcătuit de Grupul Carpatin-Făgărăşan în primăvara anului 1954, în muntele Buzdugan (ciorna acestui testament a fost găsită de Securitate la profesorul Remus Budac)

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.
Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.
Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră.
Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.
Cu atât mai mult suntem departe de meschinele probleme materiale, de pofta de îmbogăţire în viitor. Nici unul din noi nu avem averi de apărat, nici interese de clasă. Niciodată, nici noi, nici părinţii noştri, nu am exploatat munca şi viaţa nimănui. Din contră, suntem din rândul acelor care în viaţă au cunoscut mai mult foamea şi lipsurile, decât tihna şi belşugul.
Ceea ce ne-a mânat aici, a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei. Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire.
Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nici o mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră, n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră.
Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre, noi îl iubim cu iubirea oşteanului care s-a jertfit sub comanda domnului, pentru libertatea Moldovei, la Valea Albă. Şi ne plecăm spinarea alături de aprodul Purice, ca domnul să încalece. Auzim ca o adiere dulce cuvintele de mulţumire ale lui Ştefan. Întindem o mână de frate peste veacuri, apărătorilor Sarmizegetusei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moţilor lui Horea şi Iancu. Comunicăm de la suflet la suflet cu orice român de totdeauna, focul sfânt şi cald al familiei româneşti.
În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şi-au dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, ne-aţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi.
Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.
Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954.

joi, 1 noiembrie 2012

Ion Ilioiu a plecat să se întâlnească cu Dumnezeu

"Ne aşteaptă Dumnezeu pe toţi"



"Ne aşteaptă Dumnezeu pe toţi. Mie mi-a deschis uşa de fiecare dată când mă rugam să nu mă lase. Şi câte am mai îndurat... " (Ion Ilioiu)




Ion Ilioiu, ultimul supravieţuitor din grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului, a plecat la Domnul ieri, 31 octombrie.
Înmormântarea va avea loc mâine,

vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 13, la capela ortodoxă a Cimitirului vechi din Făgăraş.

O ultimă ocazie de a-i aduce un strop de cinstire faţă către faţă aici, în viaţa aceasta.

Dumnezeu să îl odihnească în pace, cu sfinţii Săi!
N.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

O incursiune în Făgăraşul bunicilor


În tabăra pe care am organizat-o la începutul lui septembrie, intitulată  “Ţara minunată” , am avut în program şi seminarul “Făgăraşul bunicilor”, despre cunoaşterea istoriei recente în Ţara Făgăraşului, şi anume rezistenţa împotriva comunismului. A fost realizat de prietena mea, Ioana Haşu, cu ajutorul unor metode interactive, potrivite cu vârsta copiilor (10-13 ani).

Am fost impresionaţi de reacţia copiilor. Iată o prezentare în imagini, pe care v-o împărtăşesc cu drag:



N.

vineri, 21 septembrie 2012

O vară bogată şi un vot

Ştiu că mulţi dintre voi vă întrebaţi ce o fi cu mine, am cam început să primesc mailuri de verificare :).
Sunt bine, slavă Domnului. O vară extrem, extrem de bogată în cunoaşteri şi trăiri mi-a aruncat internetul pe ultimul loc, iar asta n-a fost rău deloc. Dimpotrivă. Trăirea în lumea reală bate orice virtual.
Nu e rău în sine nici internetul, dar e bun de ţinut la locul lui.

Profit de revenirea mea pe blog să vă pun înainte o rugăminte. Din seria îmbogăţirilor - am avut parte de o discuţie cu părintele Vasile Gavrilă de la Biserica rusă din Bucureşti şi doamna preoteasă, despre un loc minunată în Vrancea, care mai are nevoie doar de dotări pentru a fi gata să găzduiască tabere pentru copii.
Cum vara asta am avut printre preocupări şi organizarea unei tabere, pot să vă spun că asemenea locuri sunt absolut necesare pentru sănătatea sufletească a copiilor noştri. De aceea, m-am bucurat când am aflat că a fost realizat un proiect supus votului online şi dotarea spaţiului de la Gura Caliţei (Vrancea) poate fi realizată cu banii primiţi.

Este vorba despre:


Nu trebuie să oferiţi decât câteva minute din timpul vostru, pt.a vă face un cont şi a vota proiectul:
 
Ca sa votati, trebuie sa va creati un cont pe http://www.taraluiandrei.ro/; intrati apoi la sectiunea "Orasul tau->Voteaza proiectul lunii" si din toata lista de proiecte, bifati in casuta patrata din partea stanga "Ulita copilariei - tabara de creatie pentru copii" si apoi apasati butonul "Voteaza".
.
Dacă puteţi să spuneţi şi altora despre această campanie, ar fi foarte de folos.
O toamnă binecuvântată să aveţi, cu spor duhovnicesc!
N.
.
PS Din proiectele comunităţii de la Biserica rusă:
 
De Înălţarea Sfintei Cruci, la biserica noastră
 

miercuri, 1 august 2012

"Rău venit la Jilava"

Un reportaj realizat din Fortul 13, de Ioana Haşu - RFI:


„Chiar aici ne primeau paznicii, erau  nişte căsuţe de paiantă în zona asta, acum s-a modernizat. Eram fie azvârliţi cu cătuşe la mâini sau lanţuri la picioare, fie aruncaţi ca nişte pachete legate fedeleş – asta dacă eram consideraţi mai periculoşi. O dată am intrat şi eu în categoria asta... Deci bun venit – sau rău venit – la Jilava!“ Urarea vine de la Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut poltic. A petrecut 13 ani în temniţele comuniste, din care 4 la rând aici. Nu în Jilava proaspăt vopsită, flancată de Jeep-uri cu de mâncare, ci în temutul Fort 13 – fost depozit de muniţii pe vremea lui Carol I, apoi închisoare politică, acum loc de pelerinaj.

Continuarea aici.

PS Versiunea scrisă este ceva mai lungă decât varianta audio. Merită parcurse amândouă.
N.

joi, 7 iunie 2012

Nu putem trăi viaţă duhovnicească fără duhovnic

- Putem trăi o viaţă duhovnicească fără îndrumător duhovnicesc, fără duhovnic? Cum îl putem găsi dacă nu îl avem?
- Nu putem să trăim o viaţă în Biserică fără un îndrumător duhovnicesc. Aţi văzut, primii creştini “stăruiau“, zice Scriptura, “în învăţătura Apostolilor“. Este primul lucru. Cum putem să-l găsim? Eu cred ca nu este nimeni care să-şi dorească cu adevărat si să nu găsească. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare pentru om încât abia face omul un pas şi Domnul face o mie în întâmpinarea lui. Este făgăduinţă; Domnul a zis: “Căutaţi şi veţi afla!“. Asta este spusă ca o făgăduinţă: căutaţi şi veţi afla. Este făgăduinţa lui Dumnezeu. Deci trebuie doar să caute sincer si să se roage cel care doreşte şi sigur va găsi.

Răspuns dat de Părintele Protosinghel Arsenie Muscalu 

Apostolat nr. 64

Lumea de azi:

Editorial:

Cuvântul protopopului:



Trecut şi prezent:


Cuvântul ierarhului:

 Căsuţa copiilor:

Fii tânăr cu Hristos:

 Pas în doi:

Educaţie creştină:

Cu Dumnezeu în casă

joi, 26 aprilie 2012

Hristos a înviat!


„Hristos a înviat – însemnează că într-adevăr Dumnezeu există. Hristos a înviat – însemnează că într-adevăr există lumea cerească ca lume reală şi fără moarte. Hristos a înviat – însemnează că viaţa este mai tare ca moartea. Hristos a înviat – însemnează că răul este mai slab decât binele. Hristos a înviat – însemnează că toate nădejdile bune ale oamenilor sunt îndreptăţite. Hristos a înviat – însemnează că toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate. Toate parabolele principale şi grele sunt pe deplin lămurite. Cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate fiindcă Hristos a înviat!”
Părintele Arsenie Boca

luni, 16 aprilie 2012

Două întristări pline de nădejde

Foto: George Crăsnean
În Duminica Floriilor a plecat la Întâlnirea cu Domnul vrednicul de pomenire Părinte Oprea Crăciun. Mi-am dorit mult să îl întâlnesc după ce am ascultat aprecierile pline de uimire pe care mi le-au împărtăşit câţiva membri ai familiei mele, care s-au spovedit la sfinţia sa. O dorinţă a cărei neîndeplinire în viaţa aceasta mă întristează; am însă nădejde pentru Dincolo.



În Sâmbăta Mare, după Prohodul Domnului Căruia i-a slujit o viaţă, a plecat la El şi Părintele Ioan Glăjar. O viaţă impresionantă, o onoare şi mare bucurie pentru mine să îl cunosc în ultimii ani. Un om din generaţia veche, un om plin de eleganţă şi delicateţe sufletească, un om viu şi autentic, care a învins, chiar şi după vârsta de 80 de ani, ispita atât de grea a plafonării.
Mâine - un ultim rămas bun, tot în nădejdea Învierii şi a revederii.



Domnul să Îi odihnească cu drepţii Săi!

duminică, 15 aprilie 2012

Împreună-călătorilor...

mulţumiri pentru susţinerea reciprocă în rugăciune. Postul acesta a fost pentru mine, şi nu numai pentru mine, unul plin de încercări. Rugăciunile voastre m-au întărit şi, slavă Domnului, am ajuns să ne închinăm şi Învierii Lui celei de a treia zi, nu doar Patimilor.

Bucuria Învierii să ne dea tuturor credinţă, nădejde şi dragoste!
Săptămână Luminată cu adevărat să aveţi!
N.

Hristos a înivat!

"Acum toate s-au umplut de lumină; şi cerul, şi pământul, şi cele de desubt!"

marți, 27 martie 2012

Mâine, Denie cu Canonul cel Mare

Tare mi-e dragă slujba Canonul cel Mare. Pentru că aflarea ei a fost pentru mine o adevărată revelaţie de care m-am bucurat abia în primul an de facultate, am făcut pe blog o categorie specială, în care am încercat să spun şi altora despre minunăţia ei. E foarte greu să transmiţi trăiri, deci probabil că nu prea am reuşit. Cu toate acestea, câteva fraze ale Părintelui Constantin Necula auzite la Radio Trinitas m-au făcut să scriu din nou: mâine, Canonul cel Mare:

„Denia Canonului are ceva special cu totul deosebit în miercurea aceasta, deoarece reuneşte tot ce ceea ce s-a petrecut în prima săptămână, atunci când l-am citit pe rând. Nu din cauza lenei, ci pentru a porni motoarele sufleteşti. De data aceasta motoarele sunt pornite, putem accesa acest text pe de-a întregul şi el ne obligă la o altfel de meditaţie. În lumea de zgomot în care trăim o astfel de meditaţie asupra adâncimilor mari ale Tainei mântuirii pe care Hristos ne-o propune sunt fenomenal de fructuoase şi de roditoare în sufletul omului”.

 Da, într-o lume infernal de zgomotoasă, Canonul cel Mare mă aduce la realitate. Care este rostul şi sensul? Ce are prioritate în viaţa mea?

Audio: conferinţa Părintelui Nicolae Tănase la Făgăraş



Organizată în 13 martie 2012 de Asociaţia Pentru Isihasm şi Protopopiatele Ortodoxe Făgăraş I şi II.


Pr. Nicolae Tanase - Daca postul nu ne schimba, e pierdere de timp pe video.crestinortodox.ro

duminică, 11 martie 2012

Marţi, Părintele Nicolae Tănase la Făgăraş

Nu cred că Părintele Nicolae Tănase mai are nevoie de prezentare dar, pentru orice eventualitate, un reportaj despre ceea ce face găsiţi aici.
Un om viu, care efectiv trăieşte ceea ce propovăduieşte şi propovăduieşte ceea ce trăieşte. Am avut ocazia să îl cunosc şi mai bine prin cele două cărţi de-ale sale la care am lucrat cu mare drag:
şi aştept cu mare bucurie să îl reîntâlnesc faţă către faţă marţi, la Făgăraş, în conferinţa:

Marţi, 13 martie, ora 18, sala mică a Casei de Cultură
Pr. Nicolae TănaseDacă Postul nu ne schimbă, este pierdere de timp

Cei care nu staţi prea departe, vă aşteptăm cu drag!
Puneţi şi un gând de rugăciune, să fie toate bune şi Părintele să ajungă cu bine. Mulţumesc!
N.

duminică, 4 martie 2012

De mâine, conferinţe la Făgăraş

Popasuri duhovniceşti pe calea Postului Mare
6 martie – 3 aprilie 2012

Marţi, 6 martie, Pr. conf. dr. Emil Jurcan – Maturitatea în Hristos

Marţi, 13 martie, Pr. Nicolae TănaseDacă Postul nu ne schimbă, este pierdere de timp

Marţi, 20 martie, ÎPS Dr. Laurenţiu – Postul de bucate şi postul de păcate

Marţi, 27 martie, Pr. Simion Săsăujan – Milostenia, preoţia mirenilor

Marţi, 3 aprilie, Pr. conf. dr. Constantin Necula –Porunca iubirii şi responsabilitatea socială a creştinului de azi

marți, 28 februarie 2012

Două pravile de rugăciune

Foarte potrivite Postului Mare.

1. Rugăciunea „Doamne Iisuse…
spusă după următorul program: în prima săptămână - 100 zilnic, în a doua - 200 şi tot aşa, până în Săptămâna Patimilor, când vom ajunge la 700 zilnic.

2. „Cele cinci sute de la Optina” (o pravilă practicată la Mănăstirea Optina, despre care am aflat din volumul „Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose). Cuprinde, zilnic:
  • - 300 de rugăciuni către Mântuitorul - „Doamne Iisuse…”
  • - 100 către Maica Domnului – „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi”
  • - 50 către Îngerul Păzitor – „Îngere al Domnului, Păzitorul meu cel sfânt, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine”
  • - 50 către toţi sfinţii – „Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi”

Absolut necesare, pentru oricare dintre ele:
1. Binecuvântarea duhovnicului
2. Un metanier (de preferat cu 100 de boabe), pentru a nu fi atent la cantitate, ci la calitatea rugăciunii.
N.

O săptămână curată

Mi-a plăcut mult când am auzit că în Bizanţ şi Rusia erau încetate toate activităţile publice în Prima Săptămână din Postul Mare, pentru ca oamenii să se dedice ascezei. Ce multă nevoie avem de această lepădare, cel puţin temporară, de „ale lumii”, de întoarcere la lucrurile cu adevărat importante!
De aceea mi-am propus ca în această săptămână să renunţ la navigat pe internet, la gătit, la curăţenie (am făcut o curăţenie generală la sfârşitul săptămânii trecute) şi la tot ce s-o mai putea.
Timpul câştigat este dedicat lecturii, înmulţirii rugăciunii şi participării la slujbele minunate pe care ni le oferă în această săptămână Canonul cel Mare.
O săptămână cu mult spor duhovnicesc vă doresc!
N.

duminică, 26 februarie 2012

Iertarea şi la drum!

Duminica de azi ne-a oferit premisa necesară pentru un post cu folos: iertarea. Să nu uităm însă că ea este un proces continuu. Despre asta ne vorbeşte

1. Stareţul Sofronie:
“…să uităm toate rănile pe care le-am primit în viaţă! Iar când din inimă vom ierta tuturor fraţilor toate cele ce s-au adunat zi de zi, zile pline de trude, de nedumeriri, de strâmtorări, de lipsuri, atunci toate astea vor fi lepădate, şi duhul nostru se va slobozi şi va afla libertatea omului iertat, izbăvit de toate urmările păcatului şi însufleţit de o nouă nădejde.
Nu trebuie să ne uimim că în viaţă se nasc neînţelegeri, mai cu seamă în Post. Dar trebuie să ne învăţăm să preabiruim greutăţile pomenite, pentru a împlini legea lui Hristos, Care zice: Iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre. Iar prin faptul de a ierta greşalele fratelui sau ale sorei noastre intrăm în procesul mântuirii întregii omeniri. De fiecare dată când se ivesc ispite sau vreo greutate oarecare (că nu este cu putinţă a ocoli frecuşurile, ca urmare a limitării trupului nostru), trebuie neapărat să o biruim, ceea ce dovedeşte înţelepciune. (…)
Ce pregătire ne propune Stareţul Siluan pentru întâmpinarea Paştilor? - Cu cât mai puternic va fi în noi Duhul, cu atât mai uşor vom uita toată rana şi vom ierta toată jignirea pe care ne-o pricinuieşte fratele, şi cu atât mai bogat se va revărsa asupra noastră bucuria vieţii vecinice." (Părintele Sofronie Saharov)

2. Maica Siluana, care ne învaţă să facem din iertare un exerciţiu zilnic, prin rugăciunea în 4 puncte (o găsiţi aici)

Şi o indicaţie de drum din partea Maicii:
Dacă nu vom transforma foamea noastră de hrană, de frumos, de bine, de tandreţe şi de adevăr, în foame de El, Cel Ce pe toate le poate şi le dăruieşte dăruind-Se pe Sine celor care-L primesc, nu vom putea posti oricât ne-am abţine de la toate!”

Cu bagajul iertării, suntem gata de drum. Urmează itinerarul unei călătorii extraordinare, care va începe cu Canonul cel Mare, iar toiag de nădejde va fi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Pentru copii, poate vă sunt de folos:

Să ţinem aproape de Ghid, ca să ajungem cu bine şi îmbogăţiţi la final.
Post cu folos şi vă rog să mă iertaţi!
N.

PS Săptămâna aceasta internetul va fi ultima dintre priorităţile mele, deci vă rog anticipat să mă iertaţi şi pentru întârzierea acceptării comentariilor şi răspunsurilor.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Sunt ceea ce mănânc

Mult timp mi-au surâs teoriile pro-mâncare. Adică postul e post, dar când nu e post… nu concepeam să mănânc decât de dulce. Regimul pe care l-am ţinut acum doi ani mi-a schimbat percepţiile. Mi-am dat seama că mai bine îi este omului să mănânce de post. (Omului adică mie, căci nu vreau să intru în discuţii contradictorii cu nimeni, căci tot atunci am înţeles că de fapt fiecare îşi justifică felul în care îi place să mănânce şi nu te poate convinge nimeni altcineva să ţi-l schimbi decât tu însuţi.)
De vreun an de zile am intrat pe o variantă „de întreţinere”, adică mâncăm carne mai rar (regula noastră zice o dată pe săptămână). În ultima săptămână însă, fiind ultima cu carne, ne-am pus pe „curăţenie” prin congelator, plus ceva vizite, şi ne-am încălcat principiile. Proastă delăsare. La sfârşitul săptămânii mi-am dat seama că mă simt… ca un porc. Dincolo de starea fizică de saţietate pe care mi-o imaginez porcină, nu tu dor de rugăciune, nu tu prezenţă, nu tu trăire. S-au dus toate, căci eu devenisem una cu ceea ce mâncasem.
În săptămâna brânzei mi-am mai revenit. Dar totuşi, lipsa alternării cu miercurea şi vinerea de post nu îmi prieşte. Tot mai am ceva animale în constituţie, pe care abia aştept să le lepăd. Slavă Domnului pentru Săptămâna ce vine şi pentru toată înţelepciunea pe care a pus-o Biserica în alternarea mâncării îngăduite cu cea paradisiacă. Altfel cred că grohăiam de mult şi nici măcar nu ştiam că se poate şi altfel.

vineri, 24 februarie 2012

Pentru împreună-călători, rugăciune pentru ţară

La propunerea Danei, adăugăm la canonul de rugăciune şi o cerere pentru ţară:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

(dupa o rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale 
bisericii ortodoxe române “Buna Vestire” din Sydney)

duminică, 19 februarie 2012

Împreuna-călătorie

Scriu atât de târziu despre asta pentru că renunţasem la o variantă «organizată» a împreună-călătoriei. Însă câteva cereri şi apelul la rugăciune comună pentru stareţul Efrem mi-au schimbat hotărârea. Am optat însă tot pentru o pomenire fără nume. Domnul ne ştie pe toţi, important e să ne rugăm împreună.

La canonul obişnuit de rugăciune am adăugat cererea pentru stareţul Efrem, o rugăciune pentru duhovnic (în ultima vreme parcă şi asalturile asupra duhovnicilor noştri sunt mai mari), o rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sf. Ignatie Briancianinov (cât de multă nevoie avem de a ne uita la noi înşine, nu la alţii !) şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Mare şi atât de minunată !
Rugaciune Impreuna Calatori Postul Mare 2012an


Doza zilnică de hrană duhovnicească e absolut necesară în acest drum. Pe lângă Sfânta Scriptură, puneţi în bagaj şi câteva volume, neapărat. Alte câteva repere de lectură (o listă pe care o voi completa în timp):
Reperele de lectură virtuală sunt doar pentru început, ca pregătire. Pe parcursul călătoriei lăsaţi internetul. Cititul de pe hârtie are cu totul altă aşezare.

Călătorie cu folos să ne dea Domnul!
N.

PS Deşi nu ne pomenim neapărat pe nume, m-aş bucura să ştim unii de alţii, aşa că dacă vreţi să împreună-călătoriţi, lăsaţi o vorbă la comentarii.

[editare ulterioară, 23 februarie:]
Pentru cei care nu ştiu de împreună-călătoriile de până acum, reiau principiile:

• - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
• - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
• - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, iar pomelnicul îl voi posta când va fi gata)
• - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
• - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
• - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
• - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

vineri, 10 februarie 2012

Părintele Ilie Moldovan a plecat la Domnul

Un om care emana sfinţenie, care slujea (şi Sfânta Liturghie, şi pe aproapele) cu toată fiinţa lui. Un om căruia îi sărutam mâna ca şi când aş fi sărutat sfinte moaşte. Pentru mine întruchipa sufletul românesc, despre care Ioan Ianolide zicea că are trei componente: creştin, român şi om. Da, era un creştin profund, un român autentic şi un Om plin de har. Simţeai harul doar stând în preajma lui.
Dumnezeu să îl odihnească cu sfinţii Săi!
N.


La Mănăstirea Recea (jud. Mureş), vara lui 1997
http://www.mitropolia-ardealului.ro


Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan s-a născut la Albeşti (jud. Mureş), a absolvit Agronomia la Cluj, apoi Teologia la Cluj şi Sibiu. A fost inginer agronom, preot paroh în Lisa (Ţara Făgăraşului) şi Daneş (Prot. Sighişoara) şi apoi cadru universitar la facultatea de Teologie din Sibiu.

Articole:


Cuvinte la despărţire:
"activitatea sa didactică şi editorială a afirmat faptul că teologia nu e exclusiv o activitate mentală, o simplă ramură a ştiinţei; ea reclamă în chip firesc viaţa duhovnicească, orice dihotomie între teologia academică şi experienţa ascetico-mistică fiind eronată şi riscantă."
L-am cunoscut încă din anii studenţiei la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu ca pe un dascăl ce se identifica întru totul cu materia pe care o preda studenţilor săi, şi anume morala creştină. A fost un profesor care nu a făcut niciodată compromisuri şi care căuta să dăltuiască în sufletele învăţăceilor uriaşa responsabilitate a preoţiei, ca slujire a lui Hristos şi semenilor.
La Sfântul Altar al Capelei mitropolitane din Sibiu, unde slujea mereu Sfânta Liturghie, era întotdeauna transfigurat şi trăia cu intensitate misterul credinţei, integrându-l în cosmosul liturgic de care vorbea atât de mult. Vocaţia sa de preot părintele Ilie Moldovan a simţit-o puternic, tocmai de aceea a trăit-o la justa ei valoare, transmiţând acelaşi sentiment şi ucenicilor săi ce-i vor purta o vie recunoştinţă

Lupta lui pentru adevăr, viaţă şi mântuire să dăinuiască şi să lucreze în toţi cei care l-am cunoscut; rodind aceleaşi roade ca ale sfinţiei sale vom arăta că slujirea dânsului ca preot şi profesor nu a fost zadarnică.
Mă rog ca odihna la care Domnul îl va aşeza să fie o veşnică alergare alături de sfinţi pentru a ne convinge pe noi, cei tari în cerbice, că timpul mântuirii e scurt şi nu ajunge timpul unei vieţi nici măcar să gândim la mântuire, darămite s-o lucrăm. Timpul e doar pentru noi , mântuirea e veşnică.
Pr. Nicolae Bărăgan



Programul de prohodire:
Părintele Ilie Moldovan va fi însoţit, în aceste zile, începând cu seara de vineri, 10. 02. 2012, în capela Facultăţii de Teologie sibiene, unde va fi privegheat de studenţi şi profesori până în zorii zilei de sâmbătă, când trupul său neînsufleţit va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Sâmbătă, 11 februarie a. c., începând cu ora 08:00, în Catedrala Mitropolitană, va avea loc Sf. Liturghie, urmată (ora 11:00) de slujba prohodirii, cu participarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.
Înmormântarea va avea loc duminică, 12 februarie a. c., după Sf. Liturghie, la Albeşti (jud. Mureş), locul de naştere al Părintelui.
Dumnezeu să îl odihnească, în ceata drepţilor, şi pe preotul, părintele şi profesorul nostru Ilie…
Site-ul Mitropoliei Ardealului

[edit, vineri ora 23.25]

Capela facultăţii, în seara asta...

În fotografie, Părintele Ilie ţinând în mână Potirul. Nu se putea mai reprezentativ. Viaţa lui a fost o Euharistie.