sâmbătă, 25 februarie 2012

Sunt ceea ce mănânc

Mult timp mi-au surâs teoriile pro-mâncare. Adică postul e post, dar când nu e post… nu concepeam să mănânc decât de dulce. Regimul pe care l-am ţinut acum doi ani mi-a schimbat percepţiile. Mi-am dat seama că mai bine îi este omului să mănânce de post. (Omului adică mie, căci nu vreau să intru în discuţii contradictorii cu nimeni, căci tot atunci am înţeles că de fapt fiecare îşi justifică felul în care îi place să mănânce şi nu te poate convinge nimeni altcineva să ţi-l schimbi decât tu însuţi.)
De vreun an de zile am intrat pe o variantă „de întreţinere”, adică mâncăm carne mai rar (regula noastră zice o dată pe săptămână). În ultima săptămână însă, fiind ultima cu carne, ne-am pus pe „curăţenie” prin congelator, plus ceva vizite, şi ne-am încălcat principiile. Proastă delăsare. La sfârşitul săptămânii mi-am dat seama că mă simt… ca un porc. Dincolo de starea fizică de saţietate pe care mi-o imaginez porcină, nu tu dor de rugăciune, nu tu prezenţă, nu tu trăire. S-au dus toate, căci eu devenisem una cu ceea ce mâncasem.
În săptămâna brânzei mi-am mai revenit. Dar totuşi, lipsa alternării cu miercurea şi vinerea de post nu îmi prieşte. Tot mai am ceva animale în constituţie, pe care abia aştept să le lepăd. Slavă Domnului pentru Săptămâna ce vine şi pentru toată înţelepciunea pe care a pus-o Biserica în alternarea mâncării îngăduite cu cea paradisiacă. Altfel cred că grohăiam de mult şi nici măcar nu ştiam că se poate şi altfel.

6 comentarii:

Andreea Tatiana spunea...

si mie imi este mult mai bine fara carne (nu ma mai simt grea dupa masa si reusesc sa mananc atat cat imi este necesar, fara a ma ridica de la masa satula atat cat sa-mi vina sa ma lungesc in pat de atata mancare) Stiu persoane care au renuntat definitiv la carne, consumand doar peste ceea ce m-i se pare si mai de folos, dar asta in functie de fiecare persoana...merita totusi incercat si atunci fiecare va sti ce sa aleaga...POst binecuvantat!

Irina spunea...

de la inceputul lui februaruie am consumat numai peste ocazional,si f putina carne (intr-o salata de boeuf:)) )Intradevar, ma simt altfel, nu trupeste neaparat, ci duhovniceste.Nadajduiesc sa renunt cu totul la ea (nu si la peste), fiindca mi-am seama ca se inainteaza greu mancand fripturele :)).

Natalia spunea...

Aşa-i, Andreea, Irina. Doar cu peşte e minunat. La noi e problema că adesea sunt parastase, cu mese, şi aici oamenii dacă nu mănâncă carne au impresia că mor. E foarte greu să conceapă aşa ceva, şi îşi fac nenumărate probleme, din aceea am şi pus "ziua de carne" duminica, ca să nu mai facem probleme şi discuţii altora.
Dar dacă rămânem doar cu carnea de la parastase, tot e bine :).
Aşa-i, Irina, ce bine zici că se înaintează greu cu fripturele! :)

Amalia spunea...

Asa amuzant ai scris draga Natalia...tare mi-a placut:) Eu sunt o impatimita a mancarurilor cu carne dar mai ales a laptelui si a branzei, sa nu ma judecati prea aspru...Insa astept cu nerabdare Postul ca fiind constienta de curatia sufleteasca si trupeasca si de usurarea pe are le dobandesc pe parcursul acestuia. Domnul ma ajuta de fiecare data ca eu sunt neputincioasa.Iertati-ma!Post cu folos!

Simion spunea...

Ca în orice alt lucru, când vine vorba de mâncare, trebuie să fim cumpătaţi - să mâncăm din toate câte puţin... şipostul negru e foarte benefic

Madalina spunea...

Doamne ajuta.
Noi n-am trecut la carne. Doar la peste, lactate si oua. Dar si asa, acum cu defatarile din saptamana branzei, am simtit ca nu ne mai trebuie curand ;) E bine venit postul ca ne cumpateaza. Doamne multumim!