Reportaj cu Maica Siluana

Am primit azi un link la o emisiune cu Maica Siluana. E mai veche, dar eu nu am mai văzut-o până acum de la cap la coadă (doar fragmentul de final) şi mi-a plăcut mult, aşa că m-am gândit să o pun şi aici:...

[edit] Din păcate între timp înregistrarea a fost ştearsă de pe trilulilu, ea se afla aici.

Natalia

Inregistrarea conferintei Maicii Siluana de la Brasov

Am primit ajutorul pe care l-am cerut in prelucrarea inregistrarii conferintei (multumesc, Raluca!), asa ca le-am postat pe neogen:
Prima parte:


Partea a doua (raspunsuri la intrebari):

Natalia

Astazi nu mai putem fi decat sfinti

Marţi am fost la o conferinţă cu Maica Siluana, în Braşov, iar zilele astea, în timp ce lucrez, ascult înregistrarea. Iată un scurt paragraf din ce zice Maica:

„După mine a venit vremea în care rostul omului trebuie declarat clar şi limpede. (…) Rostul este acela de a deveni sfânt. Astăzi nu mai putem să fim oameni de treabă, nu mai putem să fim decât sfinţi. Astăzi nimeni nu se mai poate apăra de ispitele şi de spaimele cu care se reped puterile întunericului la noi, numai prin sfinţenie. Şi a fi sfânt înseamnă a fi lipit de Dumnezeu, prin formele pe care ni le oferă Dumnezeu.“

M-am tot gândit şi eu la acest lucru chiar zilele acestea. Când dau drumul la televizor simt cum o groaza de energii negative intră în casă (nu o fac prea des, probabil de aceea am acest sentiment acut). Parcă ar fi o fereastră spre iad (aşa cum icoana este numită o fereastră spre cer). Şi îmi dau seama că ce se vede acolo este lumea în care trăieşte majoritatea covârşitoare, pentru că televizorul este DASCĂLUL lumii de azi. De la televizor înveţi de la cum să te speli pe dinţi sau ce să mănânci la cum să îţi tai vecinul cu drujba. (Doamne, miluieste-ne!)
Iar astăzi, după ce am văzut la ştiri cum a petrecut toată lumea bună, care se respectă, Halloweenul, am ajuns la această concluzie: vorba Maicii, nu mai putem fi doar "oameni de treabă", aşa cum spun mulţi: "Eu sunt credincios. Dar am credinţa mea..."
Cred că este vremea cernerii. Nu putem fi credincioşi autentici trăind în lume, în sensul de compromis. Adică fac ce face lumea, dar eu am credinţa mea. Ispitele sunt atât de mari şi atâât de subtile... Pentru a ne mântui nu mai putem decât să ne rupem cumva. Lucrăm în lume, avem colegi de serviciu păgâni, multe din rudele noastre se fac purtători de cuvânt ai filosofiei lumii de azi. Eu nu cred că putem rezista la acest tsunami al răului care vine peste noi decât dacă ne securizăm, ducându-L pe Dumnezeu mereu şi în fiecare clipă cu noi: la serviciu, în autobuz, pe stradă, în casă... Şi Îl putem duce (mai ales dacă Îl şi luăm de-a dreptul pe Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie, cât mai des...) oriunde, prin gândul mereu la El. Să îl chemăm mereu, în orice hotărâre şi în orice om întâlnit într-o zi, în tot ceea ce facem, prin simplul şi atât de profundul: Doamne, miluieşte!
Şi ducându-L pe Domnul mereu cu noi, Îl vor vedea şi cei din jurul nostru, pentru că toţi suntem chemaţi. Noi suntem mai degrabă obişnuiţi să Îl ducem pe Domnul celorlaţi în predici şi cuvântări, sau sfaturi moralizatoare, în loc să Îl ducem în sufletul nostru, în viaţa noastră, în iubirea faţă de cei ce ne vorbesc pe la spate şi ne fac rău.
Doar trăind mereu în prezenţa Lui putem trăi o viaţă bucuroasă, putem scăpa de fricile acestui veac, de suferinţele aducătoare de moarte, doar în El este Bucuria pe care nimeni nu o poate lua de la noi, încă de aici, din viaţa aceasta.

Natalia

Maica Siluana la Brasov

Marţi am avut marea bucurie de a o revedea şi asculta pe Maica Siluana, la Braşov. Am şi înregistrat, este insa prea mare şi nu o pot pune pe net. Daca se pricepe cineva la prelucrare audio, eu ofer inregistrarea pentru a ne putea bucura cat mai multi de ea.

Natalia

Duminica a 19-a: Iubirea vrajmasilor

Mâine este duminica în care se citeşte Evanghelia despre iubirea vrăjmaşilor. Mare poticneală pentru noi, cei care nu reuşim să îl iubim nici pe aproapele, darămite pe vrăjmaşi...

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi@ nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

(Luca 6, 31-36)

Când mă gândesc la iubirea vrăjmaşilor eu mă gândesc la iertare, şi cel mai bine despre iertare a vorbit sufletului meu Maica Siluana:


Vă recomand şi rugăciunea pentru vrăjmaşi a Mitropolitului Nicolae Velimirovici. Pentru unii pare cam dură, însă pentru mine e realitate: "vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău".

RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

O Duminică binecuvântată vă doresc, în care să urcăm încă o treaptă spre împlinirea poruncii de a ne iubi vrăjmaşii.

Natalia

Noul sediu al Centrului de consiliere

Am citit azi cu bucurie pe blogul Cristinei vestea că Centrul de formare şi consiliere condus de Maica Siluana a primit un sediu. Mare bucurie pentru ieşeni, dar şi pentru noi toţi, cei care ne-am bucurat prin binecuvântarea lui Dumnezeu de ajutorul Maicii. Centrul are nevoie şi de ajutorul nostru. Un anunţ de pe site ne spune mai multe:

„1. Centrul nostru are noul sediu în Iaşi, Strada Tălpălari nr 12.

2. Cei care ne puteti ajuta pentru amenajarea noului sediu din Iaşi, o puteţi face donând orice sumă

• prin poştă la adresa Asociaţia Centrul de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Strada Tălpălari, nr 12, cod 700 127, Iaşi
• prin virament în contul Asociaţiei noastre deschis la BCR Al. I. Cuza Iaşi : RO 51 RNCB 0140025294990001.

Vă rugăm să vă însoţiţi donaţiile de un pomelnic pentru a ne ruga pentru dumneavoastră, iar binefăcătorilor care doresc li se vor publica numele pe site.“

Slavă Domnului că această lucrare minunată îşi va relua cursul cât de curând!

Natalia

O veste MINUNATA!!!

Slava Domnului pentru purtarea Lui de grija care nu are nevoie de petitii, proteste si tonuri ridicate, ci primeste si asculta doar rugaciunea... Iată anunţul care a apărut azi pe site-ul Centrului:

Dragii noştri prieteni în Domnul,
Iată, acum, cu multă recunoştinţă pentru ajutorul pe care ni l-aţi oferit prin rugăciune şi dragoste, vă anunţăm că Centrul nostru îşi va relua în curând activitatea după vechea rânduială, cu o singură schimbare: am primit permisiunea să ne mutăm sediul la Iaşi.

Bucuria noastră nu e umbrită decât de întristarea prietenilor noştri din Craiova şi din împrejurimi. Mulţi craioveni ne-au devenit, în cei şapte ani de vieţuire în Oltenia, dragi şi apropiaţi ca nişte fraţi de sânge. De fapt şi suntem: toţi cei care s-au apropiat de noi şi au iubit felul nostru de a sluji pe Domnul ne erau sau au devenit după ce ne-am întâlnit, fraţi de Potir, fraţi după Trupul şi Sângele Domnului de Care am învăţat să atârnăm ca să ne vindecăm, să creştem şi să ne bucurăm cu Bucuria Lui cea Sfântă.

Cu dragoste şi recunoştinţă,

Monahia Siluana cu familia ei în Hristos Domnul

Din nou despre Maica Siluana

In ultima vreme a trebuit să explic de mai multe ori de ce nu m-am implicat în petiţia (cu iniţiatori anonimi) care cere ÎPS Irineu să nu desfiinţeze Centrul de la Craiova. Am primit acum şi un răspuns dat direct de Maica, din care citez doar un fragment:

Copiii mei iubiţi, nimic nu se întâmplă fără îngăduinţa lui Dumnezeu şi fără un rost în logica mântuirii, dacă noi vrem să intrăm în ea, în această logică. Evenimentul acesta, ca oricare altul, poate fi "citit" fie în logica lumii acesteia, aflând în el: nedreptate, persecuţie, neînţelegere, prigoană, masonerie etc., fie în logica lui Hristos, ca ocazie de creştere duhovnicească sau pur şi simplu ca posibilitate concretă de "punere în practică" a învăţăturii propovăduite prin seminariile şi cuvintele noastre!
Eu vă mulţumesc pentru dragoste şi rugăciune şi i-am rugat pe toţi cei care mi-au cerut părerea să nu facă altceva decât rugăciune şi binecuvântare. (...)

Întregul răspuns îl găsiţi aici.
Mi-a plăcut mărturia lui Laurenţiu Dumitru despre Maica, m-au îndurerat însă multe dintre comentariile ascunse în spatele 'nick-name'-urilor... Dar, cum zice Maica, să ne bucurăm de libertatea de a vorbi pe care o avem astăzi, chiar dacă această libertate e de multe ori folosită fără responsabilitate.
Eu îmi doresc să folosesc timpul pierdut în petiţii şi proteste pentru a mă ruga pentru situaţia maicilor de la Jitianu, pentru deveni mai bună, pentru a aplica în viaţa mea ceea ce m-a învăţat dragostea neasemuită a acestei femei, de la care mai am o groază de învăţat, cursuri de reluat, conferinţe de ascultat, cărţi de citit...
Domnul să ne dea şi nouă bucuria pe care o au şi Maica, şi măicuţele din obştea ei, în perioada aceasta mai dificilă, dar în care Dumnezeul nostru, care Se pogoară la iad, este prezent. Şi atunci, de ce să ne temem?

Natalia

Se inchide centrul de consiliere condus de Maica Siluana

De câteva săptămâni am în suflet o veste despre care nu am putut să vorbesc până acum, când a devenit oficială. Centrul de formare şi consiliere "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Craiova, ale cărui activităţi au fost coordonate de Maica Siluana Vlad, îşi mută sediul la Mănăstirea Jitianu; adica activităţile lui, care au vizat copii, adolescenţi, profesori, medici, deţinuţi din penitenciarele Olteniei şi mulţi mulţi alţii, vor înceta, restrângându-se la activităţile on-line.
Anunţul a fost făcut public de curând pe site-ul centrului:

"Dragii noştri prieteni în Domnul,

Cu firească întristare, dar şi cu adâncă încredere şi nădejde în Lucrarea lui Dumnezeu cu noi, vă anunţăm că Centrul nostru îşi mută sediul la mânăstirea Jitianu şi îşi încetează lucrările de consiliere de grup şi de formare. Vom continua, după o scurtă întrerupere, până vom instala internetul la Mănăstire, doar Seminariile şi consilierile on-line.

Vă mulţumim tuturor pentru dragoste şi ascultare şi nădăjduim că cele învăţate împreună să vă fie de folos în devenirea dumneavoastră duhovnicească viitoare.

Celor care aţi absolvit Cursurile noastre de formare, vă mulţumim că veţi duce mai departe credinţa nestrămutată în lucrare lui Dumnezeu în Sfânta Sa Biserică şi încrederea că orice om, oricare i-ar fi starea socială, morală sau de sănătate în anumite momente ale vieţii sale, este iubit de Dumnezeu şi aşteptat în Împărăţia Lui. Suntem încrezătoare că veţi rămâne, după sfânta rânduială şi înţelepciune a Bisericii şi, aşa cum am făgăduit împreună, slujitori ai acestei minuni care este chipul lui Dumnezeu din om.

Vă păstrăm în rugăciunile nostre şi vă rugăm să ne pomeniţi şi pe noi în rugăciunile frăţiilor voastre.

Cu dragoste şi încredere în Bucuria Sfântă a Domnului

Monahia Siluana, împreună cu familia ei de ostenitoare ale Centrului"

Un raport despre lucrarea minunată pe care au desfăşurat-o maicile în 2007 găsiţi aici.

Vă îndemn şi eu, din tot sufletul, să vă rugaţi puternic ca Domnul să lucreze cumva în această situaţie, pentru ca munca Maicii să continue. Nu aş putea spune în cuvinte cât bine a făcut această femeie, câte mii de răni a oblojit şi a vindecat, câţi oameni L-au văzut pe Domnul în dragostea ei pentru cel din urmă dintre păcătoşi...

Pot însă să vă rog: rugaţi-vă puternic, e nevoie de rugăciunile noastre, ale tuturor!

Cu nădejde în Domnul nostru,

Natalia

[edit] Revin cu câteva imagini despre Centrul de formare şi consiliere. Anul trecut am ajuns şi noi acolo, pentru a vedea cu ochii noştri unde şi cum se desfăşoară acele activităţi minunate. Atunci am pus bazele întâlnirii cu Maica pt.cursuri la Făgăraş.
Este o casă veche, renovată cu fonduri europene, care e amenajată perfect pentru activităţile care se desfăşurau acolo: tot felul de săli şi săliţe, cu materiale, cărţi şi toate instrumentele necesare. Iată câteva imagini deci cu interiorul sediului care acum a cărui destinaţie a fost acum schimbată:

Am făcut şi o selecţie cu imagini din activităţile Centrului în ultimii 3 ani. Incredibil câţi oameni au beneficiat... Pe de o parte toate categoriile defavorizate ale acestei lumi: alcoolici, vârstnici, copii, adolescenţi, persoane cu dizabilităţi fizice sau psihice, iar pe de altă parte cei care le-ar putea veni în ajutor (medici, profesori, preoţi) au învăţat cum să facă acest lucru, cum să se vindece pe ei în primul rând, iar apoi să desluşească chipul lui Dumnezeu şi în cel mai agresiv om...

Cu Maica Siluana la Manastirea Sighisoara

A doua parte a cursurilor cu Maica Siluana, la care am participat în perioada 27 iulie - 1 august, despre care ati putut afla mai multe în postarea precedentă, s-a ţinut la Mănăstirea "Sf. Dimitrie" de la Sighisoara. Iată şi un slideshow cu o sinteza a acestei saptamani minunate pentru noi.

Pozele din timpul cursurilor sunt cele pe care le gasiţi (incă) pe site-ul Centrului, împreună imagini de la alte activităţi, aici.

Natalia

Din nou la şcoala Duhului, cu Maica Siluana

Sârguinciosul grup de preoţi şi laici din Ţara Făgăraşului, care în luna iunie a urmat la Făgăraş o parte din cursurile de formare duhovnicească pregătite şi susţinute de maica Siluana Vlad, a avut ocazia şi bucuria de a continua aceste cursuri într-o a doua etapă, pe durata unei săptămâni, la sfârşitul lunii iulie.
De data aceasta, cursurile s-au desfăşurat la mănăstirea „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Sighişoara. Acest fapt a adus activităţii grupului un plus de binecuvântare, întrucât ziua începea cu participarea la Sfânta Liturghie, apoi urmau cursurile, desfăşurate într-o manieră intensivă, cu o scurtă pauză după prânz, iar seara, după cină, se încheia cu o plimbare învăluită în rugăciune ori cântări duhovniceşti şi, în sfârşit, cu rugăciunile de seară rostite în biserica mănăstirii, împreună. Mănăstirea în sine era un loc foarte cald şi primitor, plin de flori şi înconjurat din toate părţile de pădure şi coline înverzite.
Seminarul s-a concentrat în jurul a două teme: prevenirea şi rezolvarea conflictelor, şi inteligenţa duhovnicească. Sesiunile care tratau despre conflict au fost deosebit de utile. Fiecare dintre noi se confruntă cu unul sau mai multe conflicte în raport cu ceilalţi. A defini clar problema conflictului, a înţelege adevăratele dorinţe, nevoi şi temeri ale celor implicaţi în el, a reuşi să aduni şi sistematizezi toate datele lui şi a căuta soluţii valabile, eficiente şi demne reprezintă până la urmă o adevărată artă, o înţelepciune. Dar o artă care poate fi deprinsă de fiecare dintre noi cu puţină bunăvoinţă, studiu şi, desigur, cu harul lui Dumnezeu.
A doua parte a seminarului, cea despre inteligenţa duhovnicească, a completat studiul despre rezolvarea conflictelor, mijlocind pentru participanţi o nouă incursiune în propria viaţă spirituală, pentru a descoperi adevărul despre noi înşine (ca şi chip al lui Dumnezeu), despre alcătuirea noastră sufletească, despre felul în care răul se poate manifesta în noi şi despre vindecarea şi transformarea noastră prin puterea Duhului Sfânt, în Biserică, pentru a ajunge la libertate duhovnicească şi sfinţenie.
Pe lângă parcurgerea materialului teoretic propriu-zis, explicat la tot pasul de maica Siluana cu exemple vii sau observaţii de adâncime duhovnicească, cursurile au cuprins şi numeroase exerciţii şi activităţi de studiu în grupuri mai mici. Unul din cele mai frumoase aspecte pe care le-am descoperit a fost lucrul în grup, comunicarea şi comuniunea cu ceilalţi. Problema fiecăruia a devenit într-un fel problema tuturor, de parcă am fi fost o familie lărgită. În plus, fiecare membru era unic şi preţios în felul lui. Cerând de pildă părerea fiecăruia asupra unei teme anume – aceeaşi –, fiecare aducea în grupul comun o viziune personală, diferită de a celorlalţi dar valoroasă, care, dacă ar fi lipsit, am fi fost, noi, ceilalţi, un pic mai săraci. De aceea gândesc că şi relatarea în sine a întregii experienţe a acestui seminar de la Sighişoara are atâtea variante câţi oameni au participat şi, fără îndoială, una mai deosebită şi mai frumoasă ca cealaltă.
Dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, pentru oameni şi pentru această experienţă, cred că fiecare dintre noi am fi de acord să încheiem cu acel cuvânt pe care maica Siluana îl rostea cu o tonalitate aparte şi pe care ni l-a aşezat într-un fel fiecăruia în inimă şi pe buze: „Minunat!”

Amalia Răibuleţ

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 19 - august 2008

Ce muzica trebuie sa asculte un tanar crestin?

Ce muzică trebuie să asculte un tânăr creştin? Eu eram pasionată de muzica rock înainte, să zicem, să încep să merg la biserică, dar şi acum mai ascult unele melodii care-mi plac. Dar un creştin adevărat trebuie să-I slujească lui Dumnezeu în toate aspectele vieţii sale, nu? De aceea vă întreb, credeţi că e dăunătoare într-un fel această muzică (ştiu că sunt exagerări de tot felul în muzica rock, dar nu la ele mă refer, niciodată nu le-am simpatizat)? Vă rog să-mi răspundeţi (pe înţeles) dacă este şi de ce este dăunător să ascultăm şi astfel de muzică şi ce muzică e potrivită pentru un tânăr care ar vrea să asculte de poruncile Bisericii.

Ana

Draga mea Ana,
Te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc pentru seriozitatea de care dai dovadă. Îţi mulţumesc pentru că, fiind tu responsabilă, întregul trup al Bisericii va beneficia de biruinţa ta. Tu, Ana, alegi acum să împlineşti poruncile Domnului pentru că simţi că asta îţi dă Viaţă şi Bucurie. Când Domnul ne dă porunci nu cere ceva de la noi, ci ne dă, prin ele, Puterea Lui fără de care nimic nu putem face spre bucurie şi viaţă. O, dacă oamenii ar pricepe asta! Şi dacă s-ar îndura să asculte după ce pricep! Poate te vei întreba, ca şi mine oarecând, de ce nu se îndură cineva să aleagă Viaţa în locul morţii pe care o mâncăm şi bem, o respirăm şi absorbim prin porii pielii şi prin auz şi miros încă din pântecele mamei? Din cauza vrăjmaşului nostru ucigaş de oameni care ne oferă surogate imediate şi imediat aducătoare de plăcere simţuală. Plăcerea ne robeşte otrăvii care ne ucide. Ca să ieşim din robia ei avem nevoie de Adevărul Care ne face liberi, de Domnul, Care ni Se oferă pe Sine ca să devenim ceea ce a gândit El să fim. Dar trecerea de la robie la libertate e grea, e însoţită de un "sevraj" dureros, e ca o moarte. E moarte. Dar e moartea care duce la Viaţă şi nu la putrezire!

Acum, să revenim la muzică. Ce este muzica, om drag? Este o hrană pentru suflet, pentru partea lui pătimitoare, simţitoare, afectivă. Sunetul muzicii, ca şi cel al cuvintelor, intră în noi, în celulele noastre şi se "scrie" acolo dând o informaţie şi o putere pe care o "mâncăm" şi o folosim apoi în viaţa noastră, în relaţiile noastre... şi, aşa cum pentru trup e foarte important ce mâncăm şi ce bem, la fel de important este şi cu ce sunete şi imagini ne hrănim sufletul. Aşa cum, atunci când devenim conştienţi şi responsabili, încercăm să postim şi să nu mâncăm înlocuitori alimentari care ne ucid trupul, tot aşa ar trebui să postim şi să avem grijă ce mâncăm şi în acest sens.

Muzica rock, dincolo de mesajele verbale violente sau hulitoare, are un ritm care e străin ritmului vieţii puse de Dumnezeu în noi. Viaţa creată de Dumnezeu este armonie şi pace şi bucurie. Dacă vei sta liniştită şi-ţi vei asculta respiraţia sau bătăile inimii, vei auzi ceva din muzica pe care o cântă trupul tău viu. Omul, făptură creatoare "după chipul lui Dumnezeu", are în el puterea şi ştiinţa să facă din melodiile vieţii şi lumii create de Dumnezeu ca o mare simfonie, noi şi noi cântări prin care dă slavă Creatorului pentru desfătarea pe care o trăieşte, când este în armonie cu El, sau dă glas durerii, tristeţii sau neliniştii atunci când se îndepărtează de Izvorul Armoniei. Când însă omul alege să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu pentru durerea pe care o simte ca urmare a îndepărtării de Izvorul Vieţii, această putere creatore se perverteşte şi generează ritmuri adecvate revoltei şi împotrivirii. Dorul de viaţă cade în dorinţă de moarte şi autodistrugere, ca o amară răzbunare pe Creatorul Care nu ne satisface poftele şi dorinţele aşa cum am voi noi, aşa cum ni le sugerează duhurile întunericului care se hrănesc cu aceste revolte ale noastre...

Mulţi tineri, aşa cm ai făcut şi tu, îndrăgesc această muzică răzvrătită şi distructivă pentru că au temeiuri în viaţa lor să se revolte împotriva vieţii la care sunt condamnaţi prin venirea pe lumea într-o lume pe care nu au ales-o şi care e deja bolnavă de ură şi revoltă. Copilul aşteaptă dragoste şi primeşte dezamăgiri. Aşa învaţă să se "apere", să se revolte, să-şi facă "dreptate", sfârşind în a imita răul care l-a mutilat, ducându-l mai departe ca pe un blestem. şi, pentru toate acestea el îl acuză pe Dumnezeu şi se răzbună pe El făcându-şi rău sieşi. Vedem aici inspiraţia demonică a acestei răzvrătiri. Numai diavolul, care ne urăşte, poate să ne sugereze să ne facem rău nouă înşine, pentru că numai el ştie cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de fericiţi am fi dacă am alerga la El ca să primi Viaţă şi Bucurie!

Poate ţi se pare greu să te orientezi în acest hăţiş. Şi este. De aceea Domnul ne-a lăsat porunci simple şi o Biserică Vie cu rânduială simplă, la îndemâna oricui şi oricând. Împlinind poruncile, hrănindu-te cu Domnul şi cu harul Lui, vei învăţa să umbli pe Cale fără poticniri grave. Vei simţi în trupul tău, devenit templu al Duhului Sfânt, care muzică este bună şi care nu pentru sufletul tău. Aşa cum simţi ce hrană este bună şi care nu pentru trupul tău! Până atunci încearcă să fii ascultătoare de Biserică şi de rânduiala ei vindecătoare şi sfinţitoare.

Aşa să te ajute Dumnezeu, copil drag!

M. Siluana

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 18 - iulie 2008

Seminarii... in imagini

Am gasit putin timp sa va impartasesc cate ceva de la seminariile cu Maica Siluana la care am participat saptamana trecuta. Deocamata doar... in imagini. Dupa ce le voi mai aseza in minte si in suflet zilele astea o sa incerc si in cuvinte. Pana atunci, pe scurt:
Am intampinat-o pe Maica la Manastirea Brancoveanu
Luni am început seminariile, pe care le-am tinut de-a lungul saptamanii in diferite locatiicu jocuri in echipe
jocuri de relaxaresau joc de rol
toate menite sa ne invete cate ceva.
Am participat si la conferinta
Am fost si la Sinca:
O saptamana intensa, in care am primit enorm, iar la sfarsit chiar si diplome :)
O sa revin, cu mult drag

Natalia