Limbă ţinută-n frâu, pocăinţă şi milostenie

Triodul este cartea minunată care ajută la întreţinerea atmosferei Postului. La sfatul unei verişoare dragi, în timpul facultăţii îl împrumutam de la bibliotecă şi îl foloseam ca bază pentru canonul meu de rugăciune din această perioadă. Cu prima ocazie când l-am găsit, l-am cumpărat. Aşa că şi acum îl folosesc la rugăciune în timpul Postului. Pentru că textele sunt minunate, încerc să vă mai împărtăşesc, când pot, din bogăţia lor.

„Postul cel duhovnicesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicare fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne nouă greşelile noastre, ca un iubitor de oameni.”

„Vreme de pocăinţă şi pricinuitoare de viaţă veşnică este nouă nevoinţa postului, numai de vom întinde mâinile spre facerea de bine; că nimic nu mântuieşte sufletul aşa ca darea la cei lipsiţi, că milostenia unită cu postul izbăvesc pe om din moarte. Pe aceasta să o îmbrăţişăm, că acesteia nimic nu este asemenea. Că puternică este să miluiască sufletele noastre.”

Utrenia zilei de joi, în a doua săptămână a Postului

Învăţătura mea pentru ziua de azi:

• - mai multă grijă la ce vorbesc, căci limba otrăvită mult rău poate face; iar vorbirea aiurea mă distrage de la lucrurile cu adevărat importante;
• - pocăinţa curăţă sufletul de mândrie şi dorinţa de a obţine părerea bună a celorlalţi;
• - milostenia (trupească sau sufletească) trebuie neapărat că completeze neapărat abţinerea de la mâncăruri.

N.