Am lucrat mai bine de 6 ani într-o televiziune, iar concluzia mea în urma acestei experienţe este că orice vezi la televizor poate să fie aşa, dar poate foarte bine să nu fie. Totul este marcat de subiectivismul realizatorului, care din imagini tăiate din context şi comentarii poate schimba toată povestea.
Iar în cazul subiectelor religioase, dacă realizatorul nu face parte din Biserică (decât eventual cu numele), poate fi chiar bine intenţionat, dar nu are cum să prezinte în mod autentic anumite lucruri, pentru că, netrăindu-le, nu le înţelege.
Lupta împotriva Bisericii este tot mai subtilă, mai perversă, se poate ascunde chiar sub aparenţe pozitive, de „a scoate adevărul la iveală” şi mituri de acest gen, care, cel puţin în presa românească, rămân mituri.
Nu uitaţi că Domnul ne-a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Şi nu uitaţi că, dacă postim, degeaba postim de mâncare dacă nu postim de gândurile rele. Asta ne spune Triodul chiar în ziua de azi:
„Să postim, fraţilor, de gânduri urâte şi de fapte rele; să ne curăţim inimile, să ne ridicăm ca pe nişte aripi prin dumnezeieştile virtuţi, să ne ferim de pornirile răutăţii râvnitoare de cele de jos; ca fiind purtători de lumină, să vedem Paştile cele mari.”
Utrenia zilei de miercuri, în a III-a săptămână din Post
N.
3 comentarii:
din nefericire, pot da mărturie că am văzut "în direct" cum se manipulează subiectele şi cum nu se respectă reguli elementare de presă atunci când se prezintă unele informaţii (referitoare la Biserică, eu asta am văzut)chiar de către mari trusturi.
Dar mai e şi dimensiunea cealaltă, că nu poţi fi smintit dacă nu erai smintit deja.
Aşa e, Cristina, regulile de presă (obiectivitate, consultarea a cel puţin 3 surse etc.) în general nu sunt respectate, ori că sunt trusturi mari, ori mici. Sunt în schimb respectate "regulile" spectaculosului cu orice preţ, scandalosului, interesului politic etc.
Şi foarte drept e şi cu sminteala. Dar cred că sunt şi persoane de bună credinţă, care cred că dacă vezi ceva la televizor, aşa e. În special la ele m-am gândit când am scris postarea asta. Pentru că pur şi simplu ar trebui să avem ca regulă nu doar "Să nu crezi tot ce auzi", ci şi "Să nu crezi tot ce vezi".
Draga Natalia,
Ai din pacate f. mare dreptate. Din experienta proprie, pot sa-ti spun ca si in familia mea si in cercul meu de prieteni sunt multe persoane mai influentabile, care intr-adevar, desi sunt de fapt oameni f. inteligenti, chiar cu multa carte, cred cumva tot ce se spune la televizor si ce citesc in ziare (si se remarca acest lucru in toate directiile: religie, educatia copiilor, sanatate, alimentatie, etc.). Si dupa parerea mea, tot din cauza mediilor s-au schimbat tare mult (in rau) si relatiile interumane: dupa ce vezi zilnic ce orori se intampla in lume, cum sa reusesti sa nu-l privesti cu suspiciune si cu frica pe strainul care-ti bate la usa si care poate are nevoie de ajutorul tau?? Cati dintre noi am mai pofti cu incredere si cu inima deschisa in casa si la masa pe un om strain, asa cum e obiceiul nostru romanesc din mosi stramosi?
In Germania au toti banci in fata caselor, din pacate au ajuns numai piese de decor, aici nu mai vezi oameni stand de vorba "in drum", toti circula numai cu masinile, lucreaza zi-lumina si stau in putinul lor timp liber in fata televizorului sau calculatorului, fiecare singur in casa sa, relatiile de rudenie se limiteaza deja din ce in ce mai mult la telefoane si la vizite rare la zile deosebite (Craciun, Paste, zile de nastere)....
Trimiteți un comentariu