miercuri, 23 ianuarie 2008

Fericirea înseamnă maturitate

Multe cupluri fac greşeala să creadă că atunci când spun DA toate sunt împlinite. Consideră că, dacă urcă împreună treptele bisericii, au urcat şi scara care duce în al nouălea cer.
Unii sociologi au dorit să redea această mentalitate în filmele de la Hollywood şi în televiziuni. Alţii scriitorii romantici. Poate că sunt de vină şi autorii versurilor unor melodii mult ascultate.
În acest moment nu ne interesează însă să căutăm cauzele atât timp cât ne interesează să înţelegem evenimentele. Căsnicia reuşită poate să fie „construită în cer“, însă în realitate seamănă mai mult cu jucăriile stricate pe care le armonizează cineva singur, când adăugând, când ridicând, când tăind, când egalând, când completând, până ajunge să dea naştere la ceva frumos, care să-i ofere bucurie pentru totdeauna.
Dacă priveşti în dicţionar la cuvântul „fericire“, vei citi aceste explicaţii interesante: „Fericire este provocată de reuşita a ceea ce consideră cineva bun. Satisfacţia înseamnă un fel de fericire paşnică în care rămâne cineva după împlinirea dorinţelor sale, chiar dacă nu s-au materializat toate speranţele sale“.
Acest lucru este valabil chiar şi pentru cuplurile cele mai fericite. Căsnicia nu schimbă, ca prin farmec, omul nedesăvârşit în om desăvârşit. Fiecare om are lipsurile lui. Ca să răspundă cineva la o astfel de provocare e o chestiune de maturitate. Fiecare dintre noi am fost cândva îndrăgostiţi de imaginea ideală a aceluia pe care l-am visat a fi partenerul desăvârşit de viaţă. Dacă fiecare dintre voi continuă să păstreze în minte acea imagine ideală pe care şi-a construit-o cu ajutorul fanteziei, atunci să se pregătească să trăiască adevărate deziluzii.
De aceea este foarte important să laşi copilăriile care se potrivesc numai eroilor din visurile tale de puştoaică. Pentru că dacă persişti în ele, rişti să faci câteva greşeli grosolane. Vei pierde timp preţios şi multă energie încercând să îl transformi pe soţul tău în ceva ce el nu va fi niciodată. Probabil că ţi se va întâmpla des să insişti exagerat de mult asupra a ceea ce nu este şi să uiţi toate calităţile ce constituie adevărata lui personalitate.
Într-o căsnicie adevărată, două persoane încearcă să îmbine trăsăturile caracteristice ale fiecăruia într-o unitate care să se potrivească amândorura. Participarea celor doi la o astfel de încercare constituie forţa exterioară a unei căsnicii reuşite.
Să nu cazi victima impresiilor exterioare. Nu suntem nici unul fără greşeală. Studiază cu sinceritate părţile lui negative. Priveşte cu atenţie şi slăbiciunile tale, apoi caută să vezi cum se pot îmbina defectele voastre cu calităţile, astfel încât să obţineţi cele mai bune şi puternice rezultate.
După căsătorie devenim mult mai sensibili la decepţii şi supărări decât înainte. Maturitatea însă ne ajută să trecem peste ele şi să construim împreună. Şi fiţi convinşi că merită acest efort.
Charlie W. Shedd, „Scrisori Caterinei – sfaturi unei tinere căsătorite“

4 comentarii:

Anonim spunea...

Am citit si eu "Scrisori Caterinei..." si mi-a placut. Am aflat multe lucruri pe care nu le stiam sau la care nu m-am gandit niciodata. Recitind ce ati postat, ma gandeam ca de fiecare data cand recitesc ceva ce am mai citit, gasesc sensuri noi ori descopar cate ceva.
Doream sa va intreb: Ce parere aveti despre cartea lui Paul Evdokimov, "Taina iubirii"? Am citit-o cu multa atentie si am crezut multe lucruri pe care autorul le-a subliniat in carte. Acum o privesc cu o anumita rezerva. Sau nu am inteles eu bine ce spunea autorul...
Pe un site cineva se intreba daca ceea ce P.Evdokimov spune, e cu adevarat un lucru bun, caci un parinte i-a zis ca nu e o carte buna de citit (cuvintele nu sunt exacte-sunt mult mai dure; numai sensul).
Cu respect, Maria
Si felicitari pentru activitatea dumneavoastra.

Natalia spunea...

Doamne ajuta, Maria!
Eu am citit Taina iubirii acu multa multa vreme (mai bine de 10 ani). Am aruncat acum o privire la ce am subliniat in ea si am gasit lucruri frumoase. Poate ar fi mai usor daca mi-ai spune exact la ce se referea intrebarea...
Ca si parere generala despre carte eu am una buna (din cate imi amintesc), dar vorba ta, de cate ori recitim ceva profund gasim mereu noi si noi semnificatii. Pe mine m-a ajutat (cred ca e prima pe care am citi-o despre casatorie) ca sa inteleg cumva mai mult cum este privita aceasta Taina in Biserica din punct de vedere dogmatic. Recunosc insa ca practic mi-au folosit mult mai mult in viata un alt fel de carti, a caror serie am inceput-o chiar cu Scrisorile Caterinei. Subiectul imi este tare drag si mi se pare extrem extrem de important, deci te mai astept...
Te imbratisez cu drag,
Natalia

Anonim spunea...

De exemplu: "Prezenta lui Dumnezeu nu este straina de atractia pe care o resimt indragostitii si intalnirea lor nu este niciodata intamplatoare. Chipul iubit este deja cunoscut, el pre-exista dinainte de a fi intalnit si recunoscut." Sau : "Orice barabat o poarta in sine pe Eva lui, traieste in asteptatea posibilei sale parusii." Si : "Numai fiind iubit asa cum esti te poti accepta si-ti poti primi fiinta proprie ca pe un dar. Un om oarecare se descopera geniu in iubire. Un cantec venit din radacinile lui poate sa umple universul si sa-l inalte in sfere altadata necunoscute". (pg. 123-124, ed. Christiana, 1999) Textele mi s-au parut extraordinat de frumoase si le-am acceptat si le-am trait, le-am simtit. Am trait in fiinta mea ceea ce spune P. E.! Dar m-am inselat. Nu a fost bine. Nu cred ca e bine sa crezi asa ceva. Nu cumva autorul s-a inselat?
Maria

Natalia spunea...

Am inteles acum din exemplificarile tale... Problema e delicata. Intr-adevar, daca crezi cuvant cu cuvant ce spune, s-ar putea sa fii dezamagit. Dar eu nu cred ca prin asta greseste autorul, care asa vede lucrurile. Din cate stiu eu, Paul Evdokimov nu a fost condamnat de Biserica ca fiind strain de invatatura ei, deci nu putem spune ca e gresit ce spune. Cred ca mai degraba in asa sentimente profunde simtirea noastra fata de cineva trebuie pusa mereu la proba duhovnicului, si asa nu avem cum sa gresim. Duhovnicul poate sa ne atraga atentia atunci cand credem lucruri gresite, sau care nu ni se potrivesc, sau persoana spre care se indreapta aceste sentimente ale noastre nu e cea potrivita. Duhovnicul ne transmite cel mai clar mesajul si indrumarea lui Dumnezeu catre noi. Cartile pot fi pentru noi sau nu, sau putem intelege gresit ceea ce citim, ne putem insela. Insa prin duhovnic putem afla daca am inteles bine sau ne aflam in greseala.
Daca simti nevoia sa intram intr-o discutie mai personala, poti sa-mi scrii si pe mail, eu te astept cu mult mult drag si te imbratisez.
Natalia