miercuri, 16 ianuarie 2008

Paine facuta in casa

De mult am la suflet respectul taranului pentru paine. Atunci cand tu cultivi graul, pe al carui bob, spun stramosii nostri, „este scrisa fata Domnului Hristos“, apoi lucrezi cu mainile tale la tot procesul prin care trebuie sa treaca bobul de grau pentru a ajunge paine pe masa, e firesc respectul pentru acest aliment de baza. Astazi insa, cand dam un banut si ne procuram de-a gata si foarte simplu o bucata de paine, nu mai realizam nici semnificatia painii, ci ne intereseaza doar prospetimea ei, daramite sa avem grija de locul unde o punem (doar din considerente igienice nu o asezam oriunde). Bunicii nostri nu isi inchipuiau alt loc pentru paine decat PE MASA, loc de cinste, si nu o taiau pana nu o insemnau cu semnul crucii.
Toate acestea le-am avut pana azi mai mult in minte, cred... Astazi insa am reusit sa pun in practica reteta Irinei de paine de casa, cred ca mai mult din curiozitate, si tot ce va spuneam mai inainte mi-a intrat si la inima :)
Am pus deci asa:
250 g faina alba
130 g faina integrala de secara
150 g faina integrala de grau
1 plic drojdie uscata (Dr.Oetker)
1 lgt sare, 1 lgt zahar
seminte de floarea soarelui si susan
250 ml apa calduta
70 ml ulei (eu am pus jumatate de masline, jumatate de floarea soarelui)
Am amestecat si framantat bine, mai cu mixerul, mai cu mana :), am lasat la dospit o jumatate de ora, la caldura (eu am pus pe soba de teracota), apoi am mai framantat putin, am pus-o in tava, am pus seminte si pe deasupra si am mai lasat 15 min.
Am dat la cuptor cam 35-40 de min.
Rezultatul a fost... impresionant.
In afara de mirosul ademenitor de paine calda care iti umple casa, parintele a zis ca e cea mai buna paine pe care a mancat-o vreodata (ceea ce merita toata osteneala, care nici macar nu e mare). Si mie mi s-a parut la fel si pentru prima data mi-am dat seama, facand diferenta, de multimea de afanatori si alte prostii pe care le contine painea de cumparat.
Am mancat deci paine ca pe o delicatesa, nici nu ne-am indurat sa mai punem ceva pe ea, atat de buna este...

7 comentarii:

Anonim spunea...

arata minunat, azvarle-mi si mie o farama ca a ajuns mireasma pana aici:) in Bucuresti inca nu am prea gasit paine buna, cel mult rezonabila. desigur ca tot pe masa sta si aceea, dar calitativ si nutritional e sub orice critica. in Ardeal e traditionala de fapt painea de casa cu cartofi, dar mie aceea nu-mi place.. daca as avea timp (ceea ce nu am) si o bucatarie (ceea ce nici atat nu am, ca a gazdelor e total incomoda si vesnic ocupata) poate ca as incerca si eu.. pana atunci, abia astept sa-mi sincronizez o vizita la tine cu coptul urmatoarei painici!

Natalia spunea...

Promit ca mai incerc si alte retete, cine stie, poate iti va place chiar si varianta mea cu cartofi :). Iar la urmatoarea ta vizita programam si o painica, poate chiar o facem impreuna :)

Anonim spunea...

dadadaaa!!! ramane stabilit sa facem odata candva o painica. dar fara cartofi totusi;) - am si eu fixurile mele;)

Natalia spunea...

Foarte bun! Musafirii decid, deci painica sa fie, dar fara cartofi!

@irina_sweet_home spunea...

felicitari, a iesit super- si ti-a reusit din prima.Intaile mele incercari de paine- primele doua, mai exact- au fost niste esecuri.
Ioana pana te vezi cu Natalia te astept la mine la o painita calda :)

Natalia spunea...

Multumesc, Irina, nu am facut decat sa urmez indicatiile din reteta ta ;)

Anonim spunea...

mmmmm... ce rasfatata ma simt! multumesc, irina. dupa ce ies din turele astea de serviciu care parca nu se mai termina si care m-au naucit, am sa imi anunt cu bucurie venirea:) te pup, multumesc!