Copiii noştri – între educaţie intelectuală şi formare spirituală Copiii îşi petrec o mare parte din copilărie pe băncile şcolii, de aceea părinţii creştini trebuie să fie la curent cu ce se petrece în afara familiei. Pentru aceasta, un rol important îl au întâlnirile părinţilor cu profesorii şi acceptarea unei implicări în acţiunile şcolii. Este vitală crearea unor legături între viaţa familială şi cea şcolară a copiilor.
Cel mai adesea, părinţii se întreabă cum să-i ajute pe copii să asimileze tot ce se învaţă la şcoală şi cum să devină folositoare educaţia academică primită. De aceea, este ştiut că unii copii, crescuţi în duhul smereniei creştine, pot dobândi cunoştinţe fără a se mândri cu ele, ci punându-le în slujba altora. Pe de altă parte, una dintre problemele sistemului educaţional actual este aceea a concurenţei dintre copii. Notele obţinute în urma lucrărilor de control sunt considerate ca fiind mai puţin importante decât poziţia de care se bucură copilul în raport cu ceilalţi elevi din clasă şi acest lucru cultivă mândria. Aici intervine părintele, care trebuie să se arate mulţumit de nota obţinută şi să-l laude pe copil pentru osteneala depusă, iar nu pentru că i-a întrecut pe ceilalţi copii, obţinând note mai mari ca ei. Iar un copil care, în ciuda eforturilor sale, nu reuşeşte să aibă rezultate bune la învăţătură, nu trebuie făcut să se simtă că nu valorează nimic.
Capacitatea intelectuală nu este până la urmă decât unul dintre darurile naturale date de Dumnezeu. În general, societatea noastră îi încurajează pe cei care au calităţi intelectuale să se mândrească cu ele şi să-i considere pe ceilalţi inferiori. Însă, se ştie că nu toţi copiii au aceleaşi capacităţi de asimilare a informaţiilor şi a diferitelor deprinderi. De aceea, este foarte important sprijinul acordat de familie. Părinţii trebuie să le asigure copiilor timp şi un loc liniştit pentru pregătirea lecţiilor, să-şi arate interesul pentru programul lor şi să-i încurajeze să prindă gustul şcolii, să facă din pregătirea lecţiilor un moment atractiv şi să asigure desfăşurarea lor într-un climat familial optim. Ultima cerinţă e un motiv în plus pentru a evita tensiunile din familie: copilul care are prea multe griji nu poate învăţa cu folos, dar cel care se simte ocrotit şi fericit va spori în toate activităţile pe care le întreprinde.
Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuieşte pe părinţi să vegheze asupra simţurilor copiilor lor: ce anume văd, ce aud, ce-i impresionează. Din păcate, civilizaţia secolului al XXI-lea nu le oferă doar pilde frumoase de cultură şi de comportament, ci îi bombardează cu ştiri şocante, imagini deşănţate şi dispute politice. Sf. Ioan Gură de Aur ne sfătuieşte să oferim copiilor ocazia de a-şi impregna simţurile de frumuseţile naturii prin contemplarea peisajelor, prin excursiile şi vacanţele organizate în mijlocul naturii. De asemenea, este important ca mediul familial şi chiar toate celelalte locuri unde îşi desfăşoară o bună parte din activităţile lor zilnice să nu fie constituit doar din lucruri artificiale, făcute de mâna omului, ci ar fi de preferat să se folosească pe cât este posibil materiale naturale, care înlătură dificultăţile cu privire la ideea unui Dumnezeu Creator al lumii.
Nu în ultimul rând, părinţilor le revine misiunea grea de a le forma copiilor un profil spiritual solid. Pentru aceasta, trebuie să existe o concordanţă între educaţia religioasă primită în familie şi ceea ce li se oferă la şcoală. Părinţii pot contribui direct la bunăstarea spirituală a copiilor lor, înconjurându-i cu dragoste, rugăciune şi explicându-le învăţăturile moral-creştine cu ajutorul pildelor. La rândul ei, şcoala are o misiune nobilă, aceea de a le oferi copiilor modele demne de urmat prin profesorii ei. Beneficiile şi concretizarea acestei comuniuni familie-şcoală se observă în comportamentul zilnic al copiilor, în relaţiile dintre ei, în creşterea lor duhovnicească şi în înţelegerea şi respectarea adevărurilor dumnezeieşti.
Prof. Laura Ciolan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu