duminică, 3 ianuarie 2016

Reîntoarcere?

Am renunţat la scrisul pe blog de pe la sfârşitul lui 2012. Nu mi-am luat rămas bun, nu l-am închis – m-am gândit că cine ştie, poate o fi de vreun mic folos ceva, vreodată, cuiva. Am mai şi postat, rar, când am avut ceva care m-a impresionat foarte tare.

Între timp proiectele mele s-au dezvoltat mult pe reţelele de socializare. Simt însă nevoia de o ordine, de aşezare, de... rânduială. Şi mi-am dat seama că blogul oferă ceva mai mult în acest sens. Aşa că m-am gândit să mă întorc aici, unde am cunoscut aşa mulţi oameni frumoşi. De multe ori cunoaşterea virtuală a fost primul pas către întâlnirea faţă către faţă.

Nu ştiu dacă e doar o impresie temporară, vom vedea. Deocamdată am făcut puţină curăţenie la aspect. Probabil voi mai şterge şi din postări, ce simt că nu mă mai reprezintă.

Voi ce părere aveţi? Mai folosiţi blogurile?

11 comentarii:

Mariana spunea...

O vreme, l-am lăsat...am postat sporadic, din simţ al datoriei mai mult, nu ca odinioară, mânată de dorinţa de a scrie ori de-a împărtăşi stări, gânduri. Uneori mi-e dor să scriu astfel...mi-e dor de blogul meu...Şi cred că îi sunt datoare..."mi-a făcut cunoştinţă" cu atâţia oameni minunaţi. Am încheiat un 2015 tumultuos, fără prea multă ordine în juru-mi şi în mine. Sper să mă aşez şi să mă reapuc de scris. Mie însămi îmi lipseşte...

Loredana spunea...

La multi ani!
Bine ai revenit!
Sa ai un an bun in care sa ti se implineasca proiectele!

Natalia Corlean spunea...

Mariana, mulţumesc de feed-back! Şi mie îmi e dor de vremurile de blog, de liniştea lor. Ce este însă cert, e că prin blog v-am cunoscut pe multe dintre voi! Ce mare bucurie! :) Mulţumesc!

Natalia Corlean spunea...

Loredana, la mulţi ani şi mulţumesc la fel!
Să împlinească Domnul ce ştie că e de folos!

Ramona spunea...

Dragă Natalia, îmi amintesc și eu cum era cand scriam des pe blog, așa l-am început, de fapt, citind blogul tău, iar mai apoi ne-am întâlnit față către față și m-am bucurat mult. Apoi am întânlit și alți oameni minunați, ne-am vizitat, ne-am rugat împreună, și a fost bine :)
Eu postez acum foarte rar, dar îmi este dor de timpul în care mă ocupam de blogulețul meu...

Natalia Corlean spunea...

Da, Ramona, cred că DOR este cuvântul potrivit. Să ne lumineze Dumnezeu deciziile şi lucrările în continuare!

Cristina spunea...

Da, asa mi se pare si mie, blogul e un loc mai adunat, mai asezat decat alte locuri virtuale. Citind bloguri am descoperit oameni frumosi, oameni care exprimau pe blog ceea ce poate traiam si eu, unele din framantarile mele carora eu nu stiam sa le dau glas.
Scriu pe blog cam rar, desi as vrea sa o fac mai des.
Mi-e dor pe prospetimea aceea plina de elan de cand am inceput sa scriu pe blog.
M-ai inspirat mult din multe puncte de vedere si ma bucur mult ca ai revenit si sper sa zabovesti mai mult pe aici.
La fel de mult m-a inspirat Casuta copiilor din Apostolat in Tara Fagarasului.
Un An Nou cu bucurie iti doresc, tie si celor dragi ai tai!

Natalia Corlean spunea...

Mulţumesc mult, Cristina, mă bucur de reîntâlnire!
Domnul să îmi rânduiască cum o fi de folos!
un an binecuvântat!

Liliana Popa spunea...

Mă bucur tare mult că v-ați decis să reveniți pe blog! Eu îl citesc cu mare drag și îmi este de folos, mă inspiră. Cu siguranță are un rost nobil.
Mult spor și inspirație! Doamne ajută!

Natalia C. spunea...

O, mă bucură cuvintele tale, Liliana dragă! Atunci cu atât mai mult trebuie să fac ordine în el! :)
Eu însă când am revăzut lista de bloguri, pe al tău nu l-am mai găsit. L-ai şters, l-ai schimbat?
Mulţumesc mult, la fel şi ţie, în tot ceea ce faci. Te îmbrăţişez cu drag şi dor! (ultima dată ne-am văzut tare pe scurt)

Liliana Popa spunea...

Eu am renunțat la primul meu blog pentru unul în care am scris pentru revista Tango. Dar în ultimul timp, ocupată cu serviciul, cu masterul și cu mici hobby-uri (am redescoperit tricotatul :) și ieșiri, nu mai găsesc timpul și liniștea să îmi vină inspirația. În plus, acum simt că nu am niște teme interesante și utile despre care să scriu cu rost iar de vorbe goale și îmbrăcate frumos e supraplin internetul :).
Și eu vă îmbrățișez și abia aștept să ne revedem!