Preocuparea mea pentru Postul Mare s-a concretizat într-un volum

Mult am vorbit pe acest blog despre Postul Mare.
De aceea mă simt datoare să anunț aici că această preocupare a mea de a împărtăși bucuria parcurgerii împreună-călătoriei prin Postul Mare s-a concretizat într-un volum.
E un volum care a apărut la 20 de ani de la prima mea întâlnire copleșitoare cu atmosfera Postului Mare, cu Triodul, cu Canonul cel Mare – petrecută în capela Facultății de Teologie ortodoxă din Sibiu.
Și e un volum care a apărut după opt ani de lucru – nu am putut lucra la el decât în perioadele Postului Mare, pentru că atmosfera acestuia nu poate fi recreată și retrăită în altă perioadă a anului. Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Agaton.

Cu drag și nostalgie pentru împreună-rugăciunile noastre pornite pe acest blog cu binecuvântarea duhovnicilor noștri,
Vă îmbrățișez cu drag și recunoștință pe toți cei care ați gustat din bucuria împreună-călătoriei, dar și pe cei care veți descoperi comorile acestei perioade unice din an.
N.

Bucuria Postului

A început Postul cel Mare, slavă Domnului! În fiecare an în această perioadă învăţ din Triod şi cresc cu el. E ghidul meu în călătoria spre Înviere.

"Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea."

(luni în întâia săptămână a postului) 

 Am deci patru porunci de la Hristos pentru Post:

• - dragostea
• - rugăciunea
• - curăţia
• - bărbăţia

Post cu folos şi bucurie tuturor!
N.

Împreună-călătorilor...

mulţumiri pentru susţinerea reciprocă în rugăciune. Postul acesta a fost pentru mine, şi nu numai pentru mine, unul plin de încercări. Rugăciunile voastre m-au întărit şi, slavă Domnului, am ajuns să ne închinăm şi Învierii Lui celei de a treia zi, nu doar Patimilor.

Bucuria Învierii să ne dea tuturor credinţă, nădejde şi dragoste!
Săptămână Luminată cu adevărat să aveţi!
N.

Săptămâna Pătimirilor Domnului

 
Miercuri: Ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule

Joia Mare: Cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă

Vinerea Mare: Cu spini se încununează Dumnezeu, primeşte răni şi rabdă ocări
 

Săptămâna Patimilor - hrană pentru suflet şi împreună-trăire cu Domnul

Mâine, Denie cu Canonul cel Mare

Tare mi-e dragă slujba Canonul cel Mare. Pentru că aflarea ei a fost pentru mine o adevărată revelaţie de care m-am bucurat abia în primul an de facultate, am făcut pe blog o categorie specială, în care am încercat să spun şi altora despre minunăţia ei. E foarte greu să transmiţi trăiri, deci probabil că nu prea am reuşit. Cu toate acestea, câteva fraze ale Părintelui Constantin Necula auzite la Radio Trinitas m-au făcut să scriu din nou: mâine, Canonul cel Mare:

„Denia Canonului are ceva special cu totul deosebit în miercurea aceasta, deoarece reuneşte tot ce ceea ce s-a petrecut în prima săptămână, atunci când l-am citit pe rând. Nu din cauza lenei, ci pentru a porni motoarele sufleteşti. De data aceasta motoarele sunt pornite, putem accesa acest text pe de-a întregul şi el ne obligă la o altfel de meditaţie. În lumea de zgomot în care trăim o astfel de meditaţie asupra adâncimilor mari ale Tainei mântuirii pe care Hristos ne-o propune sunt fenomenal de fructuoase şi de roditoare în sufletul omului”.

 Da, într-o lume infernal de zgomotoasă, Canonul cel Mare mă aduce la realitate. Care este rostul şi sensul? Ce are prioritate în viaţa mea?

De mâine, conferinţe la Făgăraş

Popasuri duhovniceşti pe calea Postului Mare

6 martie – 3 aprilie 2012

Marţi, 6 martie, Pr. conf. dr. Emil Jurcan – Maturitatea în Hristos

Marţi, 13 martie, Pr. Nicolae Tănase – Dacă Postul nu ne schimbă, este pierdere de timp

Marţi, 20 martie, ÎPS Dr. Laurenţiu – Postul de bucate şi postul de păcate

Marţi, 27 martie, Pr. Simion Săsăujan – Milostenia, preoţia mirenilor

Marţi, 3 aprilie, Pr. conf. dr. Constantin Necula –Porunca iubirii şi responsabilitatea socială a creştinului de azi

Două pravile de rugăciune

Foarte potrivite Postului Mare.

1. Rugăciunea „Doamne Iisuse…”
spusă după următorul program: în prima săptămână - 100 zilnic, în a doua - 200 şi tot aşa, până în Săptămâna Patimilor, când vom ajunge la 700 zilnic.

2. „Cele cinci sute de la Optina” (o pravilă practicată la Mănăstirea Optina, despre care am aflat din volumul „Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose). Cuprinde, zilnic:

• - 300 de rugăciuni către Mântuitorul - „Doamne Iisuse…”
• - 100 către Maica Domnului – „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi”
• - 50 către Îngerul Păzitor – „Îngere al Domnului, Păzitorul meu cel sfânt, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine”
• - 50 către toţi sfinţii – „Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi”

Absolut necesare, pentru oricare dintre ele:
1. Binecuvântarea duhovnicului
2. Un metanier (de preferat cu 100 de boabe), pentru a nu fi atent la cantitate, ci la calitatea rugăciunii.
N.

O săptămână curată

Mi-a plăcut mult când am auzit că în Bizanţ şi Rusia erau încetate toate activităţile publice în Prima Săptămână din Postul Mare, pentru ca oamenii să se dedice ascezei. Ce multă nevoie avem de această lepădare, cel puţin temporară, de „ale lumii”, de întoarcere la lucrurile cu adevărat importante!
De aceea mi-am propus ca în această săptămână să renunţ la navigat pe internet, la gătit, la curăţenie (am făcut o curăţenie generală la sfârşitul săptămânii trecute) şi la tot ce s-o mai putea.
Timpul câştigat este dedicat lecturii, înmulţirii rugăciunii şi participării la slujbele minunate pe care ni le oferă în această săptămână Canonul cel Mare.
O săptămână cu mult spor duhovnicesc vă doresc!
N.

Iertarea şi la drum!

Duminica de azi ne-a oferit premisa necesară pentru un post cu folos: iertarea. Să nu uităm însă că ea este un proces continuu. Despre asta ne vorbeşte

1. Stareţul Sofronie:

“…să uităm toate rănile pe care le-am primit în viaţă! Iar când din inimă vom ierta tuturor fraţilor toate cele ce s-au adunat zi de zi, zile pline de trude, de nedumeriri, de strâmtorări, de lipsuri, atunci toate astea vor fi lepădate, şi duhul nostru se va slobozi şi va afla libertatea omului iertat, izbăvit de toate urmările păcatului şi însufleţit de o nouă nădejde.
Nu trebuie să ne uimim că în viaţă se nasc neînţelegeri, mai cu seamă în Post. Dar trebuie să ne învăţăm să preabiruim greutăţile pomenite, pentru a împlini legea lui Hristos, Care zice: Iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre. Iar prin faptul de a ierta greşalele fratelui sau ale sorei noastre intrăm în procesul mântuirii întregii omeniri. De fiecare dată când se ivesc ispite sau vreo greutate oarecare (că nu este cu putinţă a ocoli frecuşurile, ca urmare a limitării trupului nostru), trebuie neapărat să o biruim, ceea ce dovedeşte înţelepciune. (…)
Ce pregătire ne propune Stareţul Siluan pentru întâmpinarea Paştilor? - Cu cât mai puternic va fi în noi Duhul, cu atât mai uşor vom uita toată rana şi vom ierta toată jignirea pe care ne-o pricinuieşte fratele, şi cu atât mai bogat se va revărsa asupra noastră bucuria vieţii vecinice." (Părintele Sofronie Saharov)

2. Maica Siluana, care ne învaţă să facem din iertare un exerciţiu zilnic, prin rugăciunea în 4 puncte (o găsiţi aici)

Şi o indicaţie de drum din partea Maicii:

„Dacă nu vom transforma foamea noastră de hrană, de frumos, de bine, de tandreţe şi de adevăr, în foame de El, Cel Ce pe toate le poate şi le dăruieşte dăruind-Se pe Sine celor care-L primesc, nu vom putea posti oricât ne-am abţine de la toate!”

Cu bagajul iertării, suntem gata de drum. Urmează itinerarul unei călătorii extraordinare, care va începe cu Canonul cel Mare, iar toiag de nădejde va fi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Pentru copii, poate vă sunt de folos:

• Postul copiilor
• Căsuţa copiilor: Ce facem în Post?
• Pentru cei mai mici: Doamna Post
• Bingo pentru Postul Mare

Să ţinem aproape de Ghid, ca să ajungem cu bine şi îmbogăţiţi la final.
Post cu folos şi vă rog să mă iertaţi!
N.

PS Săptămâna aceasta internetul va fi ultima dintre priorităţile mele, deci vă rog anticipat să mă iertaţi şi pentru întârzierea acceptării comentariilor şi răspunsurilor.

Pentru împreună-călători, rugăciune pentru ţară

La propunerea Danei, adăugăm la canonul de rugăciune şi o cerere pentru ţară:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

(dupa o rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale 

bisericii ortodoxe române “Buna Vestire” din Sydney)

Împreuna-călătorie

Scriu atât de târziu despre asta pentru că renunţasem la o variantă «organizată» a împreună-călătoriei. Însă câteva cereri şi apelul la rugăciune comună pentru stareţul Efrem mi-au schimbat hotărârea. Am optat însă tot pentru o pomenire fără nume. Domnul ne ştie pe toţi, important e să ne rugăm împreună.

La canonul obişnuit de rugăciune am adăugat cererea pentru stareţul Efrem, o rugăciune pentru duhovnic (în ultima vreme parcă şi asalturile asupra duhovnicilor noştri sunt mai mari), o rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sf. Ignatie Briancianinov (cât de multă nevoie avem de a ne uita la noi înşine, nu la alţii !) şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Mare şi atât de minunată !
Rugaciune Impreuna Calatori Postul Mare 2012an


Doza zilnică de hrană duhovnicească e absolut necesară în acest drum. Pe lângă Sfânta Scriptură, puneţi în bagaj şi câteva volume, neapărat. Alte câteva repere de lectură (o listă pe care o voi completa în timp):

• Postul cel Mare - părintele Alexander Schmemann. 
• Atmosfera şi starea sufletească a Postului Mare
• Despre Triod şi mostre de bogăţie duhovnicească: Limbă ţinută-n frâu, pocăinţă şi milostenie 
• Vecernia iertării, uşa Postului Mare 
• Începutul călătoriei Postului: Canonul cel Mare 

Reperele de lectură virtuală sunt doar pentru început, ca pregătire. Pe parcursul călătoriei lăsaţi internetul. Cititul de pe hârtie are cu totul altă aşezare.

Călătorie cu folos să ne dea Domnul!
N.

PS Deşi nu ne pomenim neapărat pe nume, m-aş bucura să ştim unii de alţii, aşa că dacă vreţi să împreună-călătoriţi, lăsaţi o vorbă la comentarii.

[editare ulterioară, 23 februarie:]
Pentru cei care nu ştiu de împreună-călătoriile de până acum, reiau principiile:

• - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
• - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
• - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, iar pomelnicul îl voi posta când va fi gata)
• - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
• - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
• - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
• - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

A început pregătirea pentru Postul Mare

Duminica lui Zaheu e prima din şirul duminicilor care ne pregătesc pentru începerea Postului. Da, vremea trece îngrozitor de repede, dar Postul Mare e pentru mine o bucurie, aşa că anunţarea lui mă umple de nădejde şi… dorinţă, căci dorinţa este tema acestei prime Duminici.
La înţelegerea acestui prim pas de pregătire ne ajută Părintele Alexander Schmemann, în cartea pe care am recomandat-o de mai multe ori, Postul cel Mare:

„Prima înştiinţare referitoare la Post este făcută în Duminica în care se citeşte pericopa evanghelică despre Zaheu (Luca XIX, 1-10) Aceasta este istoria unui om care era prea mic de statură pentru a-L vedea pe Iisus, dar care dorea atât de mult să-L vadă încât s-a urcat într-un copac. Iisus a răspuns dorinţei acestuia şi a mers în casa lui. Astfel, tema acestei prime vestiri este dorinţa. Omul urmează dorinţei sale. Se poate spune chiar că omul este dorinţă, iar acest adevăr psihologic fundamental despre firea omenească este mărturisit de Evanghelie: „Unde este comoara ta", spune Hristos, „acolo este şi inima ta".

O dorinţă puternică înfrânge limitările fireşti ale omului; când cu pasiune doreşte ceva, realizează lucruri pe care „firesc" nu le poate săvârşi. Fiind „scund" el se biruie şi se transcende pe sine. Singura problemă este totuşi dacă noi ne dorim lucrurile bune, dacă puterea dorinţei din noi este orientată către scopuri bune sau dacă — în cuvintele unui ateu existenţialist, Jean Paul Sartre — omul este o „mistuire zadarnică".

Zaheu şi-a dorit „lucrul bun", el a dorit să vadă şi să se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocăinţei, pentru că pocăinţa începe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorinţelor; dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după viaţa adevărată. Zaheu este „scund" — neînsemnat, păcătos şi mărginit — totuşi dorinţa lui a biruit peste toate acestea. El a „forţat" atenţia lui Hristos; L-a adus pe Hristos în casa lui.

Aceasta este deci prima vestire, prima invitaţie: al nostru este a dori ceea ce avem cel mai profund şi adevărat în noi, a conştientiza setea şi foamea pentru Absolutul din noi, chiar dacă ştim sau nu, şi care, atunci când ne abatem de la el şi părăsim dorinţele noastre, ne transformă, într-adevăr, într-o „mistuire zadarnică". Şi dacă dorim îndeajuns de profund, îndeajuns de puternic, Hristos va răspunde."

(Părintele Alexander Schmemann – Postul cel Mare)

Să ne cercetăm, deci, dorinţele şi să facem o prioritizare. Întotdeauna am ceva de lucru aici, iar perspectiva de “mistuire zadarnică” îmi dă fiori.
N.

Împreună-călătorilor, cu bucurie

 

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat la împreună-călătoria din Post şi transmit tuturor mulţumirile multora dintre voi. Unii dintre noi au avut mari probleme în această perioadă şi mi-au spus că au simţit efectiv puterea rugăciunii în comun. Mare este Dumnezeu, îndelung-milostiv şi grabnic-răspunzător la rugăciunile noastre lipsite de vrednicie…

 

Domnul să ne ţină credinţa şi nădejdea şi dincolo de Post!

 

Hristos a înviat!

 

N.

[editare ulterioară] Am uitat să menţionez că pe lângă cei care au fost pe pomelnic am mai avut împreună cu noi şi alţi împreună-călători, care fie au aflat prea târziu pentru a se mai înscrie, fie le-a plăcut aşa mult rugăciunea, încât şi-au dorit să călătorească cu noi şi cu Domnul, chiar dacă nu au mai fost pomeniţi cu numele. S-au rugat cu smerenie împreună cu noi, fiind pomeniţi la "toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest Post" şi "cei ce se roagă acum împreună cu noi". De dragul comuniunii, îi pomenesc acum pe cei de care ştiu:

• Mihai cu fam.
• Mihaela cu fam.
• Ana-Maria
• preoteasa Ileana cu fam.
• Valer, Virginia şi Valeriu
• Cristina

Să zicem cu toţii şi pentru aceştia: Doamne, miluieşte!

Sâmbăta Mare: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

PROHODUL

Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
„Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

„Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma; acoperă piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea; doarme Viaţa, şi iadul se cutremură, şi Adam din legături se dezleagă. Slavă rânduielii Tale, prin care săvârşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică, prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.”

Denia Prohodului

Vinerea Mare: Cu spini se încununează Dumnezeu, primeşte răni şi rabdă ocări

Doamne, ce grozăvii am trăit în seara asta…


„Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
Cu cunună de spini a fost încununat Împăratul îngerilor.
Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori.
Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam.
Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
Cu suliţa a fost împuns Fiul Fecioarei!
Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase.
Arată-ne nouă şi slăvită Învierea Ta.”


„Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi izvorăşti mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă, ca să-mi ţâşneşti pâraie de viaţă; cu piroane Te-ai pironit, ca prin adâncul patimilor Tale, crezând eu înălţimii puterii Tale, să-Ţi cânt: Dătătorule de viaţă, Hristoase, slavă şi Crucii Tale, şi Patimii Tale, Mântuitorule.“


„Acestea zice Domnul către iudei: Poporul Meu, ce am făcut ţie? Sau cu ce v-am supărat pe voi? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit.“


„Cu spini se încununează Dumnezeu, Care înfrumuseţează tot pământul cu flori; primeşte răni şi cu îndelungă răbdare rabdă ocări; poartă porfiră de ocară, şi toate le rabdă şi pătimeşte cu trupul, Dumnezeu fiind.”


„Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit. Şi poporul cel călcător de lege a răstignit pe Domnul slavei pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma Templului; soarele s-a întunecat, nesuferind să vadă batjocorit pe Dumnezeu, de care se cutremură toate.“

Denia celor 12 Evanghelii

Nu mă mai satur de aceste stihiri din Joia Mare… Oricât le-aş relua şi aş găsi şi altele, mintea mea rămâne blocată în faţa Îndelung-răbdării pline de Iubire pe care o are Domnul faţă de ura, scuipările, bătăile, batjocoririle sau, mai rău, indiferenţa noastră.
Şi cât de inconştienţi suntem că în voia noastră stă să-L slobozim sau să-L răstignim şi că atunci când ne dedăm la fărădelegi, trimitem pe Domnul la moarte.

Doamne, ajută-ne să nu-Ţi fim răstignire…

N.

Şi, din nou, Costache Ioanid:

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu...

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce Se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu...

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochi murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu...

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu...

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu...

Şi-acum Iisus cel condamnat,
azi, El te-ntreabă: "Da sau nu?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?"
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...

Joia Mare: Cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă

Joia retrăim împreună cu Domnul patru lucruri. Toate sunt copleşitoare, însă, an de an, smerenia infinită pe care ne-a arătat-o Domnul prin spălarea picioarelor ucenicilor mă lasă fără cuvinte…

„Cel ce a făcut lacurile, izvoarele şi mările, învăţându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, şi înălţându-ne pe noi din adâncurile răutăţii, Unul, Iubitorul de oameni.”

„Făcând cunoscători în cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi, i-ai învăţat, zicând:
O, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de mine vreo frică; că deşi pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteţi deci prieteni, faceţi ca Mine; cel ce voieşte să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneţi în Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii.”

Denia de Joi, în Săptămâna Patimilor (Miercuri seara)

Iar poezia lui Costache Ioanid, pe care o recitesc în fiecare an în această zi, mă impresionează mereu, până la lacrimi.
În sistemul societăţii în care trăim mândria este motorul care mişcă aproape totul. Şi atunci smerenia devine ceva tot mai de neînţeles, iar iubirea (care nu se „combină” cu mândria) e tot mai absentă. Ce rezultă de aici? Fără smerenie şi fără iubire suntem tot mai nesimţitori, murim încet, îngropaţi în propriile mizerii şi orgolii…
Doamne, ajută-ne să pricepem lecţia ştergarului!
N.

Miercuri: Ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule

La Denia de marţi seara ne sunt puse în faţa ochilor inimii două chipuri: femeia cea păcătoasă şi Iuda.

„Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeli ca un Stăpân, mie celui ce zic: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.”

„Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob al vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi“

Denia de Miercuri, în Săptămâna Patimilor (Marţi seara)

O atenţionare pentru noi, cei care suntem în Biserică şi ne considerăm credincioşi: aceea (păcătoasă, blamată de toţi, bârfită) prin lacrimi şi dragoste a cunoscut pe Dumnezeu; iar acesta (ucenic, fizic aflându-se mai mereu în prezenţa Domnului) s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că a avut inimă împietrită şi nu avut pocăinţă. Dacă i-ar fi părut rău, ca lui Petru, ar fi fost primit în dragostea Domnului, ar fi fost iertat, chiar şi după trădare.

Eu? Eu unde mă aflu? Atunci când, cunoscând nespusa iubire a Domnului pentru noi şi bucuria copleşitoare pe care ţi-o dă harul Lui, şi totuşi uit de El, de prezenţa Lui, şi mă rispesc în griji aiurite, sau judec pe cineva, gonind harul de la mine, sau stau stană de piatră la Liturghie (care e cea mai mare actualizare a Iubirii pe care ne-o oferă Domnul azi), cu inimă nesimţită şi împietrită… În toate aceste cazuri şi altele asemănătoare, nu sunt eu oare mult, dar muult mai aproape de Iuda? Ba da.
Doamne, dă-mi lacrimile femeii păcătoase!

N.

Marţi: Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare?

La Denia de luni seara auzim despre pilda celor zece fecioare şi despre pilda talanţilor:


„Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, şi ne vom despărţi de la acestea de aici. Până când ai vreme, trezeşte-te, grăind: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos.”


„Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui când va veni cu slavă şi să auzi glasul cel fericit: Intră, slugă bună, întru Bucuria Domnului tău!”

Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)

"Lucrurile trecătoare" sunt specialitatea noastră, a oamenilor în general şi a mea în special. Mintea noastră macină neîncetat gânduri, gânduri: ce fac mâine, cum să fac să rezolv problema cutare, ce mai fac de mâncare, azi m-am întâlnit cu cutare, uite ce mi-a zis, când să fac cutare etc. etc. etc. etc.
Cât efort facem să disciplinăm mintea? Cât din timpul unei zile ne gândim la Domnul? La cât de mare este mila Sa şi îngăduinţa pe care o are pentru toate răutăţile şi păcatele noastre, pentru multa noastră ne-simţire, la cât de mult ne poartă de grijă şi în cele mai mici lucruri (o, de am avea "ochi" să vedem!), la cât minunate sunt lucrurile Sale etc. etc. etc.

De mare ajutor: metanierul şi
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa...

N.

Luni: Să mergem împreună cu Hristos şi împreună să ne răstignim

La Denia de aseară:
"Ziua aceasta aduce luminat începuturile Patimilor Domnului; veniţi, dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecat fiind de Pilat. Şi încă lovit fiind de rob cu palma peste cap, toate vrea să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta să zicem: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale Patimi."


"Mergând Domnul spre Patima cea de bunăvoie, a zis apostolilor pe cale:
Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul Omului precum scrie despre Dânsul.
Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim
şi să ne omorâm pentru Dânsul desfătările lumeşti;
ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pe El zicând:
De acum, nu Mă voi mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc;
ci Mă voi sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru
şi împreună vă voi înălţa pe voi la Ierusalimul cel de sus, în împărăţia cerurilor."

Denia de luni în Săptămâna Patimilor (Duminică seara)

A început Săptămâna Patimilor. Domnul a intrat în Ierusalim şi se pregăteşte de Patimi, de ură, de scuipări, de batjocoriri, de înjurături, de bătăi... El, Care este Iubirea.

Şi noi? Unde suntem noi, ce facem noi în această Săptămână?

Anul acesta am putut să îmi iau liber în Săptămâna Patimilor. Nu îmi doresc decât să pot trăi aceste zile împreună cu Domnul... Şi tot ce fac să fie legat de semnificaţia acestei zile: Denii, curăţenia la biserică, întâlniri cu copiii, să povestim despre Patimi şi Înviere, hrană pentru suflet...

Curăţenia din casă nu îmi va ocupa prea mult timp (m-am bucurat să citesc la Irina - De ce nu fac curăţenie de Paşti şi Ecaterina - Pe curând, curăţenie! - argumentarea acestei atitudini pe care o am şi eu de câţiva ani). Pregătirea mâncărurilor - nici atât. Postul de săptămâna aceasta este oricum unul mai aspru, iar cu mâncărurile pentru Paşti mă gândesc la câteva lucruri simple şi uşoare (şi de făcut, şi de suportat pentru organismul obişnuit acum cu postul).

Dar, sigur, doar cu Domnul voi putea face aşa.

N.

Săptămâna Patimilor - hrană pentru suflet şi împreună-trăire cu Domnul

Denia de duminică seara

•  Luni: smochinul neroditor 
• Meditatia zilei de Luni

Denia de luni seara

• Marţi: Cele zece fecioare
• Marti, in Saptamana Patimilor
• Meditatia zilei de Marti

Denia de marţi seara

• MIERCURI: FEMEIA CEA PĂCĂTOASĂ  
• Miercuri, in Saptamana Patimilor
• Meditatia zilei de Miercuri

Denia de miercuri seara

• JOI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR 
• Joi in Saptamana Patimilor - prăznuim 4 lucruri
• Meditatia zilei de Joi – spalarea picioarelor

Denia de joi seara (cele 12 Evanghelii)

• VINERI: SLUJBA SFINTELOR PATIMI  
• Vineri, in Saptamana Patimilor (Denia de Joi seara) 
• Meditatia zilei de Vineri

Denia de vineri seara (Prohodul)

• Sâmbătă, in Saptamana Patimilor (Denia de Vineri seara) 
• Cea mai dureroasa zi din istoria crestinismului

Sâmbătă:

• Sâmbăta Mare

Un rezumat al Săptămânii Patimilor, prin Cruce spre Înviere: