marți, 13 august 2013

Ştefan Câlţia, un om care mi-a umplut sufletul

Câteva ceasuri dintr-o Duminică au fost de ajuns.

Foto: Eduard Enea, adevărul.ro
FOTO Eduard Enea

Citeste mai mult: adev.ro/mmn9b0


Mai multe:

  • ""Sunt un om care ma duc duminica la biserica. Pentru mine, lumea in care traiesc este creatia lui Dumnezeu, pe care mi-a dat-o si mie s-o stapanesc, ba chiar sa fac ce vreau, chiar sa-l neg pe El. Si atunci, cand pictez, toate aceste lucruri sfinte, chiar si o lumina care coboara printre copaci, nu e un duh, ci e lumina Creatiei. Traiesc in aceasta lume creata de Dumnezeu. Sunt doar un meserias, un mestesugar bun. Apartin unei profesiuni in care exista nevoia de a reconstrui pentru cei din jur, de a repovesti. Umbland prin lume cu frica lui Dumnezeu, iubesc tot ce e frumos in jurul meu. in viata, daca muncesti si ai credinta, pana la urma reusesti sa faci lucruri bune. Omul trebuie sa invete felul in care a creat Dumnezeu."
  • "Când îmbrăcai o cămaşă care era din cânepă sau din in gros, scoasă din ladă şi împăturită într-un fel, şi avea nişte cute, tu nu mai puteai sta într-o rână. Stăteai drept!"
(Ştefan Câlţia)
De văzut:

De citit:
Arte INTERVIU Ştefan Câlţia, pictor: „La colhoz, am fost prima dată fericit că am furat“

Citeste mai mult: adev.ro/mmn9b0



    când îmbrăcai o cămaşă care era din cânepă sau din in gros, scoasă din ladă şi împăturită într-un fel, şi avea nişte cute, tu nu mai puteai sta într-o rână.

    Citeste mai mult: adev.ro/mmn9b0
    când îmbrăcai o cămaşă care era din cânepă sau din in gros, scoasă din ladă şi împăturită într-un fel, şi avea nişte cute, tu nu mai puteai sta într-o rână.

    Citeste mai mult: adev.ro/mmn9b0

    luni, 22 aprilie 2013

    O rană şi-o iubire îndurerată: Bucovina de nord



     
    Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941. Atunci, sute sau chiar mii de români (numărul nu se cunoaşte exact), locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în România, să părăsească Bucovina răpită de URSS. Cineva împrăştiase zvonul că românii pot trece graniţa fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români –înarmaţi cu steaguri albe, icoane şi cruci – a ajuns aproape de graniţă, îi mai despărţeau trei kilometri de ţara-mamă, soldaţii sovietici, ascunşi în pădure, au început să tragă în plin. Cei care au scăpat de gloanţe au fost urmăriţi de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Apoi, românii au fost aruncaţi în gropi comune. Oamenii din zonă povesteau peste ani că s-au auzit vaiete multe zile după masacru din acele gropi comune şi de pe câmpuri. 

    La Mănăstirea Putna, aflată la câţiva kilometri de locul masacrului, a fost ridicată o troiţă pentru comemorarea celor morţi.

    Alte informaţii:


     
     ***

     Mănăstirea Bănceni

    Părintele Mihail Jar, astăzi Preasfinţitul Longhin, de la Mănăstirea Bănceni - Bucovina de Nord (Ucraina).
    Un documentar despre lucrarea minunată de la Bănceni:


     *
    Conferinţa Preasfinţitului Longhin Jar la Constanţa:

    *

    luni, 8 aprilie 2013

    Un an de la plecarea Părintelui Crăciun Opre

    şi ce durere că nu m-am străduit mai mult să mă bucur de sfinţenia lui în viaţa aceasta... Cu atât mai mare îmi este dorinţa de a-l întâlni în Bucuria Domnului!

    Aduceri aminte:


    N.

    luni, 1 aprilie 2013

    O nouă revelaţie: Olga Greceanu

    Nu e prima dată când aud de această Distinsă Doamnă a României, dar e prima dată când am parcă urechi de auzit şi ochi de văzut. Pentru că această cunoaştere mi-a fost intermediată de un alt suflet mare, Iuliana Mateescu, cea care s-a ocupat în ultimii ani de scoaterea la lumină şi publicarea manuscriselor Olgăi Greceanu. O lucrare colosală, deosebit de dificilă. De ce a făcut acest efort imens?

    "De unde toate aceste căutări pentru lucrarea ei? Eu aveam nevoie de un model şi cred că l-am găsit în ea. Citind manuscrisele, am suferit alături de ea, m-am bucurat alături de ea. Am trăit într-un fel în perioada interbelică, fiind impresionată de educaţia pe care o primeau atunci românii. M-au impresionat dârzenia ei, curajul, răbdarea pe care le-a căpătat pe parcursul întregului ei drum duhovnicesc. În manuscrisele ei am descoperit toate suişurile şi coborâşurile ei şi mi-am dat seama că doar credinţa a fost cea care i-a dat putere să treacă peste toate obstacolele şi a ţinut-o ancorată în Adevăr. Atunci m-am gândit că acesta este modul în care trebuie să trăim. Să-L căutăm pe Hristos şi tot ceea ce va fi aparent greu de purtat în viaţa noastră să ducem cu Hristos. Dacă eu am primit atât de multe lucruri citind opera Olgăi Greceanu şi am primit atât de multă bucurie, m-am hotărât să se bucure şi alţii de ea şi de opera extraordinară a ei!" (Iuliana Mateescu

    Da, este un adevărat model care ne îndeamnă la trezire, la iubire faţă de cultura şi tradiţia românească, iubire de frumos. Dacă uneori ne cuprinde o jenă că suntem români, e pentru că habar n-avem ce e cu ţara asta şi ce oameni au iubit neamul ăsta (deşi de origine poloneză, Olga Greceanu şi-a asumat total ţara adoptivă).


    De citit:


    De văzut:


     



    De vizitat:
    N.

    luni, 18 martie 2013

    Bucuria Postului

    A început Postul cel Mare, slavă Domnului! În fiecare an în această perioadă învăţ din Triod şi cresc cu el. E ghidul meu în călătoria spre Înviere.

    "Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea."
    (luni în întâia săptămână a postului) 

     Am deci patru porunci de la Hristos pentru Post:
    • - dragostea
    • - rugăciunea
    • - curăţia
    • - bărbăţia

    Post cu folos şi bucurie tuturor!
    N.


    vineri, 1 martie 2013

    Cateheze pentru părinţi

     Lucrarea catehetică cu copiii este mai eficientă dacă este susţinută şi de o lucrare cu părinţii. În acest scop am creat un nou site, pentru a pune la un loc materiale care pot fi folosite ca punct de plecare pentru discuţii în cadrul unor întâlniri de tipul "şcoala părinţilor", organizate în cadrul parohiilor:
    "Cateheze pentru părinţi".

    Ele pot fi folosite, bineînţeles, şi direct de către părinţi.

    Dragoste şi înţelepciune să dea Domnul!

    cu nădejde şi rugăciune pentru folos în această minunată lucrare a creşterii copiilor,

    N.C.

    luni, 11 februarie 2013

    Ernest Bernea

     Ernest Bernea este o comoară încă ascunsă în mare parte. Opera lui este în curs de scoatere la iveală, deşi au trecut peste 20 de ani de la căderea comunismului şi plecarea lui la Domnul. Editura Predania se ocupă de această treabă minunată.
    Ernest Bernea este un izvor care ne-ar putea da puteri nebănuite, dacă ne-am apropia să ne adăpăm puţin. De poftă, două picături:


     Decalog
    1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.
    2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.
    3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sânt bune.
    4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sânt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.
    5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.
    6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.
    7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.
    8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.
    9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.
    10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.
    (24.I.1984 – Bucureşti)


     Întrebare

    Sânt trist pentru tine, frate, că mă îndemni numai la rău. Vrei să scormonesc muşuroaele infirmităţilor morale şi la aceasta, ce-mi oferi? Nici măcar platitudinea şi un dulce somn.
    Oamenii trăiesc şi mor întristaţi pentru că sânt mărginiţi şi le e teamă de efort. Ei nu doresc să cunoască împletitura sfântă a vieţii.
    Pretutindeni curge fermecătoare apa vie a lumii, marile înţelesuri în lucrurile mari şi mici, în larg şi în preajma noastră, dar noi nu ştim nimic.
    De ce ucidem frumuseţea?
    (12.IV.1966 - Bucureşti)
    Din volumul: Ernest Bernea, Meditatii filosofice 


    Din prezentarea volumului "Meditaţii filosofice":
    Este uimitor curajul cu care Ernest Bernea scotea la lumină întunecimile comunismului, în plină epocă ceauşistă, intuind curentele culturale care vor dezrădăcina, în mare măsură, temeiurile Creştine de vieţuire, peste doar douăzeci de ani: freudismul (care este, de fapt, un pansexualism satanic, receptat necritic de masse); feminismul; umanismul atheu; civilizaţia tehnicistă - care îl reduce pe om la stadiul de unealtă; idolatrizarea trupului, în paguba duhului; democraţia ca formă carentă de guvernământ şi ca expresie a masselor; într’un cuvânt, desfăşurarea vieţuirii omului în sfera lui „a avea,” nicidecum în orizontul lui „a fi.”

    marți, 29 ianuarie 2013

    „Sărut mâna, dom’ profesor!” Gânduri de despărţire temporară…



    Prof. Pantilimon Cornea 
    (2 august 1936 – 26 ianuarie 2013)

    A trezit în mine o voinţă de a învăţa mai mult, de a studia… Trebuie să fac rost de multe cărţi, cât mai multe!” Aşa scriam în jurnalul adolescentin despre noul meu profesor de franceză, domnul Cornea, în seara de 30 decembrie 1993. Am descoperit jurnalul „întâmplător”, aseară, căutând pe la ai mei caietele de franceză din liceu. Şi am fost surprinsă să descopăr cât de devreme – după trei luni de clasa a IX-a – simţeam deja suflul dragostei de carte bună pe care mi l-a transmis.
    .
    Cuvintele nu pot reda ce a însemnat pentru mine „Proful de franceză”. Aflat în apropierea vârstei de pensionare, la maximul de experienţă acumulată, era o enciclopedie vie. Nu în sensul de dicţionar rece, ci de întâmplări de viaţă, de cultură. Impunea un respect iremediabil. Nu avea o metodă didactică, dar îmi transmitea o stare, o dorinţă de a şti, de a cunoaşte, de a citi cât se poate de mult. Datorită lui am parcurs mii de pagini în franceză; îi datorez ortografia intrată „în sânge”, cu care am trecut lejer prin facultate.
    .
    Este singurul profesor cu care am ţinut legătura şi după absolvire. Dragostea şi încurajările lui mi-au dat într-o perioadă extrem de dificilă o încredere vitală în mine şi în Dumnezeu. Iar asta nu se poate uita.
    .
    După ce m-am căsătorit, l-a primit în inima lui şi pe soţul meu, de parcă l-ar fi cunoscut dintotdeauna. Am avut şi bucuria să îl primim de câteva ori la casa noastră parohială – iubea plimbările. Se bucura de noi, era încântat de biblioteca noastră, făceam schimb de cărţi. Printre primele întrebări când ne întâlneam se afla neapărat: „Şi voi ce mai citiţi?”. Putea vorbi infinit despre cărţi, despre cultură. Ne despărţeam întotdeauna greu.
    .
    Salutul său cald şi cuceritor a fost vreme îndelungată „Aaa, bonjour, Nathalie!”. În ultimii ani, s-a transformat în „Aaa, sărut mâna!” – la fel de plin de căldură. Astăzi, e rândul meu să spun: „Sărut mâna, dom’ profesor!” Pun înaintea Domnului darul nemăsurat pe care mi l-aţi făcut şi Îi voi repeta mereu ruga ca El să ne mijlocească reîntâlnirea. Cea veşnică.
    .
    Până atunci, un colţişor din inima mea vă va odihni mereu. „Cu aceeaşi dragoste dintotdeauna”.
    Natalia


    Notă. Dacă aveţi gânduri de aducere aminte, m-aş bucura să le împărtăşiţi.



    (Editare ulterioară:)
     



    Notă biografică:

    -          2 august 1936 – se naşte în comuna Prundul Bârgăului din judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţii Toader şi Ileana;

    -          şcoala primară şi gimnaziul le face în satul natal;

    -          absolvent al Liceului „George Coşbuc” din Năsăud;

    -          1959 – absolvent şi licenţiat al Institutului teologic ortodox din Sibiu;
    -          1964 – absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti;
    -          1965 – se căsătoreşte cu Clemansa, având împreună doi fii, Radu şi Ciprian;
    -          1964-2000 – profesor de limba franceză la liceele făgărăşene „Doamna Stanca” şi apoi „Radu Negru”.


    Spicuiri din cuvintele de la înmormântare:





    „Excelentul profesor Pantelimon Cornea iniţiază în Ţara Făgăraşului un stil didactic inconfundabil, cu ţinuta academică a omului superior, privind lumea din Everestul unei vaste şi rafinate culturi umaniste, determinând admiraţia absolută a zecilor de generaţii de liceeni, a profesorilor şi a făgărăşenilor. Cred că stelele cerurilor, şi luna, şi soarele, de pe deasupra Ţării Făgăraşului, se vor roti de multe ori până când se mai ivească un alt domnul profesor Pantelimon Cornea, traversând culoarele liceului Radu Negru şi bulevardele oraşului Făgăraş solitar, visător, detaşat, ca un cocor din steme de ţară.”

    Prof. Ion Funariu




    „Om de vocaţie, a ştiut să aprindă acest candelabru frumos împodobit al făgărăşenilor şi al Ţării Făgăraşului cu mintea şi cu sufletul lui.”

    Pr. Ioan Dincă




    „Îmi aduc aminte cu drag de clipele şi orele pe care le petreceam împreună la casa din Brujeni, la Prundul Bârgăului, cu unchiul meu drag, vorbind probleme de teologie, sfătuindu-mă spre o carte bună şi învăţând cu drag limba franceză. (…) Astăzi profesionistul şi prietenul rămâne în mijlocul nostru. La Dumnezeu pleacă ce-i mai de preţ, sufletul. Nu cred că-l conducem „pe ultimul drum”.  Eu cred că undeva, în Împărăţia cerurilor, Dumnezeu a pregătit deja o sală de clasă, unde o parte din copii au plecat înainte de vreme. Iar unchiul Nucu, ajuns acolo, va preda fiecăruia cunoaşterea lumii din care aceştia nu au apucat să cuprindă cu mintea. Nu pot decât să-l îmbrăţişez cu drag şi să-i spun cum îi spuneam întotdeauna când ne întâlneam: „Sărut-mâna, unchiu’ Nucu!”, să-i mulţumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine şi să-mi iau pentru ultima dată la revedere de la dragul meu unchi zicând o rugăciune din Canonul înmormântării: «Hristos să te odihnească în latura celor vii, şi uşile raiului să‑ţi deschidă, şi moştenitor împărăţiei Sale să te arate, şi iertare să‑ţi dăruiască de cele ce ai greşit în viaţă, Iubitorule de Hristos. » Amin!”

    Teodor Cornea, nepot al domnului profesor





    Aduceri aminte:


    „Era o bogăţie de om. Nu l-am avut profesor, dar odată am asistat la o lecţie de-a lui în care nu a vorbit despre limba franceză, ci despre locurile pe care le văzuse. Am rămas fascinat. Era un om cu o ţinută... autentic boierească, aristocratică parcă. Şi acum, la 50 de ani, când îl vedeam, scoteam mâinile din buzunar înainte de a-l saluta..."

    Dan Ciocoiu

    "Un gand pios pentru dl. Cornea, eminent profesor de franceza. Nu-l vom uita, el va ramane de-a pururi in inimile noastre. Dl. Cornea a fost unic. Da, intr-adevar, ne-a daruit tuturor comorile "intru fiintare" si noi, la randul nostru, am dobandit darurile spirituale, intelepciunea vietii, bucuria cartilor si a unei prietenii indelungate. Cat il regret! Mi-a lasat un gol pe care nimeni nu-l va umple niciodata. Dumnezeu sa-l odihneasca!"
    Viorica Bica
      "Cu inimile îndurerate, ne rugăm pentru odihna veşnică a celui care a fost un om de aleasă omenie, dl. profesor Cornea Pantelimon. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!"
    Daniela Cristescu

    "Eu nu prea am amintiri despre el, pot doar sa spun ca acele cateva ore de meditatii luate in clasa a 12-a m-au marcat in sensul in care pe tot parcursul acelui an am renuntat sa mai invat la orice alta materie, petrecandu-mi zilele, serile si chiar noptile cu carti in franceza, dictionar si vocabular, intr-o lectura neostoita. Nu stiu cum a facut, dar tocmai asta e meritul lui, ca trezea in tine sentimentul cel bun pentru lectura, chiar independent de persoana lui, aplecarea spre studiul individual (cel care dupa parerea mea te ajuta cel mai temeinic la dobandirea de cunostinte). Sigur ca asta m-a marcat si o voi tine minte toata viata. O perioada intensa, deosebita, efervescenta, una din acele perioade in care te cladesti cu mult spor."
    Amalia Dragne

    joi, 17 ianuarie 2013

    Părintele Paul, slujitor în ceruri


    Îl ştiam cu toţii de "Paulică" (probabil din cauza zâmbetului său curat de copil) sau "Pafnutie" (din cauza profunzimii duhovniceşti şi aparentei înclinări către călugărie - căci a ales până la urmă asceza Cununiei).

    Paraclisier la iubita noastră capelă din facultate, era mereu o prezenţă transparentă dincolo de care Îl zăreai uşor pe Domnul.

    S-au iubit mult, căci s-au grăbit – şi Unul, şi altul – să se întâlnească şi faţă către Faţă, în Bucuria cea veşnică. Aşa că vinerea trecută părintele Paul a plecat către marea întâlnire cu El.

    Cu gând de dragoste şi rugăciune la Domnul pentru preoteasa Steliana, nădăduiesc că ne va pregăti şi nouă calea prin rugăciunile lui de ucenic iubit.
    Natalia

    Prinos de aducere-aminte, m-am gândit să adun aici imagini şi cuvinte de iubire şi preţuire. Pentru cei care l-au cunoscut, lista de comentarii e deschisă.


    Ştiri din presă:

    Prinos de cuvânt:
     "Trecerea în veşnicie a slujitorului Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos s-a răspândit în oraşul nostru ca un fulger din senin, ce străbate orice obstacol şi ne-a adunat pe toţi în sfânta biserică, cu feţele cernite de întristare şi inimile zdrobite de durere pentru ultimul drum. (...)
    Dragostea sa de părinte duhovnicesc, sfaturile date şi poveţele înţelepte nu vor fi uitate de cei care s-au împărtăşit din experienţa sa duhovnicească."

    "zâmbetul i-a rămas acelaşi! Atât că din liturghisitor a devenit Liturghie!"
    Părintele Constantin Necula ("duhovnic şi naş de pelerin ceresc)


    "Colegii de ani ai Facultăţii de Teologie Sibiu – promoţia 2000 -  aducem pios omagiu Părintelui Paul, fratele nostru. Cu adevărat a fost un suflet de înger şi un prieten adevărat al tuturor celor care l-am cunoscut.
    Lumină dătătoare de lumină, flacără care a ars pe Altarul lui Hristos!
    Veşnica lui pomenire!"
    Pr. Prot. Călin Taloş, Huedin (coleg de facultate)

    "Dumnezeu să vă dea puterea de a trece peste suferinţă cu gândul că voia Celui de Sus, chiar necunoscută şi uneori greu acceptată de noi, este întotdeauna calea cea mai bună, pentru că în preştiinţa şi jertfa Sa, El îl va ţine în braţele iubirii Sale. 
    Dumnezeu să-l ierte şi să-i primească sufletul în Grădina Raiului, lângă Tronul Celui pe care l-a căutat şi l-a iubit!"

    "Plăcut fiind Lui Dumnezeu, l-a pus la încercare, şi L-a aflat Lui vrednic... de aceea l-a chemat mai devreme, ca pe un om bun... "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!..." Mt. 11, 22
    Cu nădejdea reîntâlnirii, fratele meu, o să te port în suflet mereu. "
    Pr. Daniel Mitu (coleg de facultate)

    "Doliul a ajuns pina in Basarabia. "Fericita este calea unde mergi astazi suflete ca ti-a s-a gatit tie loc de odihna" Îmi va fi dor de tine ...si nu imi v-a trece pentru ca nu mai esti aici..."
    Petru Talpă (coleg de facultate)

    "Cand am aflat ca Domnul v-a chemat la El, primul gand a fost acesta: "Mergi la Cer si te aseaza langa Tatal Creator". Sufletul frumos al sfintiei voastre va impodobi gradina Raiului. Cerul se bucura, oamenii plang...
    Binecuvantati, Parinte drag!"
    Ioana Radu
    "Unul dintre colegii de care-mi amintesc cu mare placere. Un om bun. Un om al lui Dumnezeu.
    Vesnica pomenire!" Anonim
     Mara Stanciu (colegă de facultate)

    "Parintele Paul a fost un inger printre oameni! A fost unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut. Avea un suflet de copil iar pentru mine a fost ca un al doilea tata. Nu voi uita niciodata minunatele momente petrecute la "Scoala de vara" in compania Parintelui. El a fost,este si va ramane pentru totdeauna in inima mea.Cu siguranta,Dumne zeu a avut nevoie de Parintele Paul acolo in Cer!!!
    Te iubesc, Parinte Paul!!!!"
    Daniel