joi, 26 martie 2009

Am intrat în a doua jumătate a Postului, cu noi calatori

„Postul, pricinuitorul bunătăţilor, şi-a adus acum înjumătăţirea sa, arătîndu-se bineplăcut prin zilele ce au trecut, şi spre cele ce urmează punînd înainte folosinţa; căci îndemnarea spre lucruri bune face mult bine. Pentru aceasta, făcînd spre plăcere lui Hristos, Dătătorul tuturor bunătăţilor, să strigăm: Cela ce ai postit pentru noi şi ai răbdat Crucea, învredniceşte-ne ca fără de osîndă să ne împărtăşim cu dumnezeieştile Tale Paşti, vieţuind în pace şi cu vrednicie slăvindu-Te, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt”

Iată-ne deci în a doua jumătate a Postului, şi cei care află de călătoria noastră şi doresc să ni se alăture nu încetează să apară. Iată-i pe cei înscrişi în ultima săptămână, vă rog să îi adăugaţi la pomelnicele voastre:
Domnul sa ii binecuvânteze şi pe ultimii "îmbarcaţi" şi să ne dăruiască călătorie cu folos în continuare, spre Înviere!
Natalia

marți, 24 martie 2009

Înjumătăţirea Postului

Mâine este „înjumătăţirea Postului”, adică mijlocul săptămânii de mijloc din Postul Mare, săptămână închinată Sfintei Cruci. De duminică dimineaţa, crucea a fost scoasă la închinare în biserici, până vineri.
De ce este mijlocul Postului închinat Sfintei Cruci? Explicarea cea mai clară şi mai simplă am găsit-o acum mai mulţi ani chiar în Sinaxarul Duminicii Sfintei Cruci. Iată 3 dintre explicaţii:

1. Pentru ca in timpul postului celui de patruzeci de zile ne rastignim si noi oarecum, morti fiind fata de patimi, cu simturile adormite si potolite din pricina amaraciunii postului, ni se pune inainte cinstita si de viata facatoarea Cruce, ca sa ne imbarbateze, sa ne sprijine, sa ne aduca aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos si sa ne mangaie. Daca Dumnezeu a fost rastignit pentru noi, oare nu trebuie ca si noi sa lucram mai mult pentru El ? Nevointele noastre ni se usureaza cand ni se aduce aminte si de nadejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce.

2. Se mai explica praznuirea de azi si in alt chip. Dupa cum cei care calatoresc pe o cale aspra si lunga, zdrobiti de oboseala, daca intalnesc pe cale un copac umbros, se odihnesc putin, asezandu-se sub el, si oarecum refacuti termina si restul drumului, tot asa si acum, in timpul postului, a fost sadita de Sfintii Parinti la mijlocul acestei cai obositoare Crucea cea aducatoare de viata, spre a ne odihni, a rasufla si a ne face pe noi cei osteniti sprinteni si usori pentru restul ostenelii.

3. Sau alta explicatie. Dupa cum la venirea unui imparat sunt purtate inainte steagurile lui si sceptrul, iar in urma vine si el, plin de veselie si de bucurie pentru biruinta avuta, iar impreuna cu el se bucura si supusii, tot asa si Domnul nostru Iisus Hristos, vrand sa arate biruinta asupra mortii si ca are sa vina cu slava in ziua Invierii, a trimis inainte sceptrul Lui, semnul Lui cel imparatesc Crucea cea de viata facatoare, care ne umple de multa bucurie, ne da foarte mare usurare si ne pregateste sa fim gata sa primim pe Imparat si sa scoatem strigate de bucurie intru intampinarea Biruitorului.

Iată deci că am ajuns la mijlocul împreună-călătoriei noastre. Cu toate acestea, mie mi se pare că abia am plecat. Am avut şi ispite şi greutăţi până acum, dar bucuria postului şi a împreună călătoririi cu voi, puterea rugăciunilor voastre, m-au făcut să nu simt vreo greutate.
Părintele Schmemann spune că dacă până acum centrul atenţiei noastre era propriile patimi şi răutăţi, accentul trece acum de la pocăinţa şi ostenelile noastre la faptele ce s-au făcut „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, pentru că Domnul se îndreaptă către Răstignirea Sa.
Înjumătăţirea postului se suprapune în acest an cu Bunavestire, când primim Vestea cea Minunată a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, fără care Învierea nu ar fi fost posibilă.
Dumnezeu să ne binecuvânteze Calea postului şi în a doua jumătate!
Natalia

Icre de naut si susan

Năutul – este bogat în proteine, săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) şi complexul de vitamine B, conţinând şi o mică cantitate de vitamina C.
Susanul - este o foarte bună sursă de calciu, excelent în perioadele de post.


În posturi eu resimt lipsa de calciu prin dureri de coloană, aşa că mă străduiesc să folosesc cât mai des susanul în alimentaţie. O combinaţie foarte bună este cea cu năutul, iar eu am făcut icre de năut şi susan.

Ingrediente:
  • 250 g năut
  • 50 g susan
  • zeama de la o jumătate de lămâie
  • sare, piper
  • condimente (eu folosesc Picantil)
  • usturoi
  • ulei
  • apă minerală

Am lăsat boabele de năut la înmuiat de seara până dimineaţa, apoi le-am fiert 30 de minute. Am scurs apa, am adăugat susanul şi am pasat cu gheara de la mixer, până s-a făcut pastă.
Am adăugat apoi alternativ ulei şi apă minerală, până a ajuns la un aspect care mi-a plăcut, nici prea vârtos, nici prea moale. La sfârşit am pus lămâia, sarea, piperul, puţin Picantil şi usturoi.
L-am servit coriştilor după repetiţia pe care am făcut-o pentru concertul de Paşti, cu pâine integrală făcută la maşina de pâine şi ceapă verde:

A avut mare succes :).

Iar altă dată l-am servit cu lipie, tot cu ceapă verde, dar e excelent şi simplu, fără nimic.

Natalia

joi, 19 martie 2009

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

O rugăciune specifică Postului Mare, scurtă dar extrem de concentrată, minunată, în care fiecare cuvânt este de o profunzime adâncă. Iată un filmuleţ în care sunt preluate fragmente din tâlcuirea pe care o face Olivier Clement:



Textul integral, dacă vreţi să îl aprofundaţi, îl găsiţi aici.

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie.

Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.


Natalia

miercuri, 18 martie 2009

Frumusetile postului

Am dat "întâmplător" peste un articol despre frumuseţile postului, scris de Costion Nicolescu. Mi-a plăcut mult şi m-am gândit să pun şi aici câteva fragmente pentru voi, împreună-călătorii mei dragi, cei cu care împărtăşim bucuriile şi greutăţile postului şi alături de care drumul se uşurează prin rugăciunea comună şi tovărăşia drumeţiei.

„Postul adevarat se tine de bunavoie

Postul nu este atat o restrictie, cat, mai degraba, un alt fel de a manca, un alt fel - complementar - de a te bucura de hrana. Postul adevarat este afirmativ. Impune o randuiala de a manca intru viata, depasind simpla abstinenta, caz in care ar fi, pana la urma, un fals post. Postul nu poate scuza diverse abateri comportamentale. Postul adevarat se tine de buna voie, prin libera alegere. Ca omul sa manance este ceva natural; ca el sa posteasca vine prin alegere proprie, depasind cele strict naturale. Asadar, postul este liber si libereaza, in acelasi timp. Intre altele, elibereaza de jugul lacomiei. Dominatia pantecelui nu convine libertatii, este epuizanta si acaparatoare. Ca sa dai de placerea postului trebuie sa-l porti in inima. Desi exprimat la nivel fizic, material, postul constituie in primul rand o nevoie spirituala vitala. Dar, in final, nu neaparat numai spirituala, caci si trupul are importante foloase.

Pacatul mandriei
Postul nu este un scop in sine, ci mai degraba o cale intru implinire de sine. Biserica pune in fata credinciosului o stacheta. Biserica nu este nici rigida, nici absurda. Sunt tot felul de intelegeri pentru situatii speciale (oameni bolnavi, oameni aflati la drum, oameni care au o lucrare care cere eforturi fizice deosebite, femei insarcinate, copii etc.). Exagerarile si mortificarile nu sunt proprii Ortodoxiei, care nu oboseste sa vorbeasca despre necesitatea unei drepte judecati. Este bine ca omul sa-si aprecieze cat mai corect puterile. Cu ajutorul duhovnicului, desigur. Si tot bine mai este ca el sa tinda cat mai sus posibil.
In postire, trebuie evitata gloria omeneasca. Cel care posteste nu trebuie sa devina judecatorul celui care mananca [cf. Romani 14, 3]. Exista un pericol real de a cadea in pacatul mandriei sau in acela al imbuibarii cu bucate de post, ceea ce anuleaza efectele lui benefice. Intalnim in jurul nostru oameni care nu pierd nici un prilej ca sa se laude cu postirea lor. Cel mai adesea, pentru acestia, postul nu este decat o bravada, nu lucreaza intru imbunatatirea lor spirituala. Dar poti intalni si multi alti oameni care postesc cu discretie, devenind totusi fermi in marturisirea lor, atunci cand situatia o impune. Prezenta lor in preajma este o bucurie blanda.

Arma eficace de combatere a diavolului
In Biserica, foarte adesea se vorbeste despre post in termeni militari. Viata omului in aceasta lume este vazuta de crestinism ca o lupta continua contra diavolului si a ispitirilor lui, in vederea mantuirii. Este o chestiune de viata si de moarte: se poate castiga sau se poate pierde aceasta lupta, gratie, printre altele, si felului de a posti. Nu va fi nici o scuza pentru cel care s-a lasat biruit de pantecele sau. Inainte de cadere si dupa cadere, Dumnezeu a propus omului postul ca armura de protectie si ca arma eficace de combatere a diavolului. Dupa cum se observa, rolul lui este deodata defensiv si ofensiv. Este o arma care, bine manuita, aduce totdeauna biruinta, precum si cununile aferente acestei biruinte. Hristos Insusi a folosit-o in felul acesta, atunci cand a pornit lupta Sa vazuta, intru mantuirea oamenilor. Desi omul este mai inarmat atunci cand se afla in postire, atacurile vrajmasului devin si ele mai intense tocmai acum, caci satan lanseaza ispitirile sale mai abitir celor care postesc, pentru a-i deturna din drumul lor ascetic. Ca atare, se intampla nu rareori, ca otrava ucigatoare a gandurilor rele sa-l patrunda pe crestin chiar in timpul postirii. Postul este un timp si un camp de lupta spirituala.

Roade duhovnicesti
Postul produce roade preacurate, duhovnicesti in primul rand, foarte pretioase omului. Cum sufletul si trupul participa impreuna la postire, impreuna se folosesc de roadele ei. In post se afla, deodata, odihna si lucrare.
Binefacerile postului in viata crestinului sunt multiple: pedagogic, medical (pe de o parte este el ca un leac, iar pe de alta parte, bunii postitori devin ei precum niste leacuri pentru cei din jur), estetic, pregatitor pentru Rai, mijloc de a-L lauda si a-L slavi pe Dumnezeu, de a comunica cu El etc.“

Întregul articol îl găsiţi aici.
Post binecuvântat, în credinţă, smerenie şi dragoste!
Natalia

sâmbătă, 14 martie 2009

Sambetele si Duminicile din Post, popasuri duhovnicesti

Postul este asemănat de mulţi dintre Sfinţii Părinţi cu călătoria de 40 de ani a evreilor prin pustiu. Deşi finalitatea drumului este Învierea, făgăduinţa pe care ne-a făcut-o Dumnezeu, fiecare săptămână are la sfârşitul ei un „popas”, o anticipare a zilei Învierii.
În timpul Postului zilele de sâmbătă şi duminică sunt considerate zile de sărbătoare, zile în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie (Liturghia de miercuri şi vineri nu este decât o rânduială de împărtăşire a credincioşilor), zile în care cei care postesc mai aspru în timpul săptămânii au dezlegare la ulei şi vin, iar mâncărurile gătite pot fi mai consistente.

Sâmbetele – sunt legate şi de pomenirea morţilor.
Duminicile – au fiecare câte o semnificaţie aparte şi constituie câte o treaptă către Duminica Învierii.

Să ne folosim de fiecare popas ca să ne „tragem sufletul”, să ne îmbogăţim cu învăţătura fiecărei Duminici, ca să urcăm treapta care ne ridică şi ne apropie de Înviere!
Nu uitaţi, nu sunteţi singuri în această călătorie, suntem peste 50 care călătorim împreună, iar rugăciunea ne dă putere să înaintăm cu folos!
Natalia

Iarna care nu mai pleaca

Când am schimbat headerul de iarnă cu cel cu ghiocei şi brânduşe, m-am gândit că într-adevăr s-a dus iarna. Dar iată ce am găsit azi dimineaţă afară:

Natalia

vineri, 13 martie 2009

Rânduiala slujbelor în timpul Postului Mare

Larisa m-a rugat să fac câteva precizări despre rânduiala slujbelor în post, plecând de la întrebarea când se face vecernie sau nu, aşa că am încercat să sistematizez câteva informaţii.
Tipicul zilnic menţionează zilnic o serie de slujbe, diferite în timpul săptămânii faţă de sâmbăta şi duminica. Avem deci aşa:

LUNI-VINERI:

SÂMBĂTA ŞI DUMINICA
  • Utrenie
  • Sf. Liturghie (sâmbăta cu pomenirea morţilor)
  • Vecernia

Aceasta este însă rânduiala completă, care se face în general în mănăstiri sau la catedralele mari, însă la ore diferite. În rest, la bisericile de parohie, programul diferă în funcţie de necesităţile şi evlavia enoriaşilor, de aceea este bine să urmăriţi programul afişat la biserică, eventual să vi-l notaţi duminica pentru săptămâna care urmează.

Precizări:
1. în ceea ce priveşte VECERNIA, ea se ţine în fiecare zi, însă miercurea şi vinerea, sau în zilele de sărbătoare din timpul săptămânii (cum a fost Sf. 40 de Mucenici), ea se face împreună cu Sf. Liturghie a Darurilor. Deşi Liturghia Darurilor este o rânduială de SEARĂ (tocmai de aceea e unită cu vecernia), în majoritatea parohiilor s-a pierdut rânduiala şi ea se oficiază de dimineaţă, de aceea ni se pare că în ziua respectivă „nu se face vecernie”. Ea însă a fost oficiată cu Sf. Liturghie, iar seara rămâne doar Pavecerniţa.

2. în Prima săptămână, a 5-a şi Săptămâna Patimilor există rânduieli speciale.
- În prima săptămână se oficiază Canonul cel Mare
- În a 5-a săptămână: miercuri – Denie cu Canonul cel mare şi vineri Denie cu Acatistul Maicii Domnului
- În Săptămâna Patimilor – Denie în fiecare zi, începând cu seara din Duminica Floriilor.

Cam atât, sper să vă fie de folos celor interesaţi. Dacă vi se pare prea complicat (eu am încercat să simplific pe cât posibil) nu ezitaţi să puneţi întrebări.
Natalia

Sarmale de post cu stafide şi nuci

Săptămâna aceasta m-am încumetat pentru prima dată la sarmale de post. (Am prins curaj de Crăciun, când am făcut pentru prima dată cu carne şi mi-au ieşit f.bune).
Am căutat şi adaptat reţete până am ajuns la o variantă care să îmi convină:
  • 1/2 kg ciuperci proaspete
  • 100 g stafide
  • 100 g nuci mărunţite (nu măcinate)
  • 1 cană orez
  • 3 cepe mari
  • 1 morcov
  • 100 ml ulei
  • sare, piper, mărar
  • varză acră
  • 150 ml suc de roşii
Ceapa se taie mărunt şi se căleşte cu ulei şi puţină apă. Se adaugă morcovul şi se mai lasă puţin.
Se amestecă cu restul: orezul, ciupercile tăiate mărunt, stafidele, nucile, uleiul, condimentele.
Se împachetează în foi de varză şi se dau pe foc, pe plită, la foc mic. Eu le-am făcut în oala de lut, pe sobă.
Au ieşit atât de bune încât au fost o adevărată ispită. Părintele a zis chiar că sunt mai bune decât cele de dulce. Şi nu sunt nici greu de făcut, aşa cum îmi închipuiam...
Post binecuvântat!
Natalia

Ciuperci la cuptor


  • 1 kg ciuperci potrivite
  • 1 ceapă roşie
  • tofu tăiat bucăţele (opţional)
  • sare, piper
  • pătrunjel, mărar, usturoi
Se toacă ceapa şi codiţele ciupercilor şi se pun în tigaie, în puţin ulei. Când se înmoaie şi scade zeama ciupercilor se adaugă restul, în afară de pătrunjel.
Se umplu pălărioarele ciupercilor şi se dau la cuptor în jur de 40 de minute, la foc potrivit.
Se presară pătrunjelul şi se servesc.
Usturoiul se poate servi şi separat, ca mujdei.
Sunt foarte gustoase!
Natalia

joi, 12 martie 2009

Noi calatori si... de prin bucatariile impreuna-calatorilor

În primul rând vreau să vă prezint 4 noi călători, care ni s-au alăturat în ultima săptămână. Este vorba despre:
I-am adăugat şi în pomelnicul de pe coloană, însă imediat după părintele, nemairespectând ordinea alfabetică, ca să îi identificaţi mai uşor şi să vă puteţi copia numele pe pomelnicele voastre.

Între timp am dat o raită pe la cei care aveţi căsuţe virtuale şi, pentru că am văzut multe reţete de post, m-am gândit să pun aici un reţetar, ca să fie de folos tututor. Avem deci aşa:

Broccoli cu ciuperci de la Ana
Icre de fasole, Salată de ţelină şi Musaca de cartofi cu ciuperci de la Alina
Foccacia cu măsline şi aromatice, tocanita de cartofi cu măsline şi pateu de avocado de la Irina.
Un meniu complet: supă cremă de legume, mâncare de ţelină cu măsline, salată cu seminţe de in şi fursecuri integrale de la Niko.

Cu atâtea oferte nu cred că o să rămâneţi în pană de idei. Nu uitaţi însă că postul se referă şi la cantitate... :).
Natalia

Un nou număr din Apostolat în Ţara Făgăraşului

A apărut nr. 26 din publicaţia Apostolat în Ţara Făgăraşului. Din cuprins:

Editorial: Cele mai lungi mâini din lume

Trepte spre mântuire – un cuvânt minunat al Sf. Naum al Ohridei despre trezire şi pocăinţă.

Părintele Teofil a împlinit 80 de ani – ce îşi doreşte Părintele, câteva cuvinte despre viaţa lui, din înţelepciunea Sfinţiei sale şi cum îl văd alţii pe duhovnicul numit „părintele bucuriei”

Simbolul de credinţă (III) – continuarea explicării Crezului

Biserica din temniţă – o carte ce trebuie citită

Ce riscăm atunci când folosim internetul? – câteva reguli de bază, în cadrul rubricii pentru tineri

Cum întreţinem relaţia de pace şi armonie în familie? şi Este bine să concepem un copil în perioada postului? - întrebări la care ne răspunde Maica Siluana

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească – al treilea episod din seria „Părinţi inteligenţi”

Mândria, iadul vieţii noastre – un articol scris de părintele meu, în cadrul rubricii de psihoterapie ortodoxă

Căsuţa copiilor le oferă acestora câteva cuvinte despre Vindecarea fiului lunatic (Evanghelia din a 4-a Duminică din Post), însoţite de câteva activităţi practice şi o planşă de colorat.

Sf. Alexandru din Svir, sfântul care s-a învrednicit să vadă Sf. Treime

Versetul rubricii Cuvinte veşnice de nr. acesta: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post (Marcu 9,29)

Primim la redacţie: „Flavia a crescut în biserică” – o scrisoare-mărturie a unei mămici dragi, pe marginea unui articol din nr. trecut

Şi, în final, Cu Dumnezeu în casă – în acest număr:
• „Nu aveţi de ce să nu postiţi" - răspunsul Maicii Siluana la întrebarea: Ce se întâmplă dacă nu ţinem post?
• Prăjitură de post cu gem
• Ce mâncăm în post?
• Bine de ştiut - despre mierea de albine
Natalia

duminică, 8 martie 2009

A doua saptamana a Postului

„Să începem acum a doua săptămână a postului cu faţă luminată, săvârşindu-l din zi în zi, fraţilor; făcându-ne car de foc, ca şi Ilie Tezviteanul, cele patru virtuţi mari, să înălţăm gândul cu nepătimirea, să întrarmăm trupul nostru cu curăţia, gonind şi biruind pe vrăjmaşul.“
Vecernia zilei de luni, din a doua săptămână a Postului

Postul de internet

Am avut o săptămână aproape fără internet, aşa cum îmi propuneam aici. Spun „aproape” pentru că serviciul meu este legat de internet, deci trebuie să îl folosesc, însă am exclus orice „navigare” în plus faţă de email.
Ce am obţinut? Deşi a fost exact săptămâna cea mai intensă cu Apostolatul, în care a trebuit să trimit varianta de tipar la tipografie (săptămână în care de obicei nu am timp nici să dorm, nici să gătesc, nici nimic), plus slujbele zilnice ale Canonului, iată rezultatele postului de internet:
  • - o săptămână de pace, în care mintea mi s-a limpezit într-un mod incredibil
  • - multă linişte şi putere de concentrare
  • - gândul nu îmi mai zboară la mii de lucruri în acelaşi timp
  • - mă rog mai uşor
  • - mă simt mai odihnită
  • - gândesc mai clar :)
  • - am reuşit să mă rog mai mult şi chiar să citesc câte ceva
  • - chiar am şi gătit câte ceva :)
  • etc.
M-am bucurat mult că am văzut hotărârea de a renunţa sau a reduce accesul la internet la mai mulţi dintre voi (gând la gând cu bucurie!) şi sper ca şi voi să fi avut cel puţin la fel de mult folos ca şi mine!
În săptămânile care urmează îmi doresc să am parte în continuare de aceste efecte, ca să pot citi şi să mă rog mai mult, aşa că păstrez un acces redus (o să încerc să mă rezum la blogurile voastre, împreună călătorilor, şi mai ales la postările voastre despre Post şi împărtăşirile acestei binecuvântate împreună călătorii spre Înviere). În plus, mi-a plăcut ideea Marianei de a „posti negru” de internet miercurea şi vinerea.

Cu bucuria părtăşiei cu voi în rugăciunea de fiecare seară, vă îmbrăţişez cu drag pe toţi!
Natalia

marți, 3 martie 2009

Vorbe mai putine, mai multa rugaciune

Aceasta este hotărârea mea pentru această săptămână. O săptămână cu internet redus la maxim (o să intru probabil o dată pe zi, datorită împreună călătoririi cu voi, ca să accept eventualele comentarii), o săptămână în care îmi doresc să ne întâlnim mai mult în rugăciune.

[edit] februarie 2010: pentru a evita confuziile, am şters pomelnicul, care este din 2009.


V-aş ruga să preluaţi pomelnicul de mai sus ca pomelnic final. Dacă se vor mai alătura nouă şi alţi călători pe parcurs, îi voi menţiona în postări speciale, iar pe pomelnic îi voi adăuga la început (după părintele), însă fără să mai respect ordinea alfabetică, ca să ştiţi că sunt nume noi.
Vă îmbrăţişez cu drag, să Îl urmăm pe Domnul ca să primim post binecuvântat şi cu folos!
Natalia


duminică, 1 martie 2009

De maine, Canonul cel Mare

De mâine până joi se oficiază în bisericile ortodoxe (din păcate iarăşi cu menţionarea ca nu în toate) Canonul cel Mare. O slujbă de care eu nu am aflat decât în facultate, dar care mi-a rămas adânc înrădăcinată în suflet.
Am vorbit despre ea şi anul trecut, în categoria Canonul cel Mare. Faceţi cumva şi ajungeţi măcar într-o seară, atmosfera postului pierde mult fără participarea la Canon.
Până atunci puteţi asculta fragmente aici, poate vi se face poftă. Mie sigur mi-a făcut şi abia aştept!
Natalia

Va rog sa ma iertati si Dumnezeu sa ne ierte!

Tocmai ne-am intors de la Vecernia iertării, cu mare bucurie. Este pentru prima dată când am făcut ritualul iertării, în care fiecare şi-a cerut iertare de la fiecare. Nu am fost extraordinar de mulţi, dar a fost impresionant. Am văzut emoţii şi licăriri de lacrimi în ochi. Domnul să ne ajute să ne încălzim inimile, să iertăm şi să începem postul spre folos.
Vă rog şi pe voi să mă iertaţi, pentru multele pe care poate că vi le-am greşit. Cu voie sigur n-am vrut, dar poate fără voia mea, prin cuvintele de pe acest blog. Vă rog deci să mă iertaţi.

Începând din seara asta am intrat într-o atmosferă specială, atmosfera Postului Mare. Se apropie ora 10, ne vedem la rugaciune.
Natalia