Domnului să ne rugăm, pentru anul care vine

"Pentru ca să binecuvinteze începutul şi curgerea anului acestuia cu harul iubirii Sale de oameni şi să ne dăruiască vremuri cu pace şi bună linişte văzduhului şi viaţă fără de păcate, cu sănătate şi cu îmbelşugare, Domnului să ne rugăm.“

Doamne, miluieşte!

"Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului ce a sosit şi să potoleşti în noi toate vrăjmăşiile, neorânduielile şi luptele cele dinlăuntru şi să ne dăruieşti dragoste tare şi nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate, rugămu-Te, prea bunule Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte."

Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte! Doamne, miluieşte!

(din Slujba de Te Deum la Anul Nou)

Sfânta Treime să ne ierte toate ale anului trecut şi să ne dea dragostea, înţelepciunea şi sporirea în cele bune în anul care vine!
La mulţi ani în Domnul, tuturor!

N.

Domnul să ne ajute să primim Bucuria

Bucuria e altceva decât veselia sau buna-dispoziţie. Naşterea Domnului e bucurie profundă, delicată, plină de sensibilitate.
Domnul să ne dea puterea şi înţelepciunea de a ne debarasa de grijile multe, chiar aparent bune, dar care nu ne mai lasă timp să facem puţin loc în suflet. Loc pentru o mică iesle. Atât.

Împreuna-călătorie se apropie de final. Mulţumesc, tot cu gând de rugăciune.

Şi în final fac loc colindelor – câteva care m-au sensibilizat în mod deosebit anul acesta.




Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâier
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă,
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,

Gângureşte Pruncul Sfânt.

Colind "Slava s-aiba nesfarsita" ASCOR Cluj









D-auzi gazdă, ori n-auzi
Toaca-n cer şi slujba-n rai.

Toaca-n cer cum o bătea,
Slujba-n rai cum o făcea.

Dumnezeu cum cuvânta,
Maica Sfântă se ruga.

Şi să stai să tot priveşti
Cum făcea slujbe cereşti.

Îngerii ţiind stâlpări
Cântau sfintele cântări.

Pentr-un Fiu ce S-a născut
Domnul nost’ fără-nceput.

Cum lumini Îl lumina
Cum cobuze răsuna.

Că S-a născut pe pământ
Fiul Tatălui Cel Sfânt.





Pe cerul cu flori frumoase
Florile dalbe. (*)
Grea turmă de oi se lasă
Florile dalbe, florile dalbe. (**)

Toată turmă se-ntorcea(*)
Numai baciu-ntârzia. (**)
Baciul stă, să înnoptă (*)
Pe creştini să-i adună. (**)
Pe creştini să-i adună (*)
Veste mare să le dă. (**)
Că astăzi pe-acest pământ (*)
S-a născut Pruncuţul Sfânt. (**)
Mândru şi frumos să crească (*)
Pe noi să ne mântuiască. (**)
Şi-acum gazdă dumneavoastră (*)
Să plătiţi colinda noastră .(**)
Să ne daţi colaci şi mere (*)
Să cântăm, s-avem putere. (**)
Să ne daţi colaci şi pâine (*)
Şi-om colinda până mâine. (**)
La mulţi cu sănătate (*)
Hristos să vă dea de toate. (**)





Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări
Spre departăre-arzând,
Conduce magi cu daruri dragi,
În albi desagi, ducând.

Şi-un Prunc plăpând cu chipul blând
Stă surâzând, tăcând.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.

Naşterea Domnului să vă fie de folos!

N.

Iubesc România

Nu dintotdeauna. Nu sunt adepta unei istorii idealizate, dar nici a uniformizării globaliste. Iubirea mea pentru ţara în care m-am născut a crescut treptat, de-a lungul timpului. Sunt multe de spus. După ani de zile în care am analizat acest subiect, simt că, în ciuda multor lucruri care se pot reproşa acestui popor, legătura care se creează între un om şi patria în care s-a născut e ceva aparte. Iar eu nu îmi pot dori să trăiesc în altă ţară, crucea exilului mi se pare a fi una din cele mai grele.
Deci, fără prea multe explicaţii, iubesc România. Pur şi simplu. Iar pentru a pune laolaltă oameni, lucruri şi locuri româneşti care îmi umplu sufletul de bucurie, am făcut o pagină specială pe blog. O voi completa în timp.

Voi iubiţi România?

N.

28 noiembrie - Părintele Arsenie Boca

"Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem."

Părintele Arsenie Boca

Seceta şi lipsa iubirii

E secetă cumplită, drumul e prăfuit ca vara, valea e aproape secată, pământul e împietrit... Omul? Împietrit şi el în depărtarea sa de Dumnezeu, batjocoritor la adresa naturii şi a celui de lângă el.

"Dacă omul ar fi cine se crede, ar da ordin naturii şi ea ar trebui să îl asculte. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei. De aceea noi, cunoscându-L pe El stăpânul ei, noi ne rugăm, şi, deşi nevrednici, Dumnezeu ne ascultă rugăciunea.
Natura nu ascultă de autoritatea omului, ci ascultă de autoritatea lui morală, de sfinţenia lui. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului, prea puţin de ştiinţa lui, şi deloc de autoritatea lui. Ascultă însă de smerenia lui." (Părintele Arsenie Boca)

N.

N-am (ne)voie să mă smintesc

Când am realizat importanţa nejudecării, mi s-a schimbat viaţa, pur şi simplu. De atunci rezonez foarte tare când citesc ceva despre asta şi aşa de mult mi-aş dori să ştie toată lumea cât de păgubos este acest păcat (şi cât de viclean, căci îi găsim la nesfârşit justificări, care mai de care mai fine...)...

Cum tocmai am citit ceva la Părintele Proclu Nicău, vă împărtăşesc şi vouă:
"Prin câte am trecut, am observat aşa: chiar dacă văd cele mai mari păcate, cele mai mari blestemăţii, pe la unele persoane, n-am voie să mă smintesc. N-am nevoie. Odată ce-am cunoscut puterea Duhului Sfânt. Şi totodată spune-aşa: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Asta este judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca şi pe ei, şi pe noi. Nu îi treaba noastră cu judecatul. Şi-amu, am observat: de când m-am păzit a nu judeca, am mai multă dragoste de-aproapele, nu mă mai birui din mânie cum mă mai biruiam înainte. Eu, dacă-l judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege, ca şi el. El o călcat o poruncă şi eu am călcat a doua. Şi amândoi suntem călcători de lege. Legea lui Dumnezeu nu dă voie, că Judecata a lui Dumnezeu este, El va judeca cum va şti el, nu noi"

Iată cum se comportă cei înţelepţi:
"Dar creştinii care sunt sporiţi nu se smintesc. El zice: „E fratele nostru. El a căzut amu, eu am căzut altă dată, dar el poate se mărturiseşte, poate plânge, poate pune început bun, şi eu rămân cu judecatul. Şi eu dacă judec, Duhul Sfânt mă lasă în părăsire şi eu nu mai pot spori pe calea duhovnicească.”"

Şi încă ceva: nimeni nu are nici un merit pentru necăderea sa:
"... chiar din acei duhovniceşti, care se biruie de judecat şi osândeşte, că nu face ca el, că nu ştiu ce, el nu-şi dă seama că e ajutat de Duhul Sfânt ca să nu cadă."

Post cu folos şi gânduri bune!
N.

Ciorbă tip „de burtă” (de post)

De vreo două luni îmi doresc să fac ciorba Laurei „de burtă”. Nu am găsit însă nicicum ciuperci pleurotus, parcă dispăruseră de pe faţa pământului; iar cu champignon nu m-am îndurat să fac, mi s-a părut că se duce tot efectul :). Marţi însă, în proaspăt deschisul Kaufland din Făgăraş, ce găsesc? O ultimă caserolă rătăcită cu… pleurotuşi. La cât o căutasem, nu m-am îndurat să o las pe raft. Dar ce să mă fac? Căci ciorba era de dulce, şi tocmai începuse postul. Dar iată că, în stilu-mi specific care mai şi ratează uneori, m-am riscat la o invenţie: variantă de post. De data asta mi-a mers. Încă incredibil de bine.


Ingrediente:

• 500 g ciuperci pleurotus
• 4-5 morcovi potriviţi
• 2 cepe
• ulei
• 2 bucăţi gogoşar murat
• o căpăţână de usturoi
• 4-5 litri apă (atât are oala mea de ciorbă)
• sare, piper, vegeta de casă (sau legume uscate)
• oţet de mere (sau borş)
• opţional – lapte de soia făcut în casă

Se căleşte ceapa cu morcovul în ulei, se adaugă apa şi se lasă să fiarbă. Între timp se taie ciupercile felii ca de burtă, gogoşarul bucăţele mici şi se adaugă şi ele. Se lasă să fiarbă cam 20-25 de minute, se acreşte cu oţet sau borş, după preferinţă, şi se adaugă usturoiul pisat şi restul condimentelor.

poze făcute la bec; în dreapta varianta cu lapte de soia

Pentru o masă festivă sau pentru a induce şi mai bine în eroare audienţa care nu agreează postul :), se adaugă şi lapte de soia făcut în casă (nu de cumpărat, căci are un gust specific). Eu am un aparat special, cu care fac şi pentru vecini :) (din 80 g iese peste 1 litru de lapte). Îl folosesc doar la anumite preparate, de obicei ca să fac maioneză.
Şi o remarcă: nu am mai postat reţete de aproape un an jumătate. Ce-o fi? :)
Post bucuros şi cu folos!

N.

Merinde la început de drum

Astăzi mi-am dat seama că e a treia zi de post şi eu în afară de regim alimentar nu simt, nu văd nimic nimic. Răceala care mi-a anulat întâlnirea cu copiii de sâmbătă mi-a permis un moment de respiro. A început Postul, unde ţi-e bucuria? Doamne, vreau să fiu cu Tine!
Lupta mea: timpul şi o ierarhizare a priorităţilor; altfel mor încet.

Hrană pentru suflet:

"Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi Însuşi a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă!” Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici.
Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului. Avea şi Sf. Pavel de aceştia, înguşti cu socoteala, cărora trebuia să le spună că: „nu stomacul sau mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu”. A face din post numai o chestiune de stomac însemnează a îngusta rostul cu care a postit Iisus; - ceea ce ar fi o ocară. (…)
Iată cum vede Domnul nevoinţa postului: tot ca o împlinire cu lucrul, o trăire a iubirii de oameni." (Părintele Arsenie Boca)

„Ce este postul? Postul, ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia, de la cele ale vietii biologice, este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia, cu biologia. E o taina in om, unde, imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane, se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale.” (Părintele Rafail Noica)

De mare ajutor: colindele.

Camarzani - Din cer senin
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Manastirea Camarzani - 02. Colindam, colind
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

N.

Împreuna-călătorie din Postul acesta…

… va fi, ca şi anul trecut, în varianta ei tainică.

Realizez acum că sfârşitul de an este pentru mine mai dificil, mai apăsător, aglomerat (parcă duc în cârcă restanţele anului întreg), mai obosit… Spre deosebire de Postul Mare, când simt bucuria Învierii, iar slujbele lui speciale mă umplu de acea „tristeţe plină de nădejde, strălucitoare”, Postul Crăciunului mă interiorizează mai mult. Este, pentru mine, o perioadă nostalgică, de cugetări şi bilanţuri, de conştientizare a nepregătirii sufletului meu pentru primirea Pruncului Ce Se va naşte. Şi o umilă încercare de a schimba această realitate…

Vă doresc tuturor un post cu folos. Dacă doriţi să ne rugăm împreună, rugăciunea de la ora 22 rămâne valabilă, iar detaliile le găsiţi tot aici.

Sfântul Ioan Gură de Aur, cel prăznuit astăzi, să ne insufle cugetarea cea înţeleaptă şi mântuitoare!

N.

Ziua Sfântului Nectarie la Şinca Nouă

O împărtăşire de suflet, în mod special pentru cei care au fost doar la priveghere, dar ne-au însoţit în rugăciune şi în ziua praznicului, de pe la serviciile lor.

Dar şi pentru cei care nu au ajuns deloc…

N.

O săptămână cu sfinţii

Programul de săptămâna aceasta:

marţi, 8 noiembrie - Sfinţii Arhangheli 
- hramul bisericii din Perşani - ora 13 - Sf. Maslu

miercuri, 9 noiembrie - Sfântul Nectarie - hram la Mănăstirea Şinca Nouă

marţi seara, ora 20 - priveghere (Vecernie cu Litie şi Utrenie)
miercuri dimineaţa, ora 9 - sfinţirea apei, acatistul şi Sf. Liturghie

vineri - Sf. Mina - hramul bisericii din cartierul Noua, Braşov
joi şi vineri, zile cu un mare invitat:

O săptămână binecuvântată să aveţi!

N.

Cu drag de duhovnic…

Nu ştim să ne preţuim duhovnicul… (Presupunând, bineînţeles, că am înţeles ce înseamnă duhovnicia şi duhovnicul, şi l-am căutat, şi l-am găsit, şi acum ne bazăm pe el ca parte obligatorie pe Cale.) Nu e de mirare că avem tot mai puţini duhovnici buni. De meritat nu-i merităm oricum, dar măcar de i-am preţui. Să nu ajungem să îi preţuim doar atunci când îi pierdem…

N.

O seară minunată la Câmpina

Parohia „Sfântul Nicolae”, un loc plin de har, cu care m-am întâlnit, pentru prima dată „faţă către faţă”, anul trecut.

Aseară, a doua oară. Întâlniri şi reîntâlniri mult îmbucurătoare.

Gazdă: părintele Petru Moga şi parohia Sfântul Nicolae.

Prilejul: un concert susţinut de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, Manuela Giosa, Corina Răducanu şi Eugen Dumitrescu.

Instrumente: pian şi vioară.

Prezent: George Enescu – în cuvinte şi muzică.

Tema: George Enescu. De la lumina tinereţii la drama exilului.

Concluzia: un mare MULŢUMESC.

N.

Astăzi, noi (re)întâlniri cu Enescu:

George Enescu - Rapsodia romana nr. 1
   

George Enescu - Rapsodia Romana nr. 2
   

George Enescu - Ciocarlia
   

 George ENESCU - Dans romanesc
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

George Enescu - Sonata nr. 3 pentru vioara si pian in La minor, op. 25 ''In caracter popular romanesc'' (Vioara George Enescu, pian Dinu Lipatti)
   
  Asculta  mai multe  audio   clasica

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.”

Regele. 90 de ani. Demnitate, verticalitate, inteligenţă fină, modestie, educaţie, delicateţe, eleganţă, dragoste de ţară, autentică... Valori pe care nu le mai văd în societate decât incredibil de rar. Mi-au adus bucurie şi nădejde.

Recomandări:

• Întregul discurs de astăzi al MajestăţiiSale
• Încoronarea: "Un bărbat de 90 de ani a dat o lecţie de modestie şi curaj unui întreg popor. Nu vreau să mă feresc de cuvinte mari. Astăzi e o zi în care cuvintele mari trebuie spuse: naţiune, credinţă, libertate, continuitate, independenţă. Spuneţi-le şi dumneavoastră, cu voce tare, să nu vă mai fie ruşine cu ele.
  Regele ne-a arătat că istoria poate fi învinsă."
• Răspunsul Majestăţii Sale de acum câteva zile, la jignirile preşedintelui - incredibila măreţie a simplităţii şi modestiei
• Un interviu fabulos cu Regina Ana

N.

Apostolat nr. 56

Editorial:

• Omul de la catedră

Actual:

• Despre impozitarea Bisericii
• Idolatria undelor
• Cum să mă rog pentru şeful meu?
• În fiecare zi e Vineri, fraţilor!

Actualitatea religioasă:

• După avort şi homosexualitate, Obama promovează pedofilia
• Troiţă ortodoxă profanată în judeţul Harghita
• Prinţul Charles ajută mănăstirile din Muntele Athos
• Decizie istorică pentru bisericile din Turcia

Căsuţa copiilor:

• Explicaţie despre Dumnezeu

Pas în doi, familie:

• Sănătatea e legată de familie şi de prieteni

Alcoolism:

• Alcoolismul, suferinţă a familiei

Jurnal de pelerin:

• Pe cărările Athosului

Cu Dumnezeu în casă:

• Îndeletnicirile casnice sau de serviciu nu te îndepărtează de Dumnezeu
• Farmacia Domnului: Perele
• La gura sobei: Ai grijă, mamă!

Vrem să investim în cultură

De multă vreme ne dorim să avem în parohie un spaţiu care să ne ajute să îndeplinim câteva obiective generale:

·     ridicarea nivelului cultural al localnicilor

·     petrecerea timpului liber într-un mod folositor şi educativ

·     întărirea comunităţii prin participarea la activităţi şi discuţii comune

Argumentul nostru:

Într-o lume a deculturalizării, a manipulării mediatice, a pierderii valorilor culturale tradiţionale, a dezinformării, considerăm că este absolut necesar să luăm atitudine şi să oferim alternative, în special tinerei generaţii, dar nu numai. În concepţia consumistă investiţiile se fac în primul rând în lucruri materiale vizibile, pentru a ne bucura de confort şi bunăstare. Totuşi, fără spirit, fără cultură, fără Dumnezeu, o civilizaţie aflată exclusiv în slujba confortului şi a plăcerilor imediate este sortită eşecului. De aceea, socotim că o investiţie concretă în aceste valori este la momentul actual obligatorie.

Având din partea Primăriei promisiunea unui spaţiu, l-am ales ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie (care ne ocroteşte şi satul, prin părticica din moaştele sale pe care o găzduim în biserica noastră), am alcătuit proiectul şi bugetul necesar. Ne-a mai rămas sarcina dificilă a strângerii fondurilor de care avem nevoie.

Dacă puteţi şi doriţi să ne ajutaţi, datele parohiei noastre sunt:

Parohia Ortodoxă Bucium

C.I.F.: 7484560

COD IBAN: RO70RNCB0055007051800001

BCR – sucursala Făgăraş

cu menţiunea „pentru centrul cultural”

Mai multe amănunte despre ceea ce ne dorim să facem am scris aici:

 Proiect Centrul Cultural Sf Nectarie Bucium

Piedicile s-au ivit deja, dar ne dorim să mergem mai departe în ciuda lor, fie şi numai pentru marea dorinţă a copiilor de a avea acest centru. (Prima donaţie am primit-o de la o fetiţă care şi-a oferit toate fondurile personale, o parte din ele primite în urma răscumpărării pantofului miresei de la o nuntă, acţiune întreprinsă special în acest scop.) Pomeniţi-ne, să reuşim să împlinim acest demers.

Vă mulţumim pentru dragoste şi rugăciuni.

Natalia

Aşa ne-am pomenit (şi aşa vrem să murim?)

La ţară. Zicala „Aşa ne-am pomenit” are aspecte pozitive. Aşa, practic, s-a perpetuat credinţa, iar oamenii, neştiind neapărat de ce, au preluat ce i-au învăţat părinţii şi bunicii lor, intuind în adâncul lor că aşa e bine.

Dar ce te faci când „aşa ne-am pomenit” să nu mergem de Ziua Crucii la biserică? De ce? Pentru că în ultimii ani (probabil vreo câteva zeci) nu se făcea slujbă, ci fiecare stătea acasă aşteptând preotul. Cu toate că de 6 ani se face Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în această zi de mare praznic, noi tot "aşa ne-am pomenit": să stăm acasă, ieşind din când în când în uliţă, să vedem dacă "a plecat popa prin sat”.

Cât de greu se schimbă un obicei prost? Cât de greu se schimbă omul, mai ales când are o vârstă şi e „învechit în rele”? Întrebări pe care mi le pun câteodată. Retorice, desigur.

La Domnul toate sunt cu putinţă, însă nimic nu încalcă libertatea omului. Dacă el nu vrea, nu vrea şi pace.

N.

Apostolat nr. 55

Editorial: Reţetă de viaţă veşnică

Actual:

• Părintele Arsenie Papacioc. Am pierdut un duhovnic, am câştigat un rugător în ceruri
•  „Doar n-o să mori chiar mâine!”  
• Neiertarea = cancerul sufletului
•  Lumea de dincolo de ochi 
• Despre Căsătorie… altfel

Martiri în închisorile comuniste:

• Partizanii făgărăşeni – o istorie puţin cunoscută

Educaţie:

• Ascultă-ţi copilul! 
• Educaţia copiilor începe din ziua căsătoriei

Căsuţa copiilor:

• Deştept sau înţelept? 
• Măslinii celor doi pustnici 
• Nemulţumitul

 Pas în doi:

• Nu prea reuşesc să-mi fac rugăciunile seara. Trebuie să mă feresc de soțul meu 
• „Vreau să întreb pe un site de astrologie ce urmează să mi se întâmple”

 
Actualitatea religioasă

Cu Dumnezeu în casă:

• Ritmul casei 
• Farmacia Domnului: fasolea verde
• Anotimpuri – Vara

Trecut şi prezent:

• Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Sâmbăta de Jos

Dacă vă doriţi să înţelegeţi România şi românii de azi...

... vizitaţi Memorialul de la Sighet.
Pentru mine a fost o experienţă copleşitoare, grea, dureroasă, dar extrem, extrem de folositoare. Fără a cunoaşte acest episod al istoriei recente, nu ne putem înţelege, nu putem şti ce e de făcut.
Merită fiecare kilometru făcut până acolo, deşi pentru majoritatea dintre noi e destul de departe... Iar dacă ajungeţi, rezervaţi-i cel puţin câteva ore, dacă nu o zi întreagă.
Mai multe despre programul de vizitare şi alte date puteţi găsi pe site-ul Memorialului.

N.

Apostolat nr. 54

Actual

• Părintele Arsenie Boca: De ce avem necazuri?
• Viaţa, o afacere personală
• Despre pelerinajul la Locurile Sfinte sau Pe urmele lui Hristos, cu Hristos!
• Cumpăraţi, cumpăraţi şi iar cumpăraţi

Editorial:

• Ştirile în viaţa noastră

Jurnal de pelerin:

• Eghina. Acasă la Sfântul Nectarie

Pas în doi:

• Supunerea femeii faţă de soţ

Trup şi suflet:

• Învierea şi prăjiturile

Slujbele Bisericii. Să trăim, să înţelegem:

• Litia

Cu Dumnezeu în casă:

• Supă-cremă de mazăre

Trecut şi prezent:

• Bisericile din Ohaba

Maica Domnului

Doamne, cât este de mare Maica Domnului... Cu bucurie şi emoţie, m-am întors de la Prohod.

33

Unul din proiectele care aşteaptă o continuare pe acest blog este "Să trăim Sfânta Liturghie". Nu am ajuns decât la "Fericiri" şi nu am mai scris de... 2 ani. M-am bucurat totuşi când am aflat că pentru unii dintre voi a fost un imbold pentru a căuta şi citi mai mult despre această Taină a Tainelor, baza vieţii în Domnul.
Nu, nu am nici o nădejde de a continua, pentru că timpul este nemilos cu mine. Am dat doar de câteva rânduri despre cât e de importantă Sfânta Liturghie, pe care vreau să vi le împărtăşesc:

„Sfânta Liturghie cere fiecăruia o pregătire deosebită. Trebuie să o înţelegi cu mintea înfiptă în credinţă şi să o cunoşti prin trăire. Ea este hrana spirituală a vieţii pentru fiecare dintre noi; te face să creşti în Dumnezeu şi Dumnezeu să crească în tine şi prin tine în omenire, în lume. Ea dăruieşte prin Sfânta Euharistie Pâinea cerească, Pâinea cea spre fiinţă, izvorul fără de care fiinţa noastră duhovnicească moare.”

Pr. Boris Răduleanu - Sfânta Liturghie şi Apocalipsa

 Domnul să ne ajute să creştem în înţelegere şi trăire!

N.

PS. Pentru cei care doriţi mai multe, reiau o bibliografie minimală la care puteţi apela:

• Pr. Stefanos Anagnostopoulos – Explicarea Sfintei Liturghii
• Părintele Dumitru Stăniloae – Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă
• Pr. Florin Botezan – Sfânta Liturghie, Taina Tainelor
• N. V. Gogol – Meditaţii la dumnezeiasca Liturghie
• Sfânta Mănăstire Parklitu – Tâlcuirea Sfintei Liturghii

O familie care are nevoie de noi

Gabriela Neamţu şi familia ei fac parte din comunitatea de la Biserica Rusă din Bucureşti, una din cele mai frumoase pe care le cunosc şi unde am mulţi prieteni. De curând i-a fost descoperit un cancer osos, care i-a afectat deja un picior. Mai multe detalii medicale şi despre cum o putem ajuta găsiţi pe blogul realizat de un grup de prieteni şi împreună-rugători, aici.
Dacă nu îi puteţi ajuta financiar, sprijinul prin rugăciune este la îndemâna oricui.
Veşti despre evoluţia stării Gabrielei primim pe blog.
Doamne, binecuvintează această familie şi îi păzeşte sub ocrotirea Ta, dăruindu-le toate cele de folos spre mântuire!

N.

Apostolat nr. 53

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 53 - iunie 2011

Din cuprins:
Actual:

• Cu ce vă îmbrăcaţi fetele? 
• Labirintul îngerilor înlănţuiţi
• Despre nerăbdare, compromisuri şi favoruri

Editorial: Mai ascultăm?

Viaţa în Hristos:

• De ce evităm Rugăciunea lui Iisus?

Trup şi suflet:

• Minunata alcătuire a fiinţei umane. Corpul uman şi activităţile fiziologice

Jurnal de pelerin:

• Kefalonia, insula Maicii Domnului şi a Sfântului Gherasim - o secvenţă din pelerinajul în Grecia despre care v-am vorbit acum ceva vreme aici.

Fii tânăr cu Hristos:

• Creştinismul înseamnă să-l trăieşti pe celălalt

Pas în doi:

• Iubirea începe după ce trece starea de îndrăgostire 
• Sfaturi care duc la o căsnicie fericită

Familia ortodoxă:

• Infertilitatea. Cauze, soluţii şi false soluţii.

Poezie:

• …Începuturi…

Sfinţirea paraclisului la Şinca Nouă

Un moment mult aşteptat, reprogramat de pe 5 pe 25 iunie. După o zi caniculară, a fost o zi de toamnă. Incredibil de rece, cu ploaie necontenită. Pentru cei nehotărâţi - prilej să stea acasă, pentru iubitorii locului - prilej de încercare a răbdării şi dragostei. Acestea din urmă au biruit, pentru că poiana a fost plină, ultimii veniţi au trebuit să parcheze la 3-4 kilometri distanţă, ca să nu se blocheze drumul îngust, şi să meargă pe jos. Iar dragostea pentru Sfântul Nectarie şi Părintele Matei a adunat la un loc şi peste 40 de preoţi, în duh de comuniune şi rugăciune.

Din istoria aşezământului v-am mai spus aici:

Vesti de la Sinca Noua

N.

Apostolat nr. 52

 Editorial: Îmbrâncirea, între spectacol şi responsabilitate


Actual:

• ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului: „Există Dumnezeu dacă trăiesc ce m-a învăţat Dumnezeu”
•  Părintele Teofil: Oameni şi flori…
• Despre măiestria Olarului
• Sectele şi lucrarea lor în lume
•  Civilizaţia anormalului
• Paşaport spre rai

Jurnal de pelerin:

• “Împreună de sărbători!” în Maramureş

Catehism pe înţelesul tuturor:

• Dragostea faţă de Dumnezeu şi manifestarea ei

Educaţie creştină:

• Copiii la slujbele Bisericii

Căsuţa copiilor:

• Cu Domnul, la Marea Tiberiadei

Cu Dumnezeu în casă:

• Profitând la maxim de darurile lui Dumnezeu: Doamna Elena Niţă Ibrian (1921-2009)
• Pregătirea hranei, armonie pentru trup şi suflet
• Supă-cremă de dovlecei

• Clipa...

O ţară binecuvântată

Iubesc Grecia. E o ţară binecuvântată de Dumnezeu, ca orice ţară, dar binecuvântată şi de locuitorii ei, pe care patriotismul îi face să fie uniţi, să conlucreze pentru binele lor comun şi al ţării lor, şi să ţină la Ortodoxie, pentru că pentru ei a fi grec înseamnă a fi ortodox. Deşi adesea atitudinea aceasta cade în naţionalism, în sensul că Ortodoxia devine greacă şi cel care nu este grec în ochii lor nu prea este ortodox, admir mult felul lor de a fi, dintr-un motiv foarte simplu: nouă, românilor, ne lipseşte şi conlucrarea şi colaborarea, şi dragostea pentru Ortodoxie. Extrem, extrem de rar am văzut români care să o preţuiască şi să fie conştienţi de marea binecuvântare pe care o avem prin ea.
Păcat de ţara pe care o avem, la fel de binecuvântată, pentru că îi lipseşte binecuvântarea noastră, ceea ce anulează binecuvântarea lui Dumnezeu.

În imagini, un tablou virtual al pelerinajului în Grecia:

N.

Un prieten drag

Mâine este ziua Sfântului Ioan Rusul. Deşi ne întâlnim des, în rugăciune, de curând l-am vizitat. O mare bucurie, din care vă împărtăşesc câteva imagini:

Din prăznuirile de pe la noi:

• - schitul Şinca Nouă - priveghere pentru Sf. Ioan în seara aceasta, de la ora 21
• - Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul' din localitatea Slobozia de Giurgiu

[editare ulterioară:]

• - capela maternităţii Polizu 

Un film grecesc despre viaţa Sfântului Ioan Rusul: 

• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 1  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 2  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 3  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 4

 N.

Iarba verde de acasă

Am lipsit de acasă mai bine de o săptămână. O săptămână copleşitoare, plină de folos duhovnicesc şi de îmbogăţire spirituală şi culturală (meseria de călător ar fi una din preferatele mele :) ). Surpriza a venit însă la întoarcerea acasă, moment pe care îl anticipam cam deprimant, având în vedere schimbarea totală a peisajului şi lovirea frontală de muntele de sarcini de rezolvat, care a crescut vertiginos în lipsa mea.
Ce am primit în schimb? Multă emoţie şi bucurie neaşteptată: copii cu floricele în mână pândindu-mi nerăbdători plecarea la biserică (ne-am întors duminică dimineaţa, la 5); flori proaspete la icoane; îmbrăţişări calde sau strângeri puternice de mâini, chiar lacrimi în colţuri de ochi; multă căldură.
O primire emoţionantă, total neaşteptată, la fel de copleşitoare ca pelerinajul.

N.

o săptămână lipsă = iarbă până la brâu :)

Împreună-călătorilor, cu bucurie

 

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat la împreună-călătoria din Post şi transmit tuturor mulţumirile multora dintre voi. Unii dintre noi au avut mari probleme în această perioadă şi mi-au spus că au simţit efectiv puterea rugăciunii în comun. Mare este Dumnezeu, îndelung-milostiv şi grabnic-răspunzător la rugăciunile noastre lipsite de vrednicie…

 

Domnul să ne ţină credinţa şi nădejdea şi dincolo de Post!

 

Hristos a înviat!

 

N.

[editare ulterioară] Am uitat să menţionez că pe lângă cei care au fost pe pomelnic am mai avut împreună cu noi şi alţi împreună-călători, care fie au aflat prea târziu pentru a se mai înscrie, fie le-a plăcut aşa mult rugăciunea, încât şi-au dorit să călătorească cu noi şi cu Domnul, chiar dacă nu au mai fost pomeniţi cu numele. S-au rugat cu smerenie împreună cu noi, fiind pomeniţi la "toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest Post" şi "cei ce se roagă acum împreună cu noi". De dragul comuniunii, îi pomenesc acum pe cei de care ştiu:

• Mihai cu fam.
• Mihaela cu fam.
• Ana-Maria
• preoteasa Ileana cu fam.
• Valer, Virginia şi Valeriu
• Cristina

Să zicem cu toţii şi pentru aceştia: Doamne, miluieşte!

Hristos a înviat, ce bucurie!

Zile pline şi minunate au fost şi încă nu s-au terminat, pentru că mi-am luat concediu fără plată şi pentru Săptămâna Luminată, să mă pot bucura din plin de Înviere.
Cel mai mare cadou pe care l-am primit: nădejdea. Iar pentru o persoană cu accese depresive nu există DAR mai mare. Nu ştiu ce va mai urma, dar atâta timp cât Îl simt pe Domnul şi am Nădejdea Lui, ştiu că totul va fi bine, oricât de greu ar fi…

Zile cu bucurie tuturor, în continuare. Săptămâna Luminată (o continuă Înviere) este abia la jumătate!
Din repertoriul pascal sârbilor ortodocşi, mult soare, flori şi bucuria Învierii (versurile sunt ale Sf. Nicolae Velimirovici):




Şi tot din aceeaşi serie:


Hristos a înviat, ce bucurie!
N.

Sâmbăta Mare: „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

PROHODUL

Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
„Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!”

„Astăzi cuprinde mormântul pe Cel ce cuprinde făptura cu palma; acoperă piatra pe Cel ce acoperă cerurile cu bunătatea; doarme Viaţa, şi iadul se cutremură, şi Adam din legături se dezleagă. Slavă rânduielii Tale, prin care săvârşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică, prin Sfântă Învierea Ta cea din morţi.”

Denia Prohodului