Două pravile de rugăciune

Foarte potrivite Postului Mare.

1. Rugăciunea „Doamne Iisuse…”
spusă după următorul program: în prima săptămână - 100 zilnic, în a doua - 200 şi tot aşa, până în Săptămâna Patimilor, când vom ajunge la 700 zilnic.

2. „Cele cinci sute de la Optina” (o pravilă practicată la Mănăstirea Optina, despre care am aflat din volumul „Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose). Cuprinde, zilnic:

• - 300 de rugăciuni către Mântuitorul - „Doamne Iisuse…”
• - 100 către Maica Domnului – „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi”
• - 50 către Îngerul Păzitor – „Îngere al Domnului, Păzitorul meu cel sfânt, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine”
• - 50 către toţi sfinţii – „Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi”

Absolut necesare, pentru oricare dintre ele:
1. Binecuvântarea duhovnicului
2. Un metanier (de preferat cu 100 de boabe), pentru a nu fi atent la cantitate, ci la calitatea rugăciunii.
N.

O săptămână curată

Mi-a plăcut mult când am auzit că în Bizanţ şi Rusia erau încetate toate activităţile publice în Prima Săptămână din Postul Mare, pentru ca oamenii să se dedice ascezei. Ce multă nevoie avem de această lepădare, cel puţin temporară, de „ale lumii”, de întoarcere la lucrurile cu adevărat importante!
De aceea mi-am propus ca în această săptămână să renunţ la navigat pe internet, la gătit, la curăţenie (am făcut o curăţenie generală la sfârşitul săptămânii trecute) şi la tot ce s-o mai putea.
Timpul câştigat este dedicat lecturii, înmulţirii rugăciunii şi participării la slujbele minunate pe care ni le oferă în această săptămână Canonul cel Mare.
O săptămână cu mult spor duhovnicesc vă doresc!
N.

Iertarea şi la drum!

Duminica de azi ne-a oferit premisa necesară pentru un post cu folos: iertarea. Să nu uităm însă că ea este un proces continuu. Despre asta ne vorbeşte

1. Stareţul Sofronie:

“…să uităm toate rănile pe care le-am primit în viaţă! Iar când din inimă vom ierta tuturor fraţilor toate cele ce s-au adunat zi de zi, zile pline de trude, de nedumeriri, de strâmtorări, de lipsuri, atunci toate astea vor fi lepădate, şi duhul nostru se va slobozi şi va afla libertatea omului iertat, izbăvit de toate urmările păcatului şi însufleţit de o nouă nădejde.
Nu trebuie să ne uimim că în viaţă se nasc neînţelegeri, mai cu seamă în Post. Dar trebuie să ne învăţăm să preabiruim greutăţile pomenite, pentru a împlini legea lui Hristos, Care zice: Iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre. Iar prin faptul de a ierta greşalele fratelui sau ale sorei noastre intrăm în procesul mântuirii întregii omeniri. De fiecare dată când se ivesc ispite sau vreo greutate oarecare (că nu este cu putinţă a ocoli frecuşurile, ca urmare a limitării trupului nostru), trebuie neapărat să o biruim, ceea ce dovedeşte înţelepciune. (…)
Ce pregătire ne propune Stareţul Siluan pentru întâmpinarea Paştilor? - Cu cât mai puternic va fi în noi Duhul, cu atât mai uşor vom uita toată rana şi vom ierta toată jignirea pe care ne-o pricinuieşte fratele, şi cu atât mai bogat se va revărsa asupra noastră bucuria vieţii vecinice." (Părintele Sofronie Saharov)

2. Maica Siluana, care ne învaţă să facem din iertare un exerciţiu zilnic, prin rugăciunea în 4 puncte (o găsiţi aici)

Şi o indicaţie de drum din partea Maicii:

„Dacă nu vom transforma foamea noastră de hrană, de frumos, de bine, de tandreţe şi de adevăr, în foame de El, Cel Ce pe toate le poate şi le dăruieşte dăruind-Se pe Sine celor care-L primesc, nu vom putea posti oricât ne-am abţine de la toate!”

Cu bagajul iertării, suntem gata de drum. Urmează itinerarul unei călătorii extraordinare, care va începe cu Canonul cel Mare, iar toiag de nădejde va fi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Pentru copii, poate vă sunt de folos:

• Postul copiilor
• Căsuţa copiilor: Ce facem în Post?
• Pentru cei mai mici: Doamna Post
• Bingo pentru Postul Mare

Să ţinem aproape de Ghid, ca să ajungem cu bine şi îmbogăţiţi la final.
Post cu folos şi vă rog să mă iertaţi!
N.

PS Săptămâna aceasta internetul va fi ultima dintre priorităţile mele, deci vă rog anticipat să mă iertaţi şi pentru întârzierea acceptării comentariilor şi răspunsurilor.

Sunt ceea ce mănânc

Mult timp mi-au surâs teoriile pro-mâncare. Adică postul e post, dar când nu e post… nu concepeam să mănânc decât de dulce. Regimul pe care l-am ţinut acum doi ani mi-a schimbat percepţiile. Mi-am dat seama că mai bine îi este omului să mănânce de post. (Omului adică mie, căci nu vreau să intru în discuţii contradictorii cu nimeni, căci tot atunci am înţeles că de fapt fiecare îşi justifică felul în care îi place să mănânce şi nu te poate convinge nimeni altcineva să ţi-l schimbi decât tu însuţi.)
De vreun an de zile am intrat pe o variantă „de întreţinere”, adică mâncăm carne mai rar (regula noastră zice o dată pe săptămână). În ultima săptămână însă, fiind ultima cu carne, ne-am pus pe „curăţenie” prin congelator, plus ceva vizite, şi ne-am încălcat principiile. Proastă delăsare. La sfârşitul săptămânii mi-am dat seama că mă simt… ca un porc. Dincolo de starea fizică de saţietate pe care mi-o imaginez porcină, nu tu dor de rugăciune, nu tu prezenţă, nu tu trăire. S-au dus toate, căci eu devenisem una cu ceea ce mâncasem.
În săptămâna brânzei mi-am mai revenit. Dar totuşi, lipsa alternării cu miercurea şi vinerea de post nu îmi prieşte. Tot mai am ceva animale în constituţie, pe care abia aştept să le lepăd. Slavă Domnului pentru Săptămâna ce vine şi pentru toată înţelepciunea pe care a pus-o Biserica în alternarea mâncării îngăduite cu cea paradisiacă. Altfel cred că grohăiam de mult şi nici măcar nu ştiam că se poate şi altfel.

Pentru împreună-călători, rugăciune pentru ţară

La propunerea Danei, adăugăm la canonul de rugăciune şi o cerere pentru ţară:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

(dupa o rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale 

bisericii ortodoxe române “Buna Vestire” din Sydney)

Împreuna-călătorie

Scriu atât de târziu despre asta pentru că renunţasem la o variantă «organizată» a împreună-călătoriei. Însă câteva cereri şi apelul la rugăciune comună pentru stareţul Efrem mi-au schimbat hotărârea. Am optat însă tot pentru o pomenire fără nume. Domnul ne ştie pe toţi, important e să ne rugăm împreună.

La canonul obişnuit de rugăciune am adăugat cererea pentru stareţul Efrem, o rugăciune pentru duhovnic (în ultima vreme parcă şi asalturile asupra duhovnicilor noştri sunt mai mari), o rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sf. Ignatie Briancianinov (cât de multă nevoie avem de a ne uita la noi înşine, nu la alţii !) şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, specifică Postului Mare şi atât de minunată !
Rugaciune Impreuna Calatori Postul Mare 2012an


Doza zilnică de hrană duhovnicească e absolut necesară în acest drum. Pe lângă Sfânta Scriptură, puneţi în bagaj şi câteva volume, neapărat. Alte câteva repere de lectură (o listă pe care o voi completa în timp):

• Postul cel Mare - părintele Alexander Schmemann. 
• Atmosfera şi starea sufletească a Postului Mare
• Despre Triod şi mostre de bogăţie duhovnicească: Limbă ţinută-n frâu, pocăinţă şi milostenie 
• Vecernia iertării, uşa Postului Mare 
• Începutul călătoriei Postului: Canonul cel Mare 

Reperele de lectură virtuală sunt doar pentru început, ca pregătire. Pe parcursul călătoriei lăsaţi internetul. Cititul de pe hârtie are cu totul altă aşezare.

Călătorie cu folos să ne dea Domnul!
N.

PS Deşi nu ne pomenim neapărat pe nume, m-aş bucura să ştim unii de alţii, aşa că dacă vreţi să împreună-călătoriţi, lăsaţi o vorbă la comentarii.

[editare ulterioară, 23 februarie:]
Pentru cei care nu ştiu de împreună-călătoriile de până acum, reiau principiile:

• - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
• - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
• - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, iar pomelnicul îl voi posta când va fi gata)
• - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
• - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
• - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
• - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

Părintele Ilie Moldovan a plecat la Domnul

Un om care emana sfinţenie, care slujea (şi Sfânta Liturghie, şi pe aproapele) cu toată fiinţa lui. Un om căruia îi sărutam mâna ca şi când aş fi sărutat sfinte moaşte. Pentru mine întruchipa sufletul românesc, despre care Ioan Ianolide zicea că are trei componente: creştin, român şi om. Da, era un creştin profund, un român autentic şi un Om plin de har. Simţeai harul doar stând în preajma lui.
Dumnezeu să îl odihnească cu sfinţii Săi!
N.

La Mănăstirea Recea (jud. Mureş), vara lui 1997

http://www.mitropolia-ardealului.ro

Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan s-a născut la Albeşti (jud. Mureş), a absolvit Agronomia la Cluj, apoi Teologia la Cluj şi Sibiu. A fost inginer agronom, preot paroh în Lisa (Ţara Făgăraşului) şi Daneş (Prot. Sighişoara) şi apoi cadru universitar la facultatea de Teologie din Sibiu.

Articole:

• Teologia românească este în doliu
• Suflet românesc înveşmântat în har

Cuvinte la despărţire:

"activitatea sa didactică şi editorială a afirmat faptul că teologia nu e exclusiv o activitate mentală, o simplă ramură a ştiinţei; ea reclamă în chip firesc viaţa duhovnicească, orice dihotomie între teologia academică şi experienţa ascetico-mistică fiind eronată şi riscantă."

ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului

L-am cunoscut încă din anii studenţiei la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu ca pe un dascăl ce se identifica întru totul cu materia pe care o preda studenţilor săi, şi anume morala creştină. A fost un profesor care nu a făcut niciodată compromisuri şi care căuta să dăltuiască în sufletele învăţăceilor uriaşa responsabilitate a preoţiei, ca slujire a lui Hristos şi semenilor.
La Sfântul Altar al Capelei mitropolitane din Sibiu, unde slujea mereu Sfânta Liturghie, era întotdeauna transfigurat şi trăia cu intensitate misterul credinţei, integrându-l în cosmosul liturgic de care vorbea atât de mult. Vocaţia sa de preot părintele Ilie Moldovan a simţit-o puternic, tocmai de aceea a trăit-o la justa ei valoare, transmiţând acelaşi sentiment şi ucenicilor săi ce-i vor purta o vie recunoştinţă

PS Visarion Răşinăreanul

Lupta lui pentru adevăr, viaţă şi mântuire să dăinuiască şi să lucreze în toţi cei care l-am cunoscut; rodind aceleaşi roade ca ale sfinţiei sale vom arăta că slujirea dânsului ca preot şi profesor nu a fost zadarnică.
Mă rog ca odihna la care Domnul îl va aşeza să fie o veşnică alergare alături de sfinţi pentru a ne convinge pe noi, cei tari în cerbice, că timpul mântuirii e scurt şi nu ajunge timpul unei vieţi nici măcar să gândim la mântuire, darămite s-o lucrăm. Timpul e doar pentru noi , mântuirea e veşnică.

Pr. Nicolae Bărăgan

Programul de prohodire:
Părintele Ilie Moldovan va fi însoţit, în aceste zile, începând cu seara de vineri, 10. 02. 2012, în capela Facultăţii de Teologie sibiene, unde va fi privegheat de studenţi şi profesori până în zorii zilei de sâmbătă, când trupul său neînsufleţit va fi depus în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Sâmbătă, 11 februarie a. c., începând cu ora 08:00, în Catedrala Mitropolitană, va avea loc Sf. Liturghie, urmată (ora 11:00) de slujba prohodirii, cu participarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.
Înmormântarea va avea loc duminică, 12 februarie a. c., după Sf. Liturghie, la Albeşti (jud. Mureş), locul de naştere al Părintelui.
Dumnezeu să îl odihnească, în ceata drepţilor, şi pe preotul, părintele şi profesorul nostru Ilie…

Site-ul Mitropoliei Ardealului

[edit, vineri ora 23.25]

Capela facultăţii, în seara asta...

În fotografie, Părintele Ilie ţinând în mână Potirul. Nu se putea mai reprezentativ. Viaţa lui a fost o Euharistie.