În ultima vreme m-am gândit mult la cum se fac un anumit tip de daruri: cele din lucruri care nu îţi mai trebuiesc, dar sunt încă bune. Şi atât am filozofat pornind de la experienţe, încât am scris un articol. :)
Despre câteva principii de care ar trebui să ţinem cont când dăruim lucruri deja folosite:
Când vrei să faci ordine în garderobă sau arta de a dărui ce nu îţi mai foloseşte
joi, 21 ianuarie 2016
duminică, 17 ianuarie 2016
„Mâine e o zi bună de lucru"
Acum un an cugetam la cuvintele domnului Ştefan Câlţia: „A răzbi înseamnă a avea speranţa că ziua de mâine e O ZI BUNĂ DE LUCRU"
M-am bucurat să regăsesc acum aceste cuvinte, spuse într-un interviu din 2011:
M-am bucurat să regăsesc acum aceste cuvinte, spuse într-un interviu din 2011:
"Am venit dintr-o lume aşezată, deloc sofisticată, în care am învăţat că dacă îţi faci lucrul tău, şi te zbaţi pentru el, Dumnezeu te ajută. Şi, până la urmă, răzbeşti. Ce înseamnă a răzbi? A răzbi înseamnă a avea speranţa că ziua de mâine e o zi bună de lucru." (Ştefan Câlţia, în dialog cu Diana Rotaru, jurnalul.ro)
luni, 4 ianuarie 2016
Cuvântul anului 2016
Mi-a venit în seara asta: RELAŢIE. Şi mi s-a luminat şi definit printr-un cuvânt al Maicii Siluana: „Viața nu e o înșiruire de evenimente, ci RELAȚIE. Relație cu Viața Care este Dumnezeu, direct și prin toate darurile Lui. Și relații cu toți cei vii și cu toate darurile lor.”
Pentru că îmi doresc pentru anul acesta să fiu vie, să fiu o prezenţă conştientă în relaţie cu celălalt şi cu Domnul.
***
„Cuvântul anului” este o iniţiativă lansată de Irina (Dulce casă) şi este „un cuvant care sa sintetizeze directia in care as dori sa merg, persoana care as dori sa fiu. Un cuvant care sa ma calauzeasca de-a lungul anului si sa-mi reaminteasca mereu ca trebuie sa ma concentrez intai pe ceea ce as dori sa fiu, ca sa fac ceea ce trebuie si sa obtin ceea ce imi doresc.”
Pentru că îmi doresc pentru anul acesta să fiu vie, să fiu o prezenţă conştientă în relaţie cu celălalt şi cu Domnul.
***
„Cuvântul anului” este o iniţiativă lansată de Irina (Dulce casă) şi este „un cuvant care sa sintetizeze directia in care as dori sa merg, persoana care as dori sa fiu. Un cuvant care sa ma calauzeasca de-a lungul anului si sa-mi reaminteasca mereu ca trebuie sa ma concentrez intai pe ceea ce as dori sa fiu, ca sa fac ceea ce trebuie si sa obtin ceea ce imi doresc.”
http://dulcecasa.blogspot.ro/2016/01/cuvantul-anului-2016.html |
Revelionul în biserică
Am trăit pentru prima dată trecerea dintre ani în biserică într-o suburbie a Parisului. Aveam 16 ani.
A fost o revelatie atât de profundă, încât mi-am dorit să fac acest lucru în fiecare an. Nu a fost mereu posibil. Dar atunci când a fost, am avut parte de momente de o adâncime duhovnicească greu de explicat în cuvinte.
Un an binecuvântat!
N.
„Să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului ce a sosit şi să potoleşti în noi toate vrăjmăşiile, neorânduielile şi luptele cele dinlăuntru şi să ne dăruieşti dragoste tare şi nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate...” (slujba de mulţumire de Anul Nou)
duminică, 3 ianuarie 2016
Reîntoarcere?
Am renunţat la scrisul pe blog de pe la sfârşitul lui 2012. Nu mi-am luat rămas bun, nu l-am închis – m-am gândit că cine ştie, poate o fi de vreun mic folos ceva, vreodată, cuiva. Am mai şi postat, rar, când am avut ceva care m-a impresionat foarte tare.
Între timp proiectele mele s-au dezvoltat mult pe reţelele de socializare. Simt însă nevoia de o ordine, de aşezare, de... rânduială. Şi mi-am dat seama că blogul oferă ceva mai mult în acest sens. Aşa că m-am gândit să mă întorc aici, unde am cunoscut aşa mulţi oameni frumoşi. De multe ori cunoaşterea virtuală a fost primul pas către întâlnirea faţă către faţă.
Nu ştiu dacă e doar o impresie temporară, vom vedea. Deocamdată am făcut puţină curăţenie la aspect. Probabil voi mai şterge şi din postări, ce simt că nu mă mai reprezintă.
Voi ce părere aveţi? Mai folosiţi blogurile?
Între timp proiectele mele s-au dezvoltat mult pe reţelele de socializare. Simt însă nevoia de o ordine, de aşezare, de... rânduială. Şi mi-am dat seama că blogul oferă ceva mai mult în acest sens. Aşa că m-am gândit să mă întorc aici, unde am cunoscut aşa mulţi oameni frumoşi. De multe ori cunoaşterea virtuală a fost primul pas către întâlnirea faţă către faţă.
Nu ştiu dacă e doar o impresie temporară, vom vedea. Deocamdată am făcut puţină curăţenie la aspect. Probabil voi mai şterge şi din postări, ce simt că nu mă mai reprezintă.
Voi ce părere aveţi? Mai folosiţi blogurile?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)