Dragele mele împreună călătoare în acest post, am primit într-un comentariu o rugăminte din partea Alexandrinei. Pentru că nu toata lumea ajunge să citeasca comentariile, m-am gandit sa fac o postare specială şi să vă rog să răspundeţi, în special cele care ne-am hotărât ca în acest post să ne sprijinim reciproc, dar şi toţi cei care vizitează acest blog... Iată rugămintea:
Stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.
Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.
Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.
1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?
Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti. Vad ca Natalia a adunat o adevarata comunitate a celor care tin postul.
Cu multumiri crestinesti :)
http://egalitate-de-gen.blogspot.com
Aştept şi eu, împreună cu Alexandrina, răspunsurile voastre.
Natalia
[edit]
Revin şi cu răspunsul meu, după ce Irina a răspuns deja
aici.
1. De ce ţin post?În primul rând pentru că este una dintre poruncile Bisericii. Prima tentativă de post am avut-o în clasa a V-a şi era tot un Post al Crăciunului, când am reuşit să nu mănânc carne. Asta a fost prima mea motivaţie: aşa îmi spune Biserica, iar credincioşii autentici pe care îi cunoşteam şi îi admiram posteau.
Cu timpul am mai avut şi îndoieli şi revolte, întrebându-mă la ce îi foloseşte lui Dumnezeu că eu flămânzesc…:)
Ce pot să spun acum? Că mi-am dat seama că nu Dumnezeu are nevoie de postul meu, ci eu am nevoie de post, pentru că poruncile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu ne-au fost date ca să ne fie NOUĂ bine, iar respectându-le avem parte de o viaţă echilibrată, curată, sănătoasă şi scutită de multe suferinţe care sunt consecinţe ale nerespectării poruncilor. În ceea ce priveşte postul, dovada este că mulţi medici spun că perioadele de post sunt o sursă de sănătate pentru organism, căruia această detoxifiere îi este absolut necesară pentru a rămâne sănătos.
La ce mă ajută postul? Să îmi disciplinez trupul, care poate deveni dependent de mâncare (poţi ajunge la stadiul în care dacă nu îi îndeplineşti o „poftă” să ajungi la senzaţia fizică de sevraj, ca în orice dependenţă). Vorba „Trupul este o slugă bună dar un stăpân rău” este perfect adevărată. Dacă îţi înveţi trupul să nu primească întotdeauna ceea ce cere, te va sluji bine. Dacă însă îţi devine stăpân, pierzi foarte multă energie şi resurse ca să îi faci voile capricioase.
Postul mă face să mă simt mai uşoară fizic (digestia produselor de origine animală este mai anevoioasă şi consumă mai multă energie decât cea a produselor vegetale), să am mintea mai limpede şi să folosesc mai mult puterile sufleteşti. M-am confruntat şi eu cu foamea, dar mi-am dat seama că este tot o „poftă” a trupului, pentru că atunci când mă rugam, sau îmi mutam atenţia pe ceva duhovnicesc aceasta îmi dispărea. (Vorbesc de foamea aceea capricioasă, care îţi spune că vrei ceva care nu e de post ca să te saturi. Pentru că postul nu înseamnă înfometare, ci doar un echilibru alimentar.)
2. De la ce ţin post?În afară de restricţiile alimentare şi abstinenţa în viaţa intimă, care sunt reguli clare, încerc să îmi pun nişte limite la lucruri care îmi fac plăcere, chiar dacă nu sunt neapărat rele, cum este statul pe messenger sau navigatul pe internet şi să le înlocuiesc cu alte activităţi. Această disciplină pe care mi-o impun (cu binecuvântarea duhovnicului) mă ajută să nu cad în dependenţă, să îmi întăresc voinţa şi să dedic mai mult timp sufletului.
În ceea ce priveşte „abţinerea de la păcate”, pe care unii o numesc o altă regulă a postului, pe lângă regimul alimentar, părerea mea este că aceasta nu are legătură cu postul, ci trebuie să ne fie o regulă şi o luptă în tot timpul anului, nu doar în post. Adică ce rost are de exemplu să nu bârfesc acum, că este post, iar după post să „recuperez” toate bârfele pe care să le fac şi mai suculente, pentru că 40 de zile m-am abţinut?
Cam atât, nu ştiu dacă ţi-a fost de vreun folos, însă cred şi eu, cum zicea Ioana în comentariu, că rugăciunea te va învăţa mai mult decât simplele noastre vorbe. Cu toate acestea aştept şi alte răspunsuri, pentru că îmi sunt şi mie de un real folos experienţele voastre.
Natalia
Noi am „topit-o” la o singură masă, deşi era programată să mai fie servită şi seara… :)
Natalia
Adaug apoi miezul de pâine înmuiat, stors şi fărâmiţat şi încep să mixez adăugând puţin ulei.
Pun apoi şi grişul (care mai ia din gustul puternic de sare pe care îl au icrele) şi continui să mixez punând alternativ ulei şi apă minerală, în funcţie de cum vreau să fie, mai tari sau mai moi.
În meniul acestor zile mai avem:
file de peşte prăjit cu cartofi natur:
şi din nou chec (de data asta însă am pus şi nucă):
Natalia
De mult îmi doream să postez despre campania „Din temniţe spre Sinaxare”, pe care o susţin din toată inima.
