marți, 25 noiembrie 2008

Rugaminte pentru impreuna calatori (dar nu numai)

Dragele mele împreună călătoare în acest post, am primit într-un comentariu o rugăminte din partea Alexandrinei. Pentru că nu toata lumea ajunge să citeasca comentariile, m-am gandit sa fac o postare specială şi să vă rog să răspundeţi, în special cele care ne-am hotărât ca în acest post să ne sprijinim reciproc, dar şi toţi cei care vizitează acest blog... Iată rugămintea:

Stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.
Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.
Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.
1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?
Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti. Vad ca Natalia a adunat o adevarata comunitate a celor care tin postul.
Cu multumiri crestinesti :)
http://egalitate-de-gen.blogspot.com


Aştept şi eu, împreună cu Alexandrina, răspunsurile voastre.
Natalia

[edit]

Revin şi cu răspunsul meu, după ce Irina a răspuns deja aici.

1. De ce ţin post?

În primul rând pentru că este una dintre poruncile Bisericii. Prima tentativă de post am avut-o în clasa a V-a şi era tot un Post al Crăciunului, când am reuşit să nu mănânc carne. Asta a fost prima mea motivaţie: aşa îmi spune Biserica, iar credincioşii autentici pe care îi cunoşteam şi îi admiram posteau.
Cu timpul am mai avut şi îndoieli şi revolte, întrebându-mă la ce îi foloseşte lui Dumnezeu că eu flămânzesc…:)
Ce pot să spun acum? Că mi-am dat seama că nu Dumnezeu are nevoie de postul meu, ci eu am nevoie de post, pentru că poruncile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu ne-au fost date ca să ne fie NOUĂ bine, iar respectându-le avem parte de o viaţă echilibrată, curată, sănătoasă şi scutită de multe suferinţe care sunt consecinţe ale nerespectării poruncilor. În ceea ce priveşte postul, dovada este că mulţi medici spun că perioadele de post sunt o sursă de sănătate pentru organism, căruia această detoxifiere îi este absolut necesară pentru a rămâne sănătos.

La ce mă ajută postul? Să îmi disciplinez trupul, care poate deveni dependent de mâncare (poţi ajunge la stadiul în care dacă nu îi îndeplineşti o „poftă” să ajungi la senzaţia fizică de sevraj, ca în orice dependenţă). Vorba „Trupul este o slugă bună dar un stăpân rău” este perfect adevărată. Dacă îţi înveţi trupul să nu primească întotdeauna ceea ce cere, te va sluji bine. Dacă însă îţi devine stăpân, pierzi foarte multă energie şi resurse ca să îi faci voile capricioase.
Postul mă face să mă simt mai uşoară fizic (digestia produselor de origine animală este mai anevoioasă şi consumă mai multă energie decât cea a produselor vegetale), să am mintea mai limpede şi să folosesc mai mult puterile sufleteşti. M-am confruntat şi eu cu foamea, dar mi-am dat seama că este tot o „poftă” a trupului, pentru că atunci când mă rugam, sau îmi mutam atenţia pe ceva duhovnicesc aceasta îmi dispărea. (Vorbesc de foamea aceea capricioasă, care îţi spune că vrei ceva care nu e de post ca să te saturi. Pentru că postul nu înseamnă înfometare, ci doar un echilibru alimentar.)

2. De la ce ţin post?
În afară de restricţiile alimentare şi abstinenţa în viaţa intimă, care sunt reguli clare, încerc să îmi pun nişte limite la lucruri care îmi fac plăcere, chiar dacă nu sunt neapărat rele, cum este statul pe messenger sau navigatul pe internet şi să le înlocuiesc cu alte activităţi. Această disciplină pe care mi-o impun (cu binecuvântarea duhovnicului) mă ajută să nu cad în dependenţă, să îmi întăresc voinţa şi să dedic mai mult timp sufletului.
În ceea ce priveşte „abţinerea de la păcate”, pe care unii o numesc o altă regulă a postului, pe lângă regimul alimentar, părerea mea este că aceasta nu are legătură cu postul, ci trebuie să ne fie o regulă şi o luptă în tot timpul anului, nu doar în post. Adică ce rost are de exemplu să nu bârfesc acum, că este post, iar după post să „recuperez” toate bârfele pe care să le fac şi mai suculente, pentru că 40 de zile m-am abţinut?

Cam atât, nu ştiu dacă ţi-a fost de vreun folos, însă cred şi eu, cum zicea Ioana în comentariu, că rugăciunea te va învăţa mai mult decât simplele noastre vorbe. Cu toate acestea aştept şi alte răspunsuri, pentru că îmi sunt şi mie de un real folos experienţele voastre.

Natalia

17 comentarii:

Ioana spunea...

In primul rand propun, cu voia voastra, sa o trecem pe Alexandrina in lista impreuna-calatorilor, caci - iata - ni s-a alaturat. Drumul ei spre Nasterea Domnului e o cautare, la fel e si drumul nostru. Cred ca rugaciunea noastra o poate ajuta mai mult decat raspunsurile. Dar, promit sa incerc sa revin si cu un raspuns, imediat ce gasesc un prim ragaz. Fii binecuvantata, Alexandrina. Intrebarea, e primul semn ca esti pe cale! Face mai mult decat tot postul! Domnul sa iti dea raspunsurile pe care le astepti. Bucurie in toate!

Natalia spunea...

Alexandrina, te-am pus in lista impreuna-calatorilor (vrei nu vrei :) ) si astfel esti in rugaciunile noastre.
Intre timp am vazut ca a raspuns si Irina pe blogul ei si am descoperit ca 90% din ce spune ea as fi spus si eu.
http://dulcecasa.blogspot.com/2008/11/de-ce-sa-tin-post.html
O sa raspund si eu la intrebari printr-un [edit] la aceasta postare.

Mara spunea...

Eu o sa raspund aici la intrebarea Alexandrinei.
Postul est prima porunca data de Dumnezeu lui Adam si Eva in rai, iar din cauza neascultarii lor au fost izgoniti. Postul inseamna ascultare si curatire sufleteasca si trupeasca. Scopul omului pe pamant este sfintirea lui. Or nu putem ajunge sfinti daca nu ascultam de Dumnezeu si daca nu ne curatim sufletul si trupul. Postul este o perioada buna in care simtim ca trupul se curata de toxine, iar sufletul se imbogateste in rugaciune si fapte bune. Postul alimentar trebuie insotit, rugaciune, milostenie si fapte bune. De asemenea se cere si abstinenta sexuala (pentru cei casatoriti), dar aici trebuie ca amandoi sotii sa fie de acord. Sper sa-ti fi fost de folos. Post cu folos.

Irina spunea...

hihi, Nati, asta ma uitam si eu, am fost intr-un gand in mare parte.
Alexandrina, bine ai venit alaturi de noi, post usor cu bucurie, daca incepi sa-l tii!

Ramona spunea...

Draga Alexandrina, Natalia si Irina au raspuns asa frumos si bine, incat eu nu prea mai am ce spune in plus :)

Voi spune doar ca mie imi face mult bine faptul ca postesc. Ma simt bine, bucuroasa, usoara, fericita.
Sigur, la inceput pare greu...dar nu e imposibil.
Am inceput sa postesc din timpul liceului, nu-mi amintesc prea bine. Acum stiu doar ca astept postul cu nadejde si cu bucurie.
Un parinte spunea in mod inspirat: "Nu noi tinem postul, ci postul ne tine pe noi".

Postul e un asezamant al Bisericii si ne inscrie intr-o anumita randuiala. Postul are un caracter de dar-este darul lui Dumnezeu, care ne ofera cateva lucruri: prin intermediul postului putem vedea lumea cu alti ochi. (Noi, oamenii producem un dezechilibru prin anumite pofte, iar postul ne ajuta sa scapam de ele, sa ne echilibram trupeste si sufleteste).
Apoi, poate stii si tu vorba aceea atat de adevarata: cine nu posteste de voie, posteste de nevoie (medicii ii indeamna pe oamenii bolnavi care au obiceiul sa manance numai de dulce, sa tina regim, daca vor sa traiasca si sa fie sanantosi).

Postul este o scoala a recunostintei-prin distanta spirituala pe care ne obliga sa o luam fata de bunurile acestei lumi; este si o marturie crestina pe care trebuie sa o dam in aceasta lume.
Apoi, postind, invatam sa fim recunoscatori...
(Sa spun cu alte cuvinte:
mie imi paceau mult savarinele :) Daca as fi mancat in fiecare zi savarina, nu m-ar fi bucurat tare mult lucrul acesta, pentru ca nu mi-ar fi facut bine (ar fi aparut cariile, greata, etc.)
Dar, cand mananc la anumite zile (evenimente speciala din viata mea sau a familiei mele) ma bucur. Nu cu pofta (ea a trecut de mult, m-am disciplinat in pivinta asta, prin post), ci cu recunostinta!)

Postesc pentru ca si bunica mea postea, si verisorii mei, iar cand mergeam la ei, mancam mancare de post. Aceasta era foarte buna si pentru ca o mancam alaturi de familia mea.
Daca nu postesc, simt ca refuz prezenta lui Dumnezeu din viata mea. Dumnezeu stie ce este bine pentru mine. Asa ca, postesc, ca sa-mi fie bine.
Acum, postul trebuie facut cu discretie si discernamant. Eu, daca m-am laudat pe aici cu postul meu, poate nu voi mai reusi sa postesc...Ma rog sa nu fie asa.

Alexandrina, nu stiu daca te vor ajuta pe tine cuvintele mele, caci trebuie tu sa doresti sa faci pasul asta.
Mancare de post nu e greu de facut...si e buna foarte:)
Dumnezeu sa ne ajute!

Claudiu spunea...

Eu tin post pentru ca mi-e frica de Dumnezeu sa mananc de dulce. Tin post pentru ca am vazut ca sunt mai linistit si ma rog mai usor seara. Tin post de mancare pentru ca e primul pas in a ma educa sa tin post si de altceva: vorbe urate, nervi, rautate, egoism

Andrea spunea...

Doamne ajuta!
Vin cu mare drag sa o incurajez pe Alexandrina pe calea Postului, desi nu am multe cuvinte de lauda la adresa mea si nici n-am reusit sa tin un Post adevarat ( asa cum II place Lui Dumnezeu ) pana acum , dar ma straduiesc din rasputeri, iar atunci cand "pui inceput bun" vine ajutorul cel mai bun dupa care tanjim cu totii.
Si eu mi-am pus intrebarea "dar de ce-as posti , oare la ce-mi foloseste?" insa atunci cand am inceput ... am primit si raspunsurile , sigur nu cu vorba ci am "simtit " si asta mi-a dat elan .
Sa ne rugam impreuna si cu siguranta si raspunsurile vor fi pe masura.
Doamne ajuta si sa avem un Post binecuvantat!
Andrea

Cristina... spunea...

Ma alatur si eu calatorilor pe drumul Nasterii Domnului ....
Post usor si binecuvantat!
Felicitari pentru toate blogurile, gasesc o liniste sufleteasca citindu-le . Ma bucur tare mult ca sunteti multe femei-mame cu credinta in Dumnezeu. Sunteti un model pentru mine ...

Cristina... spunea...

Ma alatur si eu calatorilor pe drumul Nasterii Domnului.
Sunteti un model si o sursa nesecate de inspiratie. Va admir si va citesc blogurile cu mare placele.
Post usor si binecuvantat!
Va imbratisez cu mult drag .... Cristina

nicoleta spunea...

Iata si marturia mea despre post.
http://jurnaldemultumire.blogspot.com/2008/11/postul-e-in-firea-noastra.html#links
Post cu folos tuturor

Marilena spunea...

Doamne ajuta tuturor! Am raspuns si eu atat cat m-am priceput la intrebari, mai degraba am expus cum simt eu sa ma comport in perioada postului. Sper sa foloseasca cuiva...
http://marilena-blog.blogspot.com/2008/11/de-ce-postesc-eu.html

Ioana spunea...

Iaca si eu, calatoarea:
http://esticegandesti.blogspot.com
/2008/11/de-ce-postim.html

Bucurie, va imbratisez si va multumesc pentru bucuria impreuna-calatoriei

Raluca spunea...

Frumoase ganduri, ii folosesc si pe altii, nu numai pe Alexandrina.

Natalia spunea...

Asa e, Raluca si dragii mei impreuna-calatori! M-am bucurat si eu mult de raspunsurile voastre si ii multumesc Alexandrinei ca ne-a prilejuit o asa impreuna folosire. Se aplica din nou principiul Daruind vei dobandi, pentru ca iata cum din dorinta de a da un raspuns am primit inapoi asa mult folos si bucurie.
Cristina, bine ai venit, ne bucuram de companie!
Va imbratisez cu drag pe toti si sa ne intalnim cu drag si bucurie la rugaciune si prin casutele noastre virtuale!

Alexandrina spunea...

Draga Natalia, iti multumesc foarte mult pentru ca ai publicat nedumirirea mea. Am primit foarte multe comentarii pe blogul tau, al meu, pe blogurile altor postitoare si sunt foarte incantata ca ati impartasit cu mine trairile vostre.
Sunt convinsa ca imi va fi greu sa renunt la lactate, principala mea slabiciune. In seara asta ma delectez cu o ultima fripturica inainte de post. De luni incep sa postesc cu salata orientala si supa crema de zarzavat. Probabil ca imi va fi foarte foame si mai probabil voi trece peste aceasta foame cu incredere si cu ajutorul vostru. De fapt, cred ca toata retinerea si frustrarea este mai mult psihica. Cu cat iti este ceva interzis, cu atat iti doresti mai mult... in cazul meu, sa mananc.
Asadar, incerc sa ma tin foarte ocupata si sa uit de mancare, sa nu mai fie, cel putin pana la Craciun, atat de importanta.
Va multumesc pentru caldura si prietenia pe care ati postat-o. O port cu mine si sper sa continuam aceasta comunitatea virtuala si dupa post.
De maine, cu impresii la zi din post!

Natalia spunea...

Si noi iti multumim, draga mea, pentru ca ne-ai oferit prilejul de a ne imbogati unii pe altii si de a ne bucura impreuna!
Un post cu folos si bucurie iti doresc, si nu uita sa il chemi mereu pe Domnul in ajutor!
Te purtam si noi in inima si in rugaciune, cu mult drag!

Cristina... spunea...

Ce frumos ... :)
Multa vointa si putere Alexandrina.
drept sa marturisesc, eu sunt gurmanda si cam pofticioasa... imi fac griji ca n-am ce sa mananc la inceputul fiecarui post.:) Uite ca pana acuma n-am reusit sa epuizez toate retetele pe care le-am notat de pe blogurile fetelor si nici n-am simtit foame.
Dumnezeu ne ajuta, important e sa primim ajutorul.
Post usor si binecuvantat!