sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Astazi nu mai putem fi decat sfinti

Marţi am fost la o conferinţă cu Maica Siluana, în Braşov, iar zilele astea, în timp ce lucrez, ascult înregistrarea. Iată un scurt paragraf din ce zice Maica:

„După mine a venit vremea în care rostul omului trebuie declarat clar şi limpede. (…) Rostul este acela de a deveni sfânt. Astăzi nu mai putem să fim oameni de treabă, nu mai putem să fim decât sfinţi. Astăzi nimeni nu se mai poate apăra de ispitele şi de spaimele cu care se reped puterile întunericului la noi, numai prin sfinţenie. Şi a fi sfânt înseamnă a fi lipit de Dumnezeu, prin formele pe care ni le oferă Dumnezeu.“

M-am tot gândit şi eu la acest lucru chiar zilele acestea. Când dau drumul la televizor simt cum o groaza de energii negative intră în casă (nu o fac prea des, probabil de aceea am acest sentiment acut). Parcă ar fi o fereastră spre iad (aşa cum icoana este numită o fereastră spre cer). Şi îmi dau seama că ce se vede acolo este lumea în care trăieşte majoritatea covârşitoare, pentru că televizorul este DASCĂLUL lumii de azi. De la televizor înveţi de la cum să te speli pe dinţi sau ce să mănânci la cum să îţi tai vecinul cu drujba. (Doamne, miluieste-ne!)
Iar astăzi, după ce am văzut la ştiri cum a petrecut toată lumea bună, care se respectă, Halloweenul, am ajuns la această concluzie: vorba Maicii, nu mai putem fi doar "oameni de treabă", aşa cum spun mulţi: "Eu sunt credincios. Dar am credinţa mea..."
Cred că este vremea cernerii. Nu putem fi credincioşi autentici trăind în lume, în sensul de compromis. Adică fac ce face lumea, dar eu am credinţa mea. Ispitele sunt atât de mari şi atâât de subtile... Pentru a ne mântui nu mai putem decât să ne rupem cumva. Lucrăm în lume, avem colegi de serviciu păgâni, multe din rudele noastre se fac purtători de cuvânt ai filosofiei lumii de azi. Eu nu cred că putem rezista la acest tsunami al răului care vine peste noi decât dacă ne securizăm, ducându-L pe Dumnezeu mereu şi în fiecare clipă cu noi: la serviciu, în autobuz, pe stradă, în casă... Şi Îl putem duce (mai ales dacă Îl şi luăm de-a dreptul pe Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie, cât mai des...) oriunde, prin gândul mereu la El. Să îl chemăm mereu, în orice hotărâre şi în orice om întâlnit într-o zi, în tot ceea ce facem, prin simplul şi atât de profundul: Doamne, miluieşte!
Şi ducându-L pe Domnul mereu cu noi, Îl vor vedea şi cei din jurul nostru, pentru că toţi suntem chemaţi. Noi suntem mai degrabă obişnuiţi să Îl ducem pe Domnul celorlaţi în predici şi cuvântări, sau sfaturi moralizatoare, în loc să Îl ducem în sufletul nostru, în viaţa noastră, în iubirea faţă de cei ce ne vorbesc pe la spate şi ne fac rău.
Doar trăind mereu în prezenţa Lui putem trăi o viaţă bucuroasă, putem scăpa de fricile acestui veac, de suferinţele aducătoare de moarte, doar în El este Bucuria pe care nimeni nu o poate lua de la noi, încă de aici, din viaţa aceasta.
Natalia

10 comentarii:

Ramona spunea...

Asa e, cum zici, Natalia...
La mastirea Sihastria am vazut (daca imi amintesc bine) o fresca in care era reprezentat si iadul (dar nu-mi amintesc exact unde anume era pictata).
Undeva jos, era o famile adunata in fata televizorului. Cu fetele palid-albastrii priveau toti, hipnotizati, spre ecran.
M-am gandit atunci, ce vrea sa spuna imaginea aceasta! Oare chiar asa sa fie, oare pot merge oamenii in iad privind la tv?
Insa... nu numai ca merg oamenii in iad, ci chiar vine iadul la oameni, prin filmele de groaza, prin manuale de ucidere numite "stiri de la ora 5" (nu mai e nici un secret pentru nimeni ca se comit crime la indigo dupa reconstiturile facute de "specialistii-actori" sau ca dupa vizionarea unui film cu crime sau acte de violenta, in mintea unui om se poate naste gandul "cum e sa ucizi?"...)
Mila, mila, mila...si durere.

As dori sa inchei intr-o nota optimista...
Ma rezum doar la a reda ceea ce ai spus mai sus, in incheiere, caci e foarte potrivit:
"ducându-L pe Domnul mereu cu noi, Îl vor vedea şi cei din jurul nostru, pentru că toţi suntem chemaţi. Noi suntem mai degrabă obişnuiţi să Îl ducem pe Domnul celorlaţi în predici şi cuvântări, sau sfaturi moralizatoare, în loc să Îl ducem în sufletul nostru, în viaţa noastră, în iubirea faţă de cei ce ne vorbesc pe la spate şi ne fac rău.
Doar trăind mereu în prezenţa Lui putem trăi o viaţă bucuroasă, putem scăpa de fricile acestui veac, de suferinţele aducătoare de moarte, doar în El este Bucuria pe care nimeni nu o poate lua de la noi, încă de aici, din viaţa aceasta."

Dumnezeu sa ne ajute!

Claudiu spunea...

Mare dreptate aveti cu televizorul, simti energia lui negativa cand il deschizi. Alt lucru pe care l-am observat este ca ma oboseste si ma face foarte lenes si sufletul meu se intristeaza, si nu stiu de ce. Devin mai suparat, mai dezamagit, chiar daca ma uit la o emisiune care nu-mi face rau. Cand in casa nu e televizorul deschis, suntem mai linistiti, avem chef sa citim, stam impreuna, vorbim, suntem mult mai bine.

Natalia spunea...

Nu stiu daca ai citit ceva din Virgiliu Gheorghe. Printre efectele privitului la televizor este un fel de anesteziere a creierului. Asa ca... normal ca suntem amortiti, lenesi! E o lupta cu privitul la televizor, insa mi-e teama ca reusim sa scapam de televizor si cadem in ghearele internetului, un balaur si mai mare, dupa parerea mea...

NIKO spunea...

Noi aseara desi era duminica am stins televizorul. Au inceput stirile cu o serie luuunga de atrocitati.Pur si simplu n-am mai putut suporta! Incerc sa imi dau seama ce impact pot avea astfel de stiri asupra copiilor care se pot afla in casa in preajma televizorului ... e cumplit!

Cat priveste internetul eu nu-l privesc ca pe ceva rau. El mi te-a adus aproape pe tine, pe Irina, pe Marilena, pe Maica Siluana... si ma simt bine atunci cand va citesc gandurile si trairile.

Natalia spunea...

Intr-adevar cumplit, Niko draga! Si pacaleala cea mare este mai ales faptul ca lucrurile nu sunt aproape niciodata asa cum sunt prezentate la televizor, mai ales de catre televiziunile comerciale. Lucrez in presa de 4 ani si eu cel putin m-am lamurit de 'veridicitatea' stirilor.
In ceea ce priveste internetul, nu spun ca e rau, asa cum nici televizorul nu e rau in sine - TV Trinitas de exemplu e un mod extraordinar de a-ti bucura sufletul. Si eu primesc mari bucurii prin internet, prin intermediul caruia am cunoscut persoane minunate! Ce zic eu este ca e foarte usor sa cazi in capcana 'nediscernerii'. In primul rand este un mancator de timp de neegalat. Eu am cazut usor in aceasta ispita, pt.ca serviciile mele presupun lucrul pe calculator. Am dus si duc inca o lupta apriga cu tentatia.
Iar un alt aspect este disimularea. Pe internet gasesti laolalta lucruri adevarate cu minciuni, oameni care se ascund sub diverse masti, iar rezultatul este ca de multe ori poti sa crezi lucruri neadevarate.
Avem nevoie de foarte mult discernamant!

Alex spunea...

Minunat mesajul din titlu! Ar trebui sa ne gandim mai bine la aceasta si sa-i ajutam si pe ceilalti sa inteleaga ca e singura "sansa" de salvare a acestei lumi!
Doamne ajuta!

Natalia spunea...

Da, si pe mine m-au marcat cuvintele Maicii Siluana. Domnul sa ne ajute sa le aplicam in viata noastra, si atunci se va face lumina si in jurul nostru!

Raluca spunea...

Imi pare rau ca nu am luat parte la acea conferinta, dar stiu pe cineva care poate converti fisierul audio intr-un fisier de marime acceptabila.
Mi-as dori foarte tare sa ascult conferinta si sa o impartasim si celorlalti interesati.

Ma puteti contacta la adresa ionescu.e.raluca@gmail.com, ca sa stabilim cum facem.

:) Raluca

Mihaela Pana spunea...

Imi amintesc de cuvintele auzite acum cativa ani, de la un amic: Dumnezeu s-a facut om pentru ca noi sa ajungem sfinti! Adevarat, frumos si greu, ba chiar imposibil, cum ar zice Nicolae Steinhardt. Si totusi, este chiar chemarea Domnului, deci o face el posibila!

Multumesc de reamintire:-)
Cu drag in Hristos,
Mihaela

Natalia spunea...

Asa e, Mihaela, la Domnul toate sunt cu putinta!
Multumesc si eu de cuvintele tale, bucurie sfanta!