duminică, 7 august 2011

Unul din proiectele care aşteaptă o continuare pe acest blog este "Să trăim Sfânta Liturghie". Nu am ajuns decât la "Fericiri" şi nu am mai scris de... 2 ani. M-am bucurat totuşi când am aflat că pentru unii dintre voi a fost un imbold pentru a căuta şi citi mai mult despre această Taină a Tainelor, baza vieţii în Domnul.
Nu, nu am nici o nădejde de a continua, pentru că timpul este nemilos cu mine. Am dat doar de câteva rânduri despre cât e de importantă Sfânta Liturghie, pe care vreau să vi le împărtăşesc:


„Sfânta Liturghie cere fiecăruia o pregătire deosebită. Trebuie să o înţelegi cu mintea înfiptă în credinţă şi să o cunoşti prin trăire. Ea este hrana spirituală a vieţii pentru fiecare dintre noi; te face să creşti în Dumnezeu şi Dumnezeu să crească în tine şi prin tine în omenire, în lume. Ea dăruieşte prin Sfânta Euharistie Pâinea cerească, Pâinea cea spre fiinţă, izvorul fără de care fiinţa noastră duhovnicească moare.”
Pr. Boris Răduleanu - Sfânta Liturghie şi Apocalipsa

 Domnul să ne ajute să creştem în înţelegere şi trăire!
N.

PS. Pentru cei care doriţi mai multe, reiau o bibliografie minimală la care puteţi apela:
  • Pr. Stefanos Anagnostopoulos – Explicarea Sfintei Liturghii
  • Părintele Dumitru Stăniloae – Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă
  • Pr. Florin Botezan – Sfânta Liturghie, Taina Tainelor
  • N. V. Gogol – Meditaţii la dumnezeiasca Liturghie
  • Sfânta Mănăstire Parklitu – Tâlcuirea Sfintei Liturghii

vineri, 29 iulie 2011

O familie care are nevoie de noi

Gabriela Neamţu şi familia ei fac parte din comunitatea de la Biserica Rusă din Bucureşti, una din cele mai frumoase pe care le cunosc şi unde am mulţi prieteni. De curând i-a fost descoperit un cancer osos, care i-a afectat deja un picior. Mai multe detalii medicale şi despre cum o putem ajuta găsiţi pe blogul realizat de un grup de prieteni şi împreună-rugători, aici.
Dacă nu îi puteţi ajuta financiar, sprijinul prin rugăciune este la îndemâna oricui.
Veşti despre evoluţia stării Gabrielei primim pe blog.
Doamne, binecuvintează această familie şi îi păzeşte sub ocrotirea Ta, dăruindu-le toate cele de folos spre mântuire!
N.

miercuri, 29 iunie 2011

Sfinţirea paraclisului la Şinca Nouă

Un moment mult aşteptat, reprogramat de pe 5 pe 25 iunie. După o zi caniculară, a fost o zi de toamnă. Incredibil de rece, cu ploaie necontenită. Pentru cei nehotărâţi - prilej să stea acasă, pentru iubitorii locului - prilej de încercare a răbdării şi dragostei. Acestea din urmă au biruit, pentru că poiana a fost plină, ultimii veniţi au trebuit să parcheze la 3-4 kilometri distanţă, ca să nu se blocheze drumul îngust, şi să meargă pe jos. Iar dragostea pentru Sfântul Nectarie şi Părintele Matei a adunat la un loc şi peste 40 de preoţi, în duh de comuniune şi rugăciune.



Din istoria aşezământului v-am mai spus aici:

Vesti de la Sinca Noua

N.

vineri, 27 mai 2011

O ţară binecuvântată

Iubesc Grecia. E o ţară binecuvântată de Dumnezeu, ca orice ţară, dar binecuvântată şi de locuitorii ei, pe care patriotismul îi face să fie uniţi, să conlucreze pentru binele lor comun şi al ţării lor, şi să ţină la Ortodoxie, pentru că pentru ei a fi grec înseamnă a fi ortodox. Deşi adesea atitudinea aceasta cade în naţionalism, în sensul că Ortodoxia devine greacă şi cel care nu este grec în ochii lor nu prea este ortodox, admir mult felul lor de a fi, dintr-un motiv foarte simplu: nouă, românilor, ne lipseşte şi conlucrarea şi colaborarea, şi dragostea pentru Ortodoxie. Extrem, extrem de rar am văzut români care să o preţuiască şi să fie conştienţi de marea binecuvântare pe care o avem prin ea.
Păcat de ţara pe care o avem, la fel de binecuvântată, pentru că îi lipseşte binecuvântarea noastră, ceea ce anulează binecuvântarea lui Dumnezeu.

În imagini, un tablou virtual al pelerinajului în Grecia:



N.

joi, 26 mai 2011

Un prieten drag

Mâine este ziua Sfântului Ioan Rusul. Deşi ne întâlnim des, în rugăciune, de curând l-am vizitat. O mare bucurie, din care vă împărtăşesc câteva imagini:


Din prăznuirile de pe la noi:
[editare ulterioară:]

Un film grecesc despre viaţa Sfântului Ioan Rusul: 


 N.

Iarba verde de acasă

Am lipsit de acasă mai bine de o săptămână. O săptămână copleşitoare, plină de folos duhovnicesc şi de îmbogăţire spirituală şi culturală (meseria de călător ar fi una din preferatele mele :) ). Surpriza a venit însă la întoarcerea acasă, moment pe care îl anticipam cam deprimant, având în vedere schimbarea totală a peisajului şi lovirea frontală de muntele de sarcini de rezolvat, care a crescut vertiginos în lipsa mea.
Ce am primit în schimb? Multă emoţie şi bucurie neaşteptată: copii cu floricele în mână pândindu-mi nerăbdători plecarea la biserică (ne-am întors duminică dimineaţa, la 5); flori proaspete la icoane; îmbrăţişări calde sau strângeri puternice de mâini, chiar lacrimi în colţuri de ochi; multă căldură.
O primire emoţionantă, total neaşteptată, la fel de copleşitoare ca pelerinajul.
N.

o săptămână lipsă = iarbă până la brâu :)

joi, 28 aprilie 2011

Împreună-călătorilor, cu bucurie


 
Vă mulţumesc tuturor celor care aţi participat la împreună-călătoria din Post şi transmit tuturor mulţumirile multora dintre voi. Unii dintre noi au avut mari probleme în această perioadă şi mi-au spus că au simţit efectiv puterea rugăciunii în comun. Mare este Dumnezeu, îndelung-milostiv şi grabnic-răspunzător la rugăciunile noastre lipsite de vrednicie…

 
Domnul să ne ţină credinţa şi nădejdea şi dincolo de Post!

 
Hristos a înviat!

 
N.

[editare ulterioară] Am uitat să menţionez că pe lângă cei care au fost pe pomelnic am mai avut împreună cu noi şi alţi împreună-călători, care fie au aflat prea târziu pentru a se mai înscrie, fie le-a plăcut aşa mult rugăciunea, încât şi-au dorit să călătorească cu noi şi cu Domnul, chiar dacă nu au mai fost pomeniţi cu numele. S-au rugat cu smerenie împreună cu noi, fiind pomeniţi la "toţi cei care călătoresc împreună cu noi în acest Post" şi "cei ce se roagă acum împreună cu noi". De dragul comuniunii, îi pomenesc acum pe cei de care ştiu:
  • Mihai cu fam.
  • Mihaela cu fam.
  • Ana-Maria
  • preoteasa Ileana cu fam.
  • Valer, Virginia şi Valeriu
  • Cristina
Să zicem cu toţii şi pentru aceştia: Doamne, miluieşte!

Hristos a înviat, ce bucurie!

Zile pline şi minunate au fost şi încă nu s-au terminat, pentru că mi-am luat concediu fără plată şi pentru Săptămâna Luminată, să mă pot bucura din plin de Înviere.
Cel mai mare cadou pe care l-am primit: nădejdea. Iar pentru o persoană cu accese depresive nu există DAR mai mare. Nu ştiu ce va mai urma, dar atâta timp cât Îl simt pe Domnul şi am Nădejdea Lui, ştiu că totul va fi bine, oricât de greu ar fi…

Zile cu bucurie tuturor, în continuare. Săptămâna Luminată (o continuă Înviere) este abia la jumătate!
Din repertoriul pascal sârbilor ortodocşi, mult soare, flori şi bucuria Învierii (versurile sunt ale Sf. Nicolae Velimirovici):




Şi tot din aceeaşi serie:


Hristos a înviat, ce bucurie!
N.