Astăzi se împlineşte un an de la prima mea postare pe acest blog, născut la insistenţele Irinei, căreia trebuie să îi mulţumesc încă o dată pentru iniţierea în tainele acestei „îndeletniciri”. Şi cum aniversările sunt (cel puţin pentru mine) prilej de bilanţuri, m-am gândit şi la aceasta: ce am câştigat şi ce am pierdut în acest an?De pierdut am pierdut un singur lucru: foarte mult timp. Însă uitându-mă pe cealaltă balanţă a cântarului, la partea câştigată, îmi dau seama că verbul „am pierdut” nu îşi mai are sensul, pentru că este copleşit de câştig. Ce am câştigat? În primul rând am cunoscut foarte mulţi oameni care mi-au devenit prieteni şi care m-au îmbogăţit nespus. Unii prin blogurile lor, alţii prin mailuri şi corespondenţe private, care nu ar fi existat dacă nu ar fi fost blogul ca intermediar. Am cunoscut oameni minunaţi, fără de care mi-ar fi fost mult mai greu în această perioadă, în clipele de încercări şi necazuri. Am câştigat colaboratori la Apostolat, împreună-rugători, împreună-călători, nu numai în acest post - în care părtăşia cu voi îmi aduce negrăită bucurie – ci în Marea Călătorie a acestei vieţi etc. etc...
Pentru toate acestea îi mulţumesc lui Dumnezeu şi vouă, cei pe care vă ştiu, dar şi celor pe care nu vă ştiu, pentru că aţi ales să rămâneţi necunoscuţi.
Ştiu deci foarte bine ce am câştigat, însă îmi rămâne în suflet o întrebare: voi, voi aţi câştigat ceva din acest an al existenţei mele în lumea virtuală?

















