joi, 24 noiembrie 2011

N-am (ne)voie să mă smintesc

Când am realizat importanţa nejudecării, mi s-a schimbat viaţa, pur şi simplu. De atunci rezonez foarte tare când citesc ceva despre asta şi aşa de mult mi-aş dori să ştie toată lumea cât de păgubos este acest păcat (şi cât de viclean, căci îi găsim la nesfârşit justificări, care mai de care mai fine...)...

Cum tocmai am citit ceva la Părintele Proclu Nicău, vă împărtăşesc şi vouă:
"Prin câte am trecut, am observat aşa: chiar dacă văd cele mai mari păcate, cele mai mari blestemăţii, pe la unele persoane, n-am voie să mă smintesc. N-am nevoie. Odată ce-am cunoscut puterea Duhului Sfânt. Şi totodată spune-aşa: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Asta este judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va judeca şi pe ei, şi pe noi. Nu îi treaba noastră cu judecatul. Şi-amu, am observat: de când m-am păzit a nu judeca, am mai multă dragoste de-aproapele, nu mă mai birui din mânie cum mă mai biruiam înainte. Eu, dacă-l judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege, ca şi el. El o călcat o poruncă şi eu am călcat a doua. Şi amândoi suntem călcători de lege. Legea lui Dumnezeu nu dă voie, că Judecata a lui Dumnezeu este, El va judeca cum va şti el, nu noi"

Iată cum se comportă cei înţelepţi:
"Dar creştinii care sunt sporiţi nu se smintesc. El zice: „E fratele nostru. El a căzut amu, eu am căzut altă dată, dar el poate se mărturiseşte, poate plânge, poate pune început bun, şi eu rămân cu judecatul. Şi eu dacă judec, Duhul Sfânt mă lasă în părăsire şi eu nu mai pot spori pe calea duhovnicească.”"

Şi încă ceva: nimeni nu are nici un merit pentru necăderea sa:
"... chiar din acei duhovniceşti, care se biruie de judecat şi osândeşte, că nu face ca el, că nu ştiu ce, el nu-şi dă seama că e ajutat de Duhul Sfânt ca să nu cadă."

Post cu folos şi gânduri bune!
N.

9 comentarii:

Mariana spunea...

Folositor cuvânt, mulţumesc, Natalia!

adriana spunea...

Doamne, ajuta!

Anonim spunea...

Multumesc pentru postare, imi face bine sa citesc cat mai mult despre pacatul asta. Si eu am cateva postari pe blog despre judecarea/nejudecarea aproapelui, si voi mai avea, tocmai pentru ca am realizat cat de grav este. Si din pacate este si cel mai raspandit.

Anonim spunea...

Am uitat sa mai spun ca nu fac pe lupul moralist, lupta o duc in primul rand cu mine...

Liliana spunea...

Intelepte cuvinte...

Multumim!

Madalina spunea...

Multumesc si pt postarea asta.

Natalia spunea...

Cu mare drag, mă bucur că rezonaţi şi voi :).
Domnul să ne ajute să pricepem şi să trăim nejudecarea! E de-a dreptul incredibilă, dumnezeiască...
Vă îmbrăţişez!

Anonim spunea...

Extrem de ziditor cuvânt, însă la fel de greu de realizat...

Natalia spunea...

Simion, cu toate acestea, nejudecarea e poruncă, deci nu e opţional :). Iar ce e cu neputinţă la noi, e posibil la Domnul. Cu El le putem pe toate.