duminică, 8 martie 2009

Postul de internet

Am avut o săptămână aproape fără internet, aşa cum îmi propuneam aici. Spun „aproape” pentru că serviciul meu este legat de internet, deci trebuie să îl folosesc, însă am exclus orice „navigare” în plus faţă de email.
Ce am obţinut? Deşi a fost exact săptămâna cea mai intensă cu Apostolatul, în care a trebuit să trimit varianta de tipar la tipografie (săptămână în care de obicei nu am timp nici să dorm, nici să gătesc, nici nimic), plus slujbele zilnice ale Canonului, iată rezultatele postului de internet:
  • - o săptămână de pace, în care mintea mi s-a limpezit într-un mod incredibil
  • - multă linişte şi putere de concentrare
  • - gândul nu îmi mai zboară la mii de lucruri în acelaşi timp
  • - mă rog mai uşor
  • - mă simt mai odihnită
  • - gândesc mai clar :)
  • - am reuşit să mă rog mai mult şi chiar să citesc câte ceva
  • - chiar am şi gătit câte ceva :)
  • etc.
M-am bucurat mult că am văzut hotărârea de a renunţa sau a reduce accesul la internet la mai mulţi dintre voi (gând la gând cu bucurie!) şi sper ca şi voi să fi avut cel puţin la fel de mult folos ca şi mine!
În săptămânile care urmează îmi doresc să am parte în continuare de aceste efecte, ca să pot citi şi să mă rog mai mult, aşa că păstrez un acces redus (o să încerc să mă rezum la blogurile voastre, împreună călătorilor, şi mai ales la postările voastre despre Post şi împărtăşirile acestei binecuvântate împreună călătorii spre Înviere). În plus, mi-a plăcut ideea Marianei de a „posti negru” de internet miercurea şi vinerea.

Cu bucuria părtăşiei cu voi în rugăciunea de fiecare seară, vă îmbrăţişez cu drag pe toţi!
Natalia

5 comentarii:

@irina_sweet_home spunea...

si eu a lasat-o mai usor cu netul, si la fel m-am simtit.

eu spunea...

si eu la fel, dragelor. si ma alaturi ideii de a continua in acelasi fel (fel inceput de mine cam de la Craciun cand am ramas fara voia mea lipsita de net)

si inca ceva: sa bagam de seama sa nu trantim cuiva usa in nas atunci cand are nevoie de vreun ajutor sub pretextul ca "postim" si deci am redus comunicarea;)

e unul din riscurile nevointei care poate anula toata stradania!

Mariana spunea...

Ai perfecta dreptate, Ioana! Postul fara iubire de aproapele, implinindu-i nevoile lui, e post in zadar.

eu spunea...

da, Mariana. Toate nevointele au si capcane. Si asta poate fi una mai subtila: uitam uneori ca de fapt postim ca sa ne sensibilizam inima spre cel de langa noi, spre a plini porunca Iubirii, si nu ca sa ne laudam cu diverse privatiuni. Cateodata suntem asa preocupati de "desavarsire" ca uitam scopul ei si mai curand ne invartosam. Si atunci nu stiu daca e mai castigat unul care nu a postit si si-a petrecut ziua pe net, decat unul care a izbutit sa se abtina dar nu a reusit sa raspunda nevoii celui de langa el.

Natalia spunea...

Nu e castigat nici primul, nici al doilea. Castigat este cel care inlocuieste navigatul peste masura pe internet cu fapte concrete de iubire. Asa sa ne ajute Domnul!