marți, 24 martie 2009

Înjumătăţirea Postului

Mâine este „înjumătăţirea Postului”, adică mijlocul săptămânii de mijloc din Postul Mare, săptămână închinată Sfintei Cruci. De duminică dimineaţa, crucea a fost scoasă la închinare în biserici, până vineri.
De ce este mijlocul Postului închinat Sfintei Cruci? Explicarea cea mai clară şi mai simplă am găsit-o acum mai mulţi ani chiar în Sinaxarul Duminicii Sfintei Cruci. Iată 3 dintre explicaţii:

1. Pentru ca in timpul postului celui de patruzeci de zile ne rastignim si noi oarecum, morti fiind fata de patimi, cu simturile adormite si potolite din pricina amaraciunii postului, ni se pune inainte cinstita si de viata facatoarea Cruce, ca sa ne imbarbateze, sa ne sprijine, sa ne aduca aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos si sa ne mangaie. Daca Dumnezeu a fost rastignit pentru noi, oare nu trebuie ca si noi sa lucram mai mult pentru El ? Nevointele noastre ni se usureaza cand ni se aduce aminte si de nadejdea slavei ce ni s-a dat prin Cruce.

2. Se mai explica praznuirea de azi si in alt chip. Dupa cum cei care calatoresc pe o cale aspra si lunga, zdrobiti de oboseala, daca intalnesc pe cale un copac umbros, se odihnesc putin, asezandu-se sub el, si oarecum refacuti termina si restul drumului, tot asa si acum, in timpul postului, a fost sadita de Sfintii Parinti la mijlocul acestei cai obositoare Crucea cea aducatoare de viata, spre a ne odihni, a rasufla si a ne face pe noi cei osteniti sprinteni si usori pentru restul ostenelii.

3. Sau alta explicatie. Dupa cum la venirea unui imparat sunt purtate inainte steagurile lui si sceptrul, iar in urma vine si el, plin de veselie si de bucurie pentru biruinta avuta, iar impreuna cu el se bucura si supusii, tot asa si Domnul nostru Iisus Hristos, vrand sa arate biruinta asupra mortii si ca are sa vina cu slava in ziua Invierii, a trimis inainte sceptrul Lui, semnul Lui cel imparatesc Crucea cea de viata facatoare, care ne umple de multa bucurie, ne da foarte mare usurare si ne pregateste sa fim gata sa primim pe Imparat si sa scoatem strigate de bucurie intru intampinarea Biruitorului.

Iată deci că am ajuns la mijlocul împreună-călătoriei noastre. Cu toate acestea, mie mi se pare că abia am plecat. Am avut şi ispite şi greutăţi până acum, dar bucuria postului şi a împreună călătoririi cu voi, puterea rugăciunilor voastre, m-au făcut să nu simt vreo greutate.
Părintele Schmemann spune că dacă până acum centrul atenţiei noastre era propriile patimi şi răutăţi, accentul trece acum de la pocăinţa şi ostenelile noastre la faptele ce s-au făcut „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, pentru că Domnul se îndreaptă către Răstignirea Sa.
Înjumătăţirea postului se suprapune în acest an cu Bunavestire, când primim Vestea cea Minunată a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, fără care Învierea nu ar fi fost posibilă.
Dumnezeu să ne binecuvânteze Calea postului şi în a doua jumătate!
Natalia

7 comentarii:

mihailmaster spunea...

Doamne AJuta si Felicitari pentru acest minunat blog. Neaparat poi plasa banerul dvs. in paginile noastre. Dumnezeu sa va intareasca!
Mihai id messenger : mihailmaster
www.ascormd.blogspot.com
www.filmeortodoxe.blogspot.com

Natalia spunea...

Bine ai venit, Mihail, ma bucur! Binecuvantare si bucurie!

mihailmaster spunea...

Amin Amin!

Mariana spunea...

Dragă Natalia, mulţumesc din adâncul inimii mele pentru vizita făcută şi pentru cuvintele tale!
Ţi-am mulţumit şi aici http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/hotarare-grea.html

Şi fiindcă azi e Buna Vestire, îţi dăruiesc cu drag versurile următoare scrise din uimirea ce o am faţă de cuvintele ce le-a spus Maica Domnului Iisus: "Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!"

ÎN CRINII ALBI...

În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...

Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.

Natalia spunea...

Mariana draga, multumesc si eu din suflet, Domnul sa ne ajute sa ne fie viata un: Fie mie dupa cuvantul Tau!

Anonim spunea...

Doamne ajuta! Iti citesc de mai mult timp blogul si mi-am dat seama ca esti o fiinta foarte frumoasa la suflet.Azi am facut si eu icre de naut si sunt delicioase.Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Natalia spunea...

Doamne ajuta, multumesc de gandurile bune (sa imi ajute Dumnezeu sa devin cum spui!) si ma bucur ca ti-au placut icrele de naut!
Binecuvantare si bucurie sa iti dea Domnul, te mai astept!