Duminica a 3-a din Post, a Sfintei Cruci

„Acum oştile îngereşti însoţesc lemnul cel cinstit, cu bună cucernicie înconjurându-l, şi cheamă pe toţi credincioşii la închinare. Deci veniţi cei ce vă luminaţi cu postul, să cădem la el cu bucurie şi cu frică, strigând cu credinţă: Bucură-te cinstită Cruce, întărirea lumii.“

Triod, Vecernia Duminicii Sfintei Cruci

O cântare minunată despre Sf. Cruce şi ajutorul pe care îl primim prin ea:

Evanghelia zilei şi cuvinte de folos: aici.

Cea mai folositoare si puternica slujba

Trebuie să ştiţi că din toate slujbele care se fac la biserică, cea mai folositoare şi mai puternica este Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie este jertfa şi răscumpărarea lumii întregi.

Părintele Cleopa

Din cantarile Triodului

„Risipind bogăţia darului părintesc, în desfătări mi-am cheltuit viaţa, dându-mă după gândurile cele rele ale păcatului; şi cu dulceaţa poftei îndulcindu-mă, m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare prin călcarea mântuitoarelor porunci. Dar Tu, Cel ce ai binevoit a Te răstigni pentru mine pe cruce, Hristoase Dumnezeule, nu mă lepăda de la înfierea cea către Tine, ci mă primeşte pe mine cel ce mă întorc, ca pe fiul cel pierdut şi mă mântuieşte.“

Stihira zilei, vineri în a treia săptămână a Postului

Matei

Ce se intampla cand o mama afla ca pruncul ei are cancer? Matei are nevoie de o operatie de transplant dublu de maduva, pentru care are nevoie de peste 135.000 euro.
Mai multe informatii, cum puteti ajuta si actele medicale le gasiti aici.

Impartasirea copiilor

Am auzit odată pe un preot povestind cum bunica lui, când era mic, îl întreba în perioada posturilor: „Te-ai grijit, copile?” Această întrebare ar trebui să ridice în mintea tuturor părinţilor o problemă deosebit de importantă pentru copii lor: oare aceştia din urmă fac ceea ce e necesar pentru a-şi curăţa sufletul şi a avea grijă de el prin primirea Sfintei Împărtăşanii?

Nevoia de Hristos

Este bine ca încă din fragedă pruncie copii să înveţe să se pregătească şi să aştepte cu nerăbdare împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. E greu însă pentru preoţi şi pentru educatori să le vorbească în mod convingător despre Sfânta Împărtăşanie când aceştia par să o socotească ceva de la sine înţeles, un lucru pe care-l fac la fiecare Sfântă Liturghie.

Când copiii cresc puţin, nu este greşit să participe la Sfânta Liturghie împărtăşindu-se de fiecare dată, însă trebuie să-i încurajăm spre o împărtăşire pregătită. Sf. Împărtăşanie este un ajutor de nepreţuit în creşterea şi formarea unui copil. Să le amintim copiilor cuvintele lui Hristos: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi (Ioan 6, 53). Nu trebuie să uităm însă că pot primi Sfânta Împărtăşanie şi spre osândă (I Corinteni 11, 27), de aceea e necesar să-i învăţăm cum anume să o primească.

Tradiţia Bisericii noastre consideră că pregătirea şi starea lăuntrică sunt foarte importante. Este primejdios din punct de vedere duhovnicesc să-i forţăm pe copii să se împărtăşească împotriva voii lor. Putem însă să-i facem să-şi dorească să se apropie de Cele Sfinte cu dragoste, astfel încât ziua împărtăşirii să rămână specială, de neuitat. Această pregătire presupune: o respectare a postului, rugăciune stăruitoare şi spovedanie.

Pregătirea trupească a copiilor

Există însă familii care evită cu desăvârşire efortul pregătirii pentru Sfânta Împărtăşanie, considerând copilul „prea mic” ca să postească sau chiar neglijând participarea la această Sfântă Taină. Fiecare familie are o abordare proprie a postului. Unii părinţi decid că „micuţii” lor sunt destul de mari pentru a posti, deci insuflă copiilor necesitatea curăţirii trupeşti, în paralel cu pregătirea sufletească. Deoarece postul presupune mese bine echilibrate din punct de vedere nutriţional, mămicile ar trebui să pregătească la începutul săptămânii meniul pentru zilele următoare şi lista de cumpărături necesare realizării lui, ajutându-se eventual şi de cărţi (de ex. Copilul vegetarian).

Pregătirea duhovnicească a copiilor

Dar postul nu înseamnă doar abţinerea de la anumite alimente. De aceea, copiii trebuie învăţaţi să îşi pregătească şi sufletul pentru apropierea de Dumnezeu. Acest lucru îl realizează prin rugăciune stăruitoare şi prin încercarea de a-i face să-şi conştientizeze propriile păcate, chiar dacă ele nu par mari şi să le împărtăşească duhovnicului lor. Apoi trebuie explicat copiilor într-un limbaj simplu că Sf. Împărtăşanie înseamnă că Îl iau pe Domnul în ei, în sufletul şi trupul lor, iar El îi va creşte mari şi cuminţi, îi va ajuta şi îi va apăra de rău. Cel mai bine este dacă şi părinţii se împărtăşesc destul de des împreună cu copiii, pentru că altfel poate părea o „treabă de copii“, pe care ei nu o vor mai dori după ce cresc. Să nu uităm că exemplul personal e cel mai bun educator.

Numai fiind pregătiţi copiii pot primi o Împărtăşanie adevărată şi lucrătoare. Datoria noastră este nu numai aceea de a-i întreba dacă şi-au „grijit” sufletul, ci şi de a-i ajuta să o facă aşa cum trebuie. Împărtăşirea cu Preacuratele Taine aduce cel mai mare folos şi cea mai mare putere de creştere duhovnicească a sufletelor copiilor prin harul Duhului Sfânt care vine peste ei.

Prof. Laura Ciolan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 14 - martie 2008

Virusul anti-democratic

De aproape douăzeci de ani suntem o ţară cu pretenţii democratice. Şi cât ne mai bucurăm de lucrul acesta. În ciuda multor speranţe înşelate continuăm să ne simţim bine în haina democraţiei. Chiar dacă e o haină destul de roasă şi găurită, măcar că o purtăm de relativ puţină vreme, tot e mai bună decât ce-am purtat înainte. Numai că bucuria aceasta este bucuria celor care în urma unui naufragiu au ajuns pe o insulă cu vegetaţie luxuriantă şi cu pomi exotici. Bucuria este pentru că n-am murit, nu pentru că am ajuns unde am dorit. Dar mai sunt destule lucruri de cunoscut pe insula multicoloră a democraţiei. Însă speranţa moare ultima.

Libertate / fericire

Găseşti tot felul de oferte la preţ redus. Doar e era hiper- şi supermarket-urilor viu colorate şi pline de tot ce-ţi doreşte inima. Vitrinele cu haine de tot felul te întâmpină la tot pasul. Televiziunea prin cablu te îmbie cu zeci de programe. Mănânci, te îmbraci şi priveşti după dorinţă. Te simţi liber şi asta te face fericit. Eşti liber să-ţi spui punctul de vedere cu privire la oricine şi orice. Competitivitatea şi privatizarea creează posibilitatea reuşitei particulare. Nu eşti egal cu nimeni şi nimeni nu are dreptul să-ţi spună cum să trăieşti. Îţi câştigi banii după măsura capacităţii proprii şi nimeni nu are dreptul să-ţi sugereze măcar cum să-ţi raţionalizezi venitul. Fondurile structurale ne zâmbesc îmbietor de la orizontul occidental. Pare că totul este în favoarea noastră.

Oare aceasta este singura definiţie a democraţiei? Aceasta este libertatea adevărată? E adevărat că putem cumpăra de toate; de ce atunci mai avem nevoie de atâtea lucruri? E adevărat că poţi să-ţi spui părerea despre oricine şi orice; dar cine te ascultă? E adevărat că banii europeni nerambursabili aşteaptă să fie cheltuiţi; dar atunci de ce nu-i obţine nimeni?

Capra vecinului, obiectiv prioritar

E clar ca în aceste condiţii un ochi ne râde şi altul ne plânge. Toate ca toate până aici. Dar când aceste lucruri ne schimbă total modul de a gândi şi a fi ar trebui să luăm situaţia mai serios în vedere. Care ne sunt valorile? După ce principii ne ghidăm? Care sunt determinanţii felului de a acţiona şi trăi? Spre ce ne îndreptăm?

Unii apreciază că «peştele se împute de la cap dar se curăţă de la coadă». Alţi că trebuie să începem primenirea «de sus». Mi-aduc aminte că la o conferinţă cineva îl întreba pe cel care a vorbit despre situaţia generală din ţară. De unde să-nceapă înnoirea? De jos în sus sau de sus în jos? Răspunsul a fost cât se poate de prompt: «eu îmi fac datoria cum se cade acolo unde sunt». Poate că dacă toţi am gândi aşa am avea o situaţie mai bună. Totuşi capra vecinului rămâne un obiectiv prioritar. De ce tocmai eu? Mai tot timpul avem impresia că altcineva nu-şi face datoria. Învinuim oameni şi instituţii pentru că nu ne merge bine. Cu ce-s de vină eu că urcă preţurile? Cu ce-s de vină eu că se topesc gheţarii sau că nu-mi găsesc un loc de muncă? Şi aceste întrebări pot continua la nesfârşit şi se pot dezvolta într-un chestionar fără răspuns.

Show şi divertisment

Mentalitatea personală rămâne totuşi singura variantă corectă de răspuns. De la fiecare dintre noi pleacă totul şi, prin efectul bumerangului, se întoarce la noi. Mai devreme sau mai târziu. Există totuşi o ordine. Şi aceasta au afirmat-o de multă vreme nu numai ştiinţa şi filosofia.

Numai că apare o altă întrebare: cum, unde, cine, ce şi când ne educă mentalitatea? «Familia, Şcoala şi Biserica» ar putea răspunde cineva. Şi ar răspunde foarte bine. Vom reveni poate altădată asupra acestui subiect. Deocamdată vom avea în vedere «obiectivele prioritare» ale pseudo-democraţiei româneşti: televizorul, calculatorul şi discoteca. Sau filmul, internetul şi distracţia ca determinanţi ai mentalităţii.

Într-adevăr democraţia comportă şi o parte haioasă. Peste tot numai show şi divertisment. Sunt oameni specializaţi în a te face să râzi. Inclusiv problemele serioase ale ţării se discută în atmosfera de talk-show. Dar există şi un alt fel de relaxare: relaxarea prin intermediul filmului violent sau\şi erotic. Mă gândesc acum la o discuţie pe care am avut-o cu nişte elevi pe această tema. I-am întrebat dacă îi interesează un Stallone sau un Chuck Norris în postura de familişti. Să vină acasă de la servici, să-şi ajute copiii la lecţii, să iasă după-masa cu familia la un teatru sau un concert, să viziteze nişte prieteni… Sunt convins că intuiţi răspunsul. Şi totuşi, acest tip de actori sunt determinanţi la adresa mentalităţii. Studii de specialitate au dovedit cu prisosinţă acest lucru. De fapt vă dau un exemplu concret. Copil fiind şi ieşind de la un film de cinematograf, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că unii dintre cei care au vizionat filmul s-au apucat să dea cu pumnii în scocurile caselor care le ieşeau în cale. Freud a avut încă odată dreptate zicând că omul îşi organizează viaţa în jurul instinctelor violenţei şi sexualităţii. Preferinţele în materie de film dovedesc aceasta.

Iar dacă filmul influenţează mentalitatea, discoteca este locul potrivit de manifestare a acestei mentalităţi. De ce se merge acolo? Pentru întâlniri cu prietenii, relaxare, muzică, divertisment – ar zice unii. Şi ce se găseşte acolo într-adevăr? Fum, băutură, droguri, desfrânare, oboseală, mahmureală. Alţii consideră că discoteca e o bună ocazie pentru a-ţi găsi jumătatea. Însă o jumătate de moment, o aventură şi-atât. Pentru că absolut nimeni n-ar vrea să întemeieze o familie cu un băiat sau o fată care sunt agăţaţi de prima momeală. Nu prezintă garanţie. Deci nu e nimic serios. Şi oare cum va reuşi o astfel de tânără sau un astfel de tânăr, peste ani şi ani, să întemeieze o familie pe care să o slujească cu devotament şi responsabilitate conjugală? Ş-apoi ne mai miră tot felul de forme ale delincvenţei juvenile…

Mulţi oameni văd democraţia prin această lupă. Gustul libertăţii democratice se alimentează din faptul că nu mai trebuie să alegem la TV doar între sârbi şi bulgari şi că avem o mulţime de alternative de petrecere a timpului liber. Însă nu este aceasta o democraţie virusată? Oare democraţia nu rămâne, după aproape două decenii, necunoscuta principală a ecuaţiei vieţii noastre? Şi în continuare ce va fi?

Pr. Ciprian Bîlbă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 14 - martie 2008

Din cantarile Triodului

"Pe Moise postul l-a arătat văzător de Dumnezeu şi pe Ilie cu car de foc l-a luat. Sârguieşte-te, suflete, de te opreşte de la gânduri vătămătoare, ca să te izbăveşti de amăgirea cea râvnitoare la cele de jos."

"Post, lacrimi, rugăciuni, îndurare, obicei bine-umilit, cunoştinţă dreaptă, curăţire a vieţii să arătăm noi credincioşii, ca să dobândim mărire."

Joi, în a treia săptămână din Post

Mazare galbena

Revin şi cu de-ale mele… Am gătit mazăre galbenă (pentru cei cu probleme de sănătate este de preferat în locul celei verzi). Am lăsat-o câteva ore la înmuiat, apoi am fiert-o şi am pasat-o. Am pus sare, piper şi apoi am frecat-o cu ulei. Am servit-o cu garnitură de cartofi prăjiţi şi salată. Este foarte hrănitoare.

Chec de post

Tot din seria „de la alţii“ am încercat şi checul de post de la Elena. Se face foarte repede (pe mine asta mă încântă foaaarte tare :). Am folosit 3 căni de faină, 2 de zahăr, 2 de apă minerală, 3/4 cană de ulei, 1 plic praf de copt, 2 de zahăr vanilat, 3 linguri de cacao, esenţă de rom şi stafide (neapărat).
Am mixat uleiul, zahărul, vanilia şi romul, apoi am adăugat apa minerală şi restul de ingrediente. Am dat la cuptor în două tăvi cu hârtie de copt. Rezultatul:

Mulţumesc, Elena!

Chiftelute de naut

Sunt tot în urmă cu postările în materie de ce am mai gătit în post, dar încerc să recuperez. Încep cu ce am mai probat de pe la alţii, de exemplu chifteluţele din năut de la Irina. Sunt excelente, le-am probat pe colegii de servici (care nu ţin post) şi au fost chiar şi ei foarte încântaţi. :)
Compoziţia mi-a ieşit aşa:Iar chifteluţele aşa:

Mulţumesc, Irina!