Ce este casatoria?

Căsătoria este o Sfântă Taină care uneşte un bărbat şi o femeie în Hristos, încât „nu mai sunt doi, ci un trup“ (Matei 19, 6). Dar ce înseamnă aceasta? Care este viziunea ortodoxă asupra căsătoriei şi cum ne poate ea ajuta să înţelegem felul în care doi oameni pot creşte în iubire pentru şi împreună cu celălalt? La aceste întrebări ne răspunde Părintele John Mack, prin intermediul cărţii „Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe“

Căsătoria este veşnică!

Dacă înainte de Hristos căsătoria era văzută ca un mijloc de procreare, de perpetuare a neamului (evrei), sau un contract legal între cei doi (romani), căsătoria în Noul Testament a devenit, după cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur, „taina iubirii“. „Taina“ este Evanghelia, afirmarea că omul a fost împăcat cu Dumnezeu şi că, astfel, poate trăi în şi cu Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel proclamă uluitorul adevăr că relaţia dintre bărbat şi femeie a fost transformată (prin moartea şi învierea lui Hristos) din ceva pur temporal într-un fapt ce ţine de eternitate. Deşi vi se poate părea abstract, acest lucru are o importanţă esenţială pentru căsnicia voastră. Evanghelia creştină afirmă: căsătoria este veşnică! Particularitatea ei constă în transformarea şi transfigurarea afecţiunii umane fireşti dintre un bărbat şi o femeie într-un legământ etern al iubirii, care nu poate fi rupt nici măcar de moarte.

Căsătoria este o cale care duce atât femeia, cât şi bărbatul, la unirea cu Dumnezeu. Foarte des cuplurile se căsătoresc în vederea împliniri anumitor nevoi pe care le au: cu gândul că vor găsi fericire, bunăstare emoţională, satisfacţii personale – fără a fi nevoie măcar să muncească pentru ele. Când nu le obţin se simt înşelaţi sau dau vina pe celălalt. Cel mai adesea aceste căsătorii sfârşesc prin divorţ. Fiind creştini ortodocşi, noi avem o perspectivă diferită asupra căsătoriei. Scopul ei nu este împlinirea dorinţelor, ci dobândirea raiului! Acest lucru ne ajută să înţelegem şi un aspect mai dificil al său. Calea spre rai este drumul crucii. Oricine este căsătorit ştie că fiecare căsnicie îşi are crucea sa. Nici o căsătorie nu e perfectă şi nici o lună de miere nu durează la nesfârşit. În lumea reală nu există „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Este nevoie de foarte multă muncă pentru a avea o căsnicie reuşită.

Datoria de a-ţi păstra căsnicia

Mai întâi de toate, implicaţia logică a acestei învăţături e aceea că divorţul este contrar voii lui Dumnezeu. Deşi este adevărat că Biserica, pe baza învăţăturilor lui Hristos, permite divorţul, el este doar tolerat ca urmare a slăbiciunilor omeneşti (păcate) şi cu siguranţă nu este deloc încurajat.

Atunci când te hotărăşti să te căsătoreşti în Hristos, te uneşti de bunăvoie într-o legătură veşnică, împlinită de prezenţa lui Dumnezeu. Ruperea ei prin divorţ îţi este defavorabilă, nu doar pentru că procedând astfel se desface un contract legal (viziunea romană) ori pentru că va dăuna generaţiilor viitoare (viziunea iudaică), deşi ambele sunt chestiuni foarte serioase. Biserica susţine că este o alegere greşită, întrucât a fugi de căsnicie înseamnă a te îndepărta de Dumnezeu, Care ţi S-a dat în şi prin această Sfântă Taină. Dacă Taina Cununiei este privită ca o uşă spre rai, atunci Biserica te îndeamnă să nu închizi această uşă, pentru că, făcând astfel, te închizi pe tine în afara lui Dumnezeu!

Leacuri divine pentru păstrarea căsniciei

În al doilea rând, realitatea sacramentală presupune faptul că aveţi la dispoziţie, din abundenţă, resurse pentru a depăşi dificultăţile inevitabile care apar în căsnicie. După cum bine ştiţi, relaţiile nu merg de la sine. Aducem cu noi, în căsătorie, un straniu bagaj de răni şi obiceiuri care creează fricţiuni şi tensiune. Prea des se întâmplă să fim mândri, aroganţi, egoişti (şi lista poate continua). Dacă nu ar fi realitatea sacramentală a nunţii, am da puţine speranţe căsătoriilor noastre! Oricât de mult v-aţi iubi unul pe celălalt, toţi veţi avea probleme, şi unele chiar majore. Nu puteţi şi nu veţi fi în stare să le depăşiţi doar prin propriile puteri, iar vestea cea bună este că nici măcar nu trebuie să încercaţi asta.

Părintele Anthony Coniaris explică: „Adesea auzim cupluri zicând: <> În calitate de creştini ortodocşi, nu suntem de acord cu această formulă. Noi credem că se poate face ceva pentru a îmbunătăţi o căsătorie, prin harul lui Dumnezeu. Credem că oamenii pot face progrese şi că se pot schimba. De aceea considerăm că şi căsătoria poate progresa şi se poate schimba. Nici o căsnicie nu e atât de bună încât să nu poată fi şi mai bună, şi nici o căsnicie nu e atât de rea încât să nu poată fi îmbunătăţită – cu condiţia ca persoanele implicate să fie dornice să crească împreună în harul lui Dumnezeu spre maturitatea lui Hristos, Care a venit <ă I se slujească, ci să slujească>>“

Menţinerea perspectivei duhovniceşti

În al treilea rând, faptul că o căsătorie ortodoxă transcende relaţiile pământeşti şi călăuzeşte cuplul spre Împărăţia Cerurilor ar trebui să vă reamintească încă o dată că cele mai importante aspecte ale relaţiei voastre nu sunt cele materiale, ci cele spirituale. Faptul că slujba cununiei este o slujbă a Bisericii ar trebui, de asemenea, să vă amintească că nu puteţi cunoaşte deplinătatea harului lui Dumnezeu fără a trăi în comuniune cu El prin Biserică, şi mai ales prin deasa Împărtăşire.

Nimic nu şi-ar dori Satana mai mult decât ca voi să pierdeţi trezvia la începuturile căsniciei voastre. Foarte adesea, tinerii căsătoriţi pot fi atât de obsedaţi de atingerea scopurilor materiale, încât cele spirituale sunt puse pe lista de aşteptare sau chiar sunt uitate pentru un timp. Ceea ce nu-şi dau seama este că prin izgonirea laturii duhovniceşti ei plantează seminţele dezbinării şi ale neliniştii în proaspăta arătură a mariajului lor. Din păcate, aceste seminţe sunt cele care, crescând, înăbuşă iubirea în multe căsnicii. Fiţi inteligenţi! „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33)

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 14 - martie 2008