Buna-Vestire este unul din cele patru Praznice Împărăteşti din cursul anului bisericesc închinate Maicii Domnului, alături de Naşterea, Intrarea în Biserică şi Adormirea Maicii Domnului. Sărbătoare a primăverii, a bucuriei, Buna-Vestire ne aduce vestea cea bună: că Dumnezeu S-a milostivit de om şi L-a trimis pe Însuşi Fiul Său să Se întrupeze dintr-o Fecioară, pentru a ne scoate pe noi din robia păcatului.
De la fericire la robie
În fiecare an, la 25 martie, prăznuim momentul în care Arhanghelul Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria şi i-a adus vestea cea bună că din ea se va naşte Mântuitorul lumii. Pentru a înţelege acest sublim episod din viaţa Fecioarei din Nazaret şi din istoria mântuirii sufletelor noastre trebuie mai întâi să facem o incursiune în această istorie.
Omul a fost creat după Chipul lui Dumnezeu cu raţiune, sentimente şi voinţă liberă, a primit de la Dumnezeu darul de a stăpâni peste toată creaţia, dar şi porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Această poruncă a fost dată ca prin păzirea ei Adam şi Eva şi toată omenirea ca urmaşi ai lor să ajungă la desăvârşire. Dar ei s-au dovedit a fi neascultători şi, la îndemnul şarpelui, au mâncat din pomul oprit. Odată cu călcarea poruncii dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva, consecinţele neascultării lor s-au abătut asupra întregii firi umane însumate în aceştia. Chipul lui Dumnezeu din om s-a stricat, raţiunea s-a întunecat, inima s-a pervertit şi voinţa a slăbit. Astfel omul a început să fie tot mai aplecat spre păcat, intrând într-o adevărată robie, din care nu mai putea să iasă cu forţele proprii.
Nădejde de eliberare
Dar Dumnezeu, în adânca Sa milostivire, nu ne-a lăsat să pierim în păcatele noastre. Chiar în momentul în care i-a izgonit pe Adam şi Eva din Eden, după ce a blestemat şarpele care îi îndemnase la neascultare, i-a spus acestuia: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facere 3, 15). Acest cuvânt al lui Dumnezeu este considerat ca prima veste bună dată nouă, căci duşmănia, lupta dintre femeie şi fiii ei pe de o parte şi demonii reprezentaţi de şarpe pe de altă parte va avea ca rezultat biruinţa omului, care îl va strivi pe diavol, chiar dacă acesta va reuşi să-i facă rău.
Astfel a început Dumnezeu să pregătească omenirea pentru a-L primi pe unicul Său Fiu ca Biruitor al morţii şi Mântuitor al nostru. Prin purtarea Sa de grijă şi-a ales un popor care să-I slujească, a trimis prooroci care să le vestească despre venirea Mântuitorului, care îl va elibera pe om din robia păcatului. Din sânul acestui popor a răsărit Fecioara neprihănită, Maria, naşterea ei fiind rod al rugăciunii dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana. Crescută în Templul din Ierusalim ca fecioară închinată Domnului, dobândeşte o puritate mai presus de fire, îndeletnicirea ei fiind rugăciunea, postul, participarea la serviciile religioase, cercetarea Scripturilor. Toate acestea au făcut ca ea să fie aleasă de Dumnezeu să-L primească, să-L poarte în pântecele ei pe Fiul Lui şi să-I dea trup omenesc.
Vestea cea Bună
Dialogul dintre Fecioara Maria şi îngerul Gavriil este dătător de bucurie şi de nădejde pentru noi şi pentru întreaga omenire. Niciodată nu s-a vestit unei făpturi omeneşti o bucurie mai mare decât aceasta. Îngerul Gavriil se adresează Fecioarei Maria cu o salutare şi cu un cuvânt de cinstire: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Fecioara, în smerenia ei, s-a tulburat şi s-a mirat de aceste cuvinte venite de la un înger, gândind: „Ce fel de închinăciune poate fi aceasta”. Dar îngerul, ca şi cum ar fi auzit gândul ei a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”, descoperindu-i în continuare taina Pruncului ce se va naşte din ea, originea Lui divină. Fecioara identifică în cuvintele îngerului proorociile din Vechiul Testament despre Mesia cel mult aşteptat, dar pune o întrebare legitimă: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Maria nu cunoscuse vreun bărbat şi pe viitor dorea să-şi păzească fecioria. Soluţia dumnezeiască vestită de înger la această întrebare este mai presus de înţelegerea minţii omeneşti: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Fecioara Maria îşi supune voinţa sa voinţei dumnezeieşti, îşi arată disponibilitatea ca harul să lucreze în ea şi nu se îndoieşte că cele vestite se vor împlini spunând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Primind acest răspuns plin de smerenie, îngerul a plecat de la ea.
Sărbătoarea Bunei-Vestiri este pentru noi un prilej de mare bucurie. Ne bucurăm pentru că omul a fost creat pentru Rai şi pentru comuniunea cu Dumnezeu şi cu toate că păcatul l-a lipsit pe om de o viaţă binecuvântată şi existenţa lui pământească s-a transformat într-un exil, Mântuitorul a deschis uşile Raiului, întrupându-Se din Fecioara Maria. Ne bucurăm că există Maica Domnului, persoana care fiind mai curată decât strălucirile soarelui a putut fi aleasă de Fiul lui Dumnezeu pentru a-i fi Maică. Ne bucurăm de acceptul dat îngerului: „Fie mie după cuvântul tău”, fără de care Domnul Hristos nu S-ar fi Întrupat sau S-ar fi întrupat mai târziu. Ne bucurăm că o dată cu acest cuvânt Duhul Sfânt s-a coborât să zămislească natura umană a Cuvântului.
Însă nu doar să ne bucurăm, ci să primim Vestea cea Bună în inimile noastre, să acceptăm şi noi ca Hristos să se zămislească şi în sufletele noastre, să acceptăm iubirea Celui care S-a răstignit şi a murit pentru ca noi să ieşim din robia păcatului şi să începem urcuşul spre mântuire, spre Înviere.
De la fericire la robie
În fiecare an, la 25 martie, prăznuim momentul în care Arhanghelul Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria şi i-a adus vestea cea bună că din ea se va naşte Mântuitorul lumii. Pentru a înţelege acest sublim episod din viaţa Fecioarei din Nazaret şi din istoria mântuirii sufletelor noastre trebuie mai întâi să facem o incursiune în această istorie.
Omul a fost creat după Chipul lui Dumnezeu cu raţiune, sentimente şi voinţă liberă, a primit de la Dumnezeu darul de a stăpâni peste toată creaţia, dar şi porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Această poruncă a fost dată ca prin păzirea ei Adam şi Eva şi toată omenirea ca urmaşi ai lor să ajungă la desăvârşire. Dar ei s-au dovedit a fi neascultători şi, la îndemnul şarpelui, au mâncat din pomul oprit. Odată cu călcarea poruncii dată de Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva, consecinţele neascultării lor s-au abătut asupra întregii firi umane însumate în aceştia. Chipul lui Dumnezeu din om s-a stricat, raţiunea s-a întunecat, inima s-a pervertit şi voinţa a slăbit. Astfel omul a început să fie tot mai aplecat spre păcat, intrând într-o adevărată robie, din care nu mai putea să iasă cu forţele proprii.
Nădejde de eliberare
Dar Dumnezeu, în adânca Sa milostivire, nu ne-a lăsat să pierim în păcatele noastre. Chiar în momentul în care i-a izgonit pe Adam şi Eva din Eden, după ce a blestemat şarpele care îi îndemnase la neascultare, i-a spus acestuia: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facere 3, 15). Acest cuvânt al lui Dumnezeu este considerat ca prima veste bună dată nouă, căci duşmănia, lupta dintre femeie şi fiii ei pe de o parte şi demonii reprezentaţi de şarpe pe de altă parte va avea ca rezultat biruinţa omului, care îl va strivi pe diavol, chiar dacă acesta va reuşi să-i facă rău.
Astfel a început Dumnezeu să pregătească omenirea pentru a-L primi pe unicul Său Fiu ca Biruitor al morţii şi Mântuitor al nostru. Prin purtarea Sa de grijă şi-a ales un popor care să-I slujească, a trimis prooroci care să le vestească despre venirea Mântuitorului, care îl va elibera pe om din robia păcatului. Din sânul acestui popor a răsărit Fecioara neprihănită, Maria, naşterea ei fiind rod al rugăciunii dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana. Crescută în Templul din Ierusalim ca fecioară închinată Domnului, dobândeşte o puritate mai presus de fire, îndeletnicirea ei fiind rugăciunea, postul, participarea la serviciile religioase, cercetarea Scripturilor. Toate acestea au făcut ca ea să fie aleasă de Dumnezeu să-L primească, să-L poarte în pântecele ei pe Fiul Lui şi să-I dea trup omenesc.
Vestea cea Bună
Dialogul dintre Fecioara Maria şi îngerul Gavriil este dătător de bucurie şi de nădejde pentru noi şi pentru întreaga omenire. Niciodată nu s-a vestit unei făpturi omeneşti o bucurie mai mare decât aceasta. Îngerul Gavriil se adresează Fecioarei Maria cu o salutare şi cu un cuvânt de cinstire: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Fecioara, în smerenia ei, s-a tulburat şi s-a mirat de aceste cuvinte venite de la un înger, gândind: „Ce fel de închinăciune poate fi aceasta”. Dar îngerul, ca şi cum ar fi auzit gândul ei a zis: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”, descoperindu-i în continuare taina Pruncului ce se va naşte din ea, originea Lui divină. Fecioara identifică în cuvintele îngerului proorociile din Vechiul Testament despre Mesia cel mult aşteptat, dar pune o întrebare legitimă: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Maria nu cunoscuse vreun bărbat şi pe viitor dorea să-şi păzească fecioria. Soluţia dumnezeiască vestită de înger la această întrebare este mai presus de înţelegerea minţii omeneşti: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Fecioara Maria îşi supune voinţa sa voinţei dumnezeieşti, îşi arată disponibilitatea ca harul să lucreze în ea şi nu se îndoieşte că cele vestite se vor împlini spunând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Primind acest răspuns plin de smerenie, îngerul a plecat de la ea.
Sărbătoarea Bunei-Vestiri este pentru noi un prilej de mare bucurie. Ne bucurăm pentru că omul a fost creat pentru Rai şi pentru comuniunea cu Dumnezeu şi cu toate că păcatul l-a lipsit pe om de o viaţă binecuvântată şi existenţa lui pământească s-a transformat într-un exil, Mântuitorul a deschis uşile Raiului, întrupându-Se din Fecioara Maria. Ne bucurăm că există Maica Domnului, persoana care fiind mai curată decât strălucirile soarelui a putut fi aleasă de Fiul lui Dumnezeu pentru a-i fi Maică. Ne bucurăm de acceptul dat îngerului: „Fie mie după cuvântul tău”, fără de care Domnul Hristos nu S-ar fi Întrupat sau S-ar fi întrupat mai târziu. Ne bucurăm că o dată cu acest cuvânt Duhul Sfânt s-a coborât să zămislească natura umană a Cuvântului.
Însă nu doar să ne bucurăm, ci să primim Vestea cea Bună în inimile noastre, să acceptăm şi noi ca Hristos să se zămislească şi în sufletele noastre, să acceptăm iubirea Celui care S-a răstignit şi a murit pentru ca noi să ieşim din robia păcatului şi să începem urcuşul spre mântuire, spre Înviere.
Pr. Ovidiu Bostan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 14 - martie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu