sâmbătă, 15 martie 2008

Duminica Intaia din Post, a Ortodoxiei

În prima Duminică a Postului Mare sărbătorim Ortodoxia, adică „dreapta credinţă“. Evenimentul concret la care ne referim este ziua de 11 martie 843, când, după o îndelungată luptă între apărătorii icoanelor şi cei care spuneau că închinarea la icoane este închinare la idoli, într-un sinod convocat la Constantinopol au fost declarate valabile toate hotărârile celor şapte sinoade ecumenice şi s-a restabilit cultul icoanelor. Această zi a rămas în memoria Bisericii ca o biruinţă a Ortodoxiei asupra ereziilor şi este sărbătorită în fiecare an în prima Duminică din Postul Mare.

Este şi o sărbătorire a Icoanei în general, numită „fereastră spre cer“, fără de care noi, ortodocşii, nu ne putem închipui viaţa în Hristos.

Iată ce ne spune Părintele Teofil despre icoană şi cinstirea ei:

„Icoana este o reprezentare în pictură a persoanei pe care o cuprinde icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferiţilor sfinţi pe care îi cinsteşte Biserica, deci este o aducere în conştiinţa credincioşilor, prin mijloacele picturii, a persoanei către care ne este cinstirea. Trebuie de precizat de la început şi pentru totdeauna, că noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim icoana ca reprezentare, sau nu cinstim propriu-zis icoana, ci cinstim pe cel pe care îl prezintă icoana. Fără îndoială că nu se poate face abstracţie şi de icoană ca obiect, dar noi când zicem că suntem cinstitori de icoane, ne gândim întotdeauna la cei pe care îi reprezintă icoanele, nu ne gândim la icoana în sine. Icoana este si un mijloc de legătură între persoana pe care o prezintă icoana si între credinciosul care stă în fata icoanei cu cinstire, deci icoana nu este realitate în sine, ci ultima realitate este persoana reprezentată pe icoană, iar icoana este prima realitate care ne duce la persoana reprezentată pe icoană.“

Evanghelia zilei, predici şi troparul Duminicii le găsiţi aici.

Într-o lume în care suntem bombardaţi cu tot felul de imagini, icoana rămâne imaginea sfinţeniei, a chemării noastre către mântuire, către bucuria vieţii în Hristos. Să privim deci mai mult la icoane şi mai puţin la televizor, de exemplu, mai ales în această perioadă.

Natalia

2 comentarii:

Anonim spunea...

Am o dilema legata de ce s-a intamplat astazi la biserica unde am fost astazi. Dupa ce s-a citit Sf. Evanghelie, cei doi preoti au citit o rugaciune de "condamnare", ca sa spun asa, a celor care nu cred in ortodoxie, urmata de indemnul, in repetate randuri, de a rosti " Anatema". Astfel, toata biserica a repetat de mai multe ori acest cuvant.
Acum, eu nu sunt foarte cunoscatoare in randuielile bisericesti, dar nu m-am simtit foarte in largul meu.

As dori o opinie, daca este sau nu normal sa se intample asa ceva in Sf. Biserica.

Multumesc si Doamne Ajuta!

Natalia spunea...

Doamne ajută! Este vorba despre Sinodiconul Ortodoxiei, care este ceva obişnuit de exemplu în Biserica Ortodoxă din Grecia, la noi însă mai puţin. Este o mărturisire a dreptei credinţe şi respingere a învăţăturilor greşite care s-au ivit de-a lungul timpului. Găsiţi mai multe informaţii aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/07/randuiala-duminicii-ortodoxiei-sinodiconul-ortodoxiei-o-pravila-uitata-a-sfintei-traditii/