Temelia familiei si „nepotrivirile de caracter“

Continuăm serialul nostru dedicat familiei creştine cu un fragment din sfaturile Cuviosului Paisie Aghioritul, un experimentat duhovnic din Grecia, la uşa căruia au bătut mulţi soţi cu probleme în familiile lor pentru a cere sfat. Stareţul primea şi foarte multe scrisori de la oameni cu probleme familiale, iar aceste probleme el le atribuia depărtării oamenilor de Dumnezeu şi iubirii lor de sine. „Mai demult, spunea el, viaţa era mai liniştită şi oamenii aveau răbdare. Astăzi sunt ca brichetele. Nici măcar un singur cuvânt nu suferă; după care urmează automat divorţul“.

Temelia căsniciei

- Părinte, un oarecare tânăr, ce s-a hotărât pentru viaţa de familie, m-a întrebat cum o poate începe corect.

- Mai întâi să se îngrijească să afle o fată bună, care să-l odihnească sufleteşte, pentru că pe fiecare îl odihneşte alt caracter de om. Să nu caute să fie bogată şi frumoasă, ci mai ales simplă şi smerită. Adică trebuie să dea mai multă atenţie frumuseţii lăuntrice şi nu celei exterioare. Atunci când tânăra este un om de nădejde şi este înzestrată cu bărbăţie, fără să aibă mai mult din cele de care are trebuinţă caracterul femeiesc, aceasta îl ajută foarte mult pe bărbat să afle îndată înţelegere şi să nu-l doară capul. Dacă are şi frică de Dumnezeu şi smerenie, atunci se pot lua de mână ca să treacă împreună râul cel primejdios al lumii.

Dacă tânărul se gândeşte serios să ia de soţie pe o fată, dacă îşi dau cuvântul şi se logodesc – este bine ca logodna să nu ţină mult – să încerce ca în perioada care va dura până la nuntă să o vadă pe tânără ca pe sora sa şi să o respecte. Dacă amândoi se vor nevoi din tot sufletul să-şi păstreze fecioria lor, la Taina Căsătoriei, atunci când preotul îi încununează, vor primi har îmbelşugat de la Dumnezeu.

În continuare să cultive virtutea dragostei cât pot mai mult, pentru a rămâne uniţi amândoi pentru totdeauna, ca astfel să fie împreună cu ei şi al Treilea, Preadulcele nostru Iisus. Fireşte, la început, până se vor aranja şi se vor cunoaşte bine, se poate să aibă unele greutăţi. Aşa se întâmplă la fiecare început.

În deosebirea caracterelor se ascunde armonia

Într-o zi a venit la chilia mea cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, penru că nu se înţelege cu femeia lui. Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o „umflătură“, femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină „rindeluire“. Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni. Lucrarea aceasta o face cel mai bine duhovnicul şi este eficientă atunci când cei doi au acelaşi duhovnic, astfel încât să se facă „cu aceeaşi rindea“.

Unii bărbaţi îmi spun: „Nu mă înţeleg cu soţia mea. Avem caractere deosebite.“ Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă amândoi v-aţi mânia repede. Aţi dărâma casa. Sau dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi dormi în picioare. Dacă aţi fi fost amândoi zgârciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa? Copiii voştri ar fi umblat pe drumuri.

Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe celălalt. La maşină este absolut necesară acceleraţia, ca ea să meargă, dar şi frâna, ca să se oprească. Dcă maşina ar avea numai frână, nu s-ar mişca din loc, iar dacă ar avea numai acceleraţie, nu s-ar mai putea opri. Ştiţi ce le-am spus unor soţi? „Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi.“ Amândoi sunt sensibili. Dacă se va întâmpla ceva în casă, amândoi se vor pierde cu firea şi vor începe: „Vai ce-am păţit!“ va spune unul, „Vai ce-am păţit!“ va spune celălalt. Adică unul îl ajută pe celălalt să deznădăjduiască şi mai mult. Nu-l poate întări cât de puţin pe celălalt, spunându-i: „Ia stai, nu este un lucru chiar aşa de grav ceea ce se întâmplă!“

Atunci când soţii au caractere diferite pot ajuta mai mult şi în educaţia copiilor lor. Unul frânează puţin, iar celălalt spune: „Lasă-i pe copii puţin mai liberi“. Dacă amândoi îi vor constrânge pe copii, îi vor pierde. Iar dacă îi vor lăsa liberi amândoi, iarăşi îi vor pierde. În timp ce, în felul acesta, află şi copiii un echilibru.

Vreau să spun că toate sunt de trebuinţă. Dar, fireşte, nu trebuie să întreacă măsura, ci fiecare să-l ajute pe celălalt în felul său. Dacă, de pildă, mănânci ceva foarte dulce, simţi nevoia apoi să mănânci ceva sărat. Sau verdeţurile, dacă sunt foarte amare, nu se pot mânca. Puţin amar însă ajută, precum şi puţin acru. Dar dacă cel care este acru va spune: „Să vă faceţi toţi acri ca mine“, cel care este amar: „Să vă faceţi toţi amari“, iar cel care este sărat va spune: „Să vă faceţi toţi săraţi“, atunci nu se va putea face sat.

Cuviosul Paisie Aghiritul, „Viaţa de familie“

publicat in Apostolat in Tara Fagarasului nr.8