Iată că am reuşit (în urma rugăciunilor voastre) să revin cu partea a doua a programului. Se referă la seară, dar mai urmează şi ce să facem înainte de a merge la culcare, aşa că... pomeniţi-mă în continuare :)Ce să facem seara?
Seara, după ce ţi-ai terminat treburile zilei, nu te deda în nici un caz odihnei, indiferent cât de mult te-au obosit treburile de peste zi. Nu se cuvine ca un creştin să fie nerecunoscător. După terminarea treburilor, ridică-ţi mintea la Dumnezeu şi mulţumeşte-I pentru toate lucrurile bune pe care le-ai primit de la El în timpul zilei care acum se apropie de sfârşit, adică pentru că ai rămas în viaţă, pentru putere trupească şi sufletească, pentru sănătate, pentru hrană, pentru băutură, pentru toate gândurile mântuitoare, pentru dorinţele sfinte, pentru lumina pământească şi cerească, pentru ajutor şi apărare, pe scurt pentru tot lucrul bun.
După masa de seară, la fel ca dimineaţa, dă-i inimii gânduri duhovniceşti. De exemplu: m-am apropiat cu încă o zi de moarte. Ce ar fi dacă Dumnezeu m-ar chema la Dreapta Judecată în noaptea ce vine? Aş trece cu bine? Dimineaţa am avut intenţia să îmi petrec ziua în sfinţenie, am reuşit?
După ce ţi-ai pus aceste întrebări:
a) Roagă-te Duhului Sfânt ca să-ţi lumineze mintea şi să te ajute să-ţi aminteşti cu precizie cum ai petrecut ziua care acum se termină. Te-ai expus păcatului sau intenţia de a evita păcatul a slăbit? Cum te-ai purtat când ai fost tratat nepoliticos, când nu ţi s-a dat ascultare, când alţii au râs de tine etc.
b) Analizează cum ai încercat sau n-ai încercat să-ţi ţii promisiunea pe care ai făcut-o dimineaţă să eviţi păcatul. Ce anume te atrăgea în păcat sau chiar a reuşit să te atragă în el? ce metodă ai folosit împotriva mrejelor păcatului sau împotriva obstacolelor de a împlini voia lui Dumnezeu şi de ce a dat greş acea metodă?
c) Roagă-te ca Duhul Sfânt să te ajute să îţi aminteşti ce nu ai reuşit să faci şi de ce.
Creşterea noastră duhovnicească depinde exact de acest fel de cercetare conştiincioasă asupra noastră. Prin aducerea în minte a celor făcute în ziua ce a trecut, ţine-te aproape de aceste idei călăuzitoare: tot ce afli bun în tine să nu-l consideri al tău, ci al lui Dumnezeu „căci tot lucrul bun şi tot darul desăvârşit de sus este“ (Iacov 1, 17), şi mulţumeşte din tot sufletul tău lui Dumnezeu pentru acest lucru.
Tot lucrul nesăbuit pe care îl găseşti în tine să ţi-l atribui ţie, slăbiciuni şi obiceiuri prosteşti. Căieşte-te grabnic, roagă-L pe Dumnezeu să te ierte şi din nou ia hotărârea să nu mai păcătuieşti, mai ales să nu mai faci aceleaşi păcate, să nu uiţi de Dumnezeu şi să acţionezi cu prudenţă întotdeauna şi pretutindeni.
Consemnare din
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu