Duminica Vamesului si a Fariseului

Mâine este Duminica Vameşului şi a Fariseului

„Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.“

Luca 18, 10-14

De când cânt la strană am descoperit şi cât de mult şi de frumos ne spun sfintele slujbe despre sărbătorile şi duminicile prin care trecem de multe ori fără să învăţăm nimic. Duminica de mâine marchează începutul Triodului, denumire care marchează o perioadă dar şi o carte din care se cântă la strană în această perioadă. Mai multe informaţii găsiţi aici.

Iată câteva cuvinte la ziua de mâine:

„Vameşul, suin­du-se la templu cu credinţă oarecând şi rugându-se lui Dumnezeu, s-a îndreptat, căci cu suspinuri a venit şi cu lacrimi şi cu zdrobire de inimă, toată povara păcatelor a lepădat-o prin ispăşire”

„Pe fariseul ce se îndreptăţea pe sine, lăudân­­­du-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai în­dreptat. Că nu primeşti gândurile cele înălţate, şi inimile cele zdrobite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi, cu smerenie, cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă!”

Din cântările Triodului la Duminica Vameşului şi a Fariseului

Ideea şi vrednicia smereniei – cuvânt la Duminica Vameşului şi a Fariseului al Sf. Ioan Gură de Aur

[edit]
Am fost la Vecernie si revin cu reprezentarea Duminicii de azi in Triod, ca si cu inca un fragment din aceasta carte care se foloseşte la strană începând din seara aceasta.

„Fariseul de slava deşartă fiind biruit, iar vameşul cu pocăinţă plecându-se, au venit la Tine Însuţi, Stăpâne. Ci acela, lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta, negrăind, s-a învrednicit darurilor. În aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.“

din slujba Vecerniei

Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata! – un cuvânt al Părintelui Alexander Schmemann pe Război întru Cuvânt