"Dincolo de tortură. Gulagul din Piteşti, România"

Un film realizat de jurnalistul american Alan Hartwic şi dedicat Părintelui Gheorghe Calciu şi Părintelui Roman Braga.

"În general arestau întreaga generaţie: intelectuali, preoţi, ţărani care aveau un rol mai important în societate. Scopul lor era să producă o ruptură între vechea generaţie şi noua generaţie. Iar noi, ca studenţi, aveam un rol foarte important. Ei ştiau că noi suntem generaţia de transmitere a valorilor vechii generaţii către generaţia nouă. Aşa că [arestându-ne pe noi] au întrerupt această legătură dintre noi şi generaţia următoare." (Părintele Gheorghe Calciu)

Mănăstirea Oaşa – atât de aproape de Cer!

Recomandări: Apostolat nr. 69

Actual:

• Halloween. Cum ne împrietenim (de bună voie şi nesiliţi de nimeni) cu diavolul

Martiri şi mărturisitori în temniţa comunistă:

• Bandiţii de altădată. Ion Ilioiu: „Intrasem în luptă aproape un copil şi mă întorceam din adâncul iadului“

Editorial:

• Vine o vreme…

Jurnal de pelerin:

• Un student ateu în vizită la Muntele Athos

Fii tânăr cu Hristos:

• Oana Pellea: „Trăim după tipare formale”
• Tinereţea, vremea zbuciumului sufletesc. Nedumeriri şi răspunsuri 

Pas în doi:

• Rezervorul de iubire şi umplerea acestuia

Educaţie:

• Formarea personalităţii copilului în funcţie de climatul educativ
•  Respectul faţă de profesorii exigenţi

Căsuţa copiilor:

• Joc şi bucurie. Întâlnirea copiilor participanţi la activitatea „Caietul cu versete”

Viaţa în Hristos:

• Omul flămând
• Pelerin pe drumul mântuirii

Cu Dumnezeu în casă:

• Dependenţele alimentare

Poezie:

• Psalm 
• Alinare.

Actualitatea religioasă

• România a votat împotriva familiei şi a valorilor tradiţionale la ONU
• O societate fără femei şi bărbaţi
• Preot ortodox omorât în Siria pentru credinţa creştină 

Noi nu admirăm neamul nostru, noi îl iubim...

Simţirea mea pentru România s-a adâncit în ultimii ani. De aceea am şi făcut o pagină pe blog intitulată "Iubesc România". Cu ocazia zilei care se apropie, vă împărtăşesc un text minunat, testamentul grupului de rezistenţă din Munţii Făgăraşului condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Un grup cu care "am avut de-a face" destul de mult anul acesta - prin intermediul unor seminarii pentru copii şi conferinţe.
Zi binecuvântată să fie pentru toţi 1 Decembrie, cu mai mult respect şi drag de valori şi autentic!

N.

Testament

Alcătuit de Grupul Carpatin-Făgărăşan în primăvara anului 1954, în muntele Buzdugan (ciorna acestui testament a fost găsită de Securitate la profesorul Remus Budac)

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.

Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.

Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră.

Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.

Cu atât mai mult suntem departe de meschinele probleme materiale, de pofta de îmbogăţire în viitor. Nici unul din noi nu avem averi de apărat, nici interese de clasă. Niciodată, nici noi, nici părinţii noştri, nu am exploatat munca şi viaţa nimănui. Din contră, suntem din rândul acelor care în viaţă au cunoscut mai mult foamea şi lipsurile, decât tihna şi belşugul.

Ceea ce ne-a mânat aici, a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei. Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire.

Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nici o mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră, n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră.

Noi nu admirăm şi nu lăudăm în cuvinte deşarte pe Ştefan cel Mare. Nici nu-i folosim numele ca soclu, pe care să înălţăm statuia nimicniciei noastre, noi îl iubim cu iubirea oşteanului care s-a jertfit sub comanda domnului, pentru libertatea Moldovei, la Valea Albă. Şi ne plecăm spinarea alături de aprodul Purice, ca domnul să încalece. Auzim ca o adiere dulce cuvintele de mulţumire ale lui Ştefan. Întindem o mână de frate peste veacuri, apărătorilor Sarmizegetusei, arcaşului lui Ştefan, oşteanului în opinci de la Rovine, pandurului lui Tudor şi moţilor lui Horea şi Iancu. Comunicăm de la suflet la suflet cu orice român de totdeauna, focul sfânt şi cald al familiei româneşti.

În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şi-au dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, ne-aţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi.

Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.

Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954.

Ion Ilioiu a plecat să se întâlnească cu Dumnezeu

"Ne aşteaptă Dumnezeu pe toţi"

"Ne aşteaptă Dumnezeu pe toţi. Mie mi-a deschis uşa de fiecare dată când mă rugam să nu mă lase. Şi câte am mai îndurat... " (Ion Ilioiu)

Ion Ilioiu, ultimul supravieţuitor din grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului, a plecat la Domnul ieri, 31 octombrie.

Înmormântarea va avea loc mâine,

vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 13, la capela ortodoxă a Cimitirului vechi din Făgăraş.

O ultimă ocazie de a-i aduce un strop de cinstire faţă către faţă aici, în viaţa aceasta.

Dumnezeu să îl odihnească în pace, cu sfinţii Săi!

N.

O incursiune în Făgăraşul bunicilor

În tabăra pe care am organizat-o la începutul lui septembrie, intitulată  “Ţara minunată” , am avut în program şi seminarul “Făgăraşul bunicilor”, despre cunoaşterea istoriei recente în Ţara Făgăraşului, şi anume rezistenţa împotriva comunismului. A fost realizat de prietena mea, Ioana Haşu, cu ajutorul unor metode interactive, potrivite cu vârsta copiilor (10-13 ani).

Am fost impresionaţi de reacţia copiilor. Iată o prezentare în imagini, pe care v-o împărtăşesc cu drag:

N.

O vară bogată şi un vot

Ştiu că mulţi dintre voi vă întrebaţi ce o fi cu mine, am cam început să primesc mailuri de verificare :).
Sunt bine, slavă Domnului. O vară extrem, extrem de bogată în cunoaşteri şi trăiri mi-a aruncat internetul pe ultimul loc, iar asta n-a fost rău deloc. Dimpotrivă. Trăirea în lumea reală bate orice virtual.
Nu e rău în sine nici internetul, dar e bun de ţinut la locul lui.

Profit de revenirea mea pe blog să vă pun înainte o rugăminte. Din seria îmbogăţirilor - am avut parte de o discuţie cu părintele Vasile Gavrilă de la Biserica rusă din Bucureşti şi doamna preoteasă, despre un loc minunată în Vrancea, care mai are nevoie doar de dotări pentru a fi gata să găzduiască tabere pentru copii.
Cum vara asta am avut printre preocupări şi organizarea unei tabere, pot să vă spun că asemenea locuri sunt absolut necesare pentru sănătatea sufletească a copiilor noştri. De aceea, m-am bucurat când am aflat că a fost realizat un proiect supus votului online şi dotarea spaţiului de la Gura Caliţei (Vrancea) poate fi realizată cu banii primiţi.

Este vorba despre:

“Ulita copilariei” – tabara de creatie pentru copii

Nu trebuie să oferiţi decât câteva minute din timpul vostru, pt.a vă face un cont şi a vota proiectul:

 

Ca sa votati, trebuie sa va creati un cont pe http://www.taraluiandrei.ro/; intrati apoi la sectiunea "Orasul tau->Voteaza proiectul lunii" si din toata lista de proiecte, bifati in casuta patrata din partea stanga "Ulita copilariei - tabara de creatie pentru copii" si apoi apasati butonul "Voteaza".

.

Dacă puteţi să spuneţi şi altora despre această campanie, ar fi foarte de folos.

O toamnă binecuvântată să aveţi, cu spor duhovnicesc!

N.
.

PS Din proiectele comunităţii de la Biserica rusă:

• Şcoala "Sfinţii Trei Ierarhi"
•  Fundaţia "Tradiţia românească"

 
. 

De Înălţarea Sfintei Cruci, la biserica noastră

 

"Rău venit la Jilava"

Un reportaj realizat din Fortul 13, de Ioana Haşu - RFI:

„Chiar aici ne primeau paznicii, erau  nişte căsuţe de paiantă în zona asta, acum s-a modernizat. Eram fie azvârliţi cu cătuşe la mâini sau lanţuri la picioare, fie aruncaţi ca nişte pachete legate fedeleş – asta dacă eram consideraţi mai periculoşi. O dată am intrat şi eu în categoria asta... Deci bun venit – sau rău venit – la Jilava!“ Urarea vine de la Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut poltic. A petrecut 13 ani în temniţele comuniste, din care 4 la rând aici. Nu în Jilava proaspăt vopsită, flancată de Jeep-uri cu de mâncare, ci în temutul Fort 13 – fost depozit de muniţii pe vremea lui Carol I, apoi închisoare politică, acum loc de pelerinaj.

Continuarea aici.

PS Versiunea scrisă este ceva mai lungă decât varianta audio. Merită parcurse amândouă.
N.

Nu putem trăi viaţă duhovnicească fără duhovnic

- Putem trăi o viaţă duhovnicească fără îndrumător duhovnicesc, fără duhovnic? Cum îl putem găsi dacă nu îl avem?

- Nu putem să trăim o viaţă în Biserică fără un îndrumător duhovnicesc. Aţi văzut, primii creştini “stăruiau“, zice Scriptura, “în învăţătura Apostolilor“. Este primul lucru. Cum putem să-l găsim? Eu cred ca nu este nimeni care să-şi dorească cu adevărat si să nu găsească. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare pentru om încât abia face omul un pas şi Domnul face o mie în întâmpinarea lui. Este făgăduinţă; Domnul a zis: “Căutaţi şi veţi afla!“. Asta este spusă ca o făgăduinţă: căutaţi şi veţi afla. Este făgăduinţa lui Dumnezeu. Deci trebuie doar să caute sincer si să se roage cel care doreşte şi sigur va găsi.

Răspuns dat de Părintele Protosinghel Arsenie Muscalu 

la întrebările din cadrulconferinţei organizate de ASCOR Bucureşti in noiembrie 2003, sub titlul “Viaţa în Biserică”.

Apostolat nr. 64

Lumea de azi:

• Furie împotriva vieţii. Asociaţiile umaniste luptă împotriva copiilor nenăscuţi
•  A avea sau a nu avea copii
• Golim Potirele sau golim farmaciile? 
• Rostul bolilor

Editorial:

• Sclavia modernă

Cuvântul protopopului:

• De la Sfintele Paşti la Înălţare

Trecut şi prezent:

• Părintele profesor Ioan Glăjar, darul lui Dumnezeu pentru noi

Cuvântul ierarhului:

• Criza familiei şi a societăţii

 Căsuţa copiilor:

• Cele mai frumoase mâini
• Tabăra de vară “Ţara minunată”

Fii tânăr cu Hristos:

• Cum putem trăi curaţi într-o lume murdară? 
• Relaţiile dinainte de căsătorie şi problemele din familie

 Pas în doi:

• Mituri care ne sabotează împlinirea în căsătorie

Educaţie creştină:

• Educaţia creştină, între interdicţii şi libertate absolută

Cu Dumnezeu în casă

• Femeia, candela şi aşezarea casei 
• Poezie: Întoarcerea în rai
• Farmacia Domnului: căpşunile
• Salată de sfeclă roşie şi cartofi