Tocmai am aflat ca la Schitul Darvari se face randuiala iertarii, dupa Vecernia iertarii de maine, si m-am gandit sa va spun si voua, poate va este de folos celor care sunteti din Bucuresti si nu stiati o biserica unde se intampla acest obicei minunat. Amanunte gasiti aici.
Natalia
PS Daca mai stiti voi si altele va rog sa le spuneti, ca sa iesim in intampinarea celor care nu stiu unde sa mearga. Multumesc!
Condiţia obligatorie pentru a intra în Post este Iertarea. „De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“, ne spune Evanghelia din Duminica Iertării, duminica de mâine.
Păcatul = dezbinare, ură, izolare Împărăţia lui Dumnezeu = iubire, unitate, solidaritate
Portiţa prin care trecem de la păcat către Împărăţia lui Dumnezeu este IERTAREA, aşa cum spune părintele Schmemann:
A ierta este a pune între mine şi "vrăjmaşul" meu iertarea lui Dumnezeu însuşi. A ierta este depăşirea "punctului mort" in relaţiile umane şi raportarea lor la Hristos. Iertarea este "crăpătura" împărăţiei cereşti deschisă către această lume păcătoasă şi decăzută.
Să ne pregătim deci şi noi în aceste zile acest ultim „bagaj”, fără de care nu putem pleca în călătoria spre Înviere. Dacă simţiţi nevoia să aprofundaţi acest subiect, iată câteva lecturi şi audiţii folositoare: Iertarea - începutul iubirii - Părintele Savatie Baştovoi
Despre iertare – o emisiune cu Maica Siluana Vlad
Concretizarea acestei lucrări a iertării se face la Vecernia Iertării, de mâine seară.
Vecernia iertării este slujită în seara Duminicii Iertării şi este prima slujbă din Postul Mare. Vecernia iertării respectă rânduiala Vecerniei duminicale pascale dar după prochimenul mare, clerul îşi schimbă hainele strălucitoare cu cele întunecate iar corul începe să folosească glasurile distinctive pascale. După Încheiere, comunitatea credincioşilor celebrează ritualul mişcător şi frumos al iertării reciproce.
Acest ritual se săvârşeşte încă la mănăstiri, dar şi la unele biserici parohiale (dacă nu găsiţi niciuna, haideţi la noi! :) ). Faceţi tot posibilul să participaţi la această vecernie, ea este începutul Postului, atunci începe şi călătoria noastră.
Ieri, exprimându-i părintelui meu tristeţea că ne-am adunat aşa de mulţi, dar uite că nu avem şi un preot cu noi, s-a oferit să călătorească şi el împreună cu noi! Tare mult m-am mai bucurat, pentru că puternică este rugăciunea şi binecuvântarea unui slujitor al Sfantului Altar!
Iar propunerea este ca la rugăciunea comună, de la ora 22 (ora României - pentru că avem şi călători de pe meleaguri mai îndepărtate), să îi pomenim şi pe ierarhii noştri; au şi ei, ca şi noi, mare nevoie de rugăciune în aceste vremuri... Am adăugat deci la începutul pomelnicului o scurtă pomenire, plecând de la formula din Sfânta Liturghie. Sper că sunteţi gata cu bagajele, mâine seară plecăm! Cu mare drag şi bucurie,
“Membrii Asociatiei IHTIS, tinerii cu dizabilitati fizice severe, organizeaza vineri 27 februarie, orele 18, Palatul Copiilor / sala mica – spectacolul folcloric caritabil „Suflet langa suflet prin cantec” - parte a Campaniei „350.000 euro = solidaritatea a 350.000 de oameni”, care are ca scop strangerea fondurilor necesare realizarii. Producator: Florin Racoci. INTRAREA LIBERA !!! ”
Am discutat de curând cu un profesor drag de la facultatea de teologie din Sibiu. În contextul evocării vremurilor grele care vor urma, ne-a spus, printre altele, că Dumnezeu ne va lăsa pradă răutăţii şi războaielor, pentru că nu vede la noi pocăinţă. Doar pocăinţa poate schimba ceva, de aceea singura soluţie este metanoia - schimbarea vieţii şi a minţii noastre, rugăciunea şi postul.
Avem nevoie şi de o unitate în această lucrare: să ne rugăm împreună (în acest sens rugăciunea de la ora 22, propusă de Maica Siluana, despre care găsiţi detalii pe coloana din dreapta sus, este o idee minunată), să postim împreună.
Peste câteva zile începe Postul Mare şi, plecând de la ce v-am spus, vă fac din nou invitaţia de a călători împreună în acest post. Să postim împreună, să ne rugăm împreună şi unii pentru alţii.
Ca şi propuneri concrete, eu m-am gândit la:
- să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
- să înmulţim programul zilnic de rugăciune
- să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, sus, iar pomelnicul cu împreună călătorii pe coloana din stânga)
- să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
- să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
- să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
- să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.
Aştept şi propunerile voastre, aşa cum aştept şi să vă alăturaţi acestei împreună-călătoriri spre Înviere, printr-un comentariu sau mail sau oricum puteţi da de veste. Nu trebuie să aveţi blog, nu trebuie nimic, doar să îmi spuneţi numele, ca să alcătuim un pomelnic comun.
În rest, fiecare contribuie cu ce poate şi crede că este de folos, nimic nu este „obligatoriu” în afară de rugăciune, care este cea mai importantă.
Vă aştept cu mare drag,
Pentru a deveni preot, viitorul slujitor al altarului trece printr-o şcoală care îl pregăteşte în acest sens. Nu există însă o şcoală pentru soţia preotului, deşi a fi preoteasă nu este doar un statut social, ci o misiune care cere foarte multă responsabilitate.
Blogul „Slujirea preotesei” a fost creat, cu binecuvântarea duhovnicilor noştri, pentru
- a ieşi în întâmpinarea celor care vor să ştie ce responsabilitate îşi asumă atunci când se căsătoresc cu un absolvent de teologie şi caută aceste informaţii în lumea învolburată a internetului,
- dar şi pentru cei care nu ştiu de ce criterii ar trebui să ţină seama atunci când îşi caută o soţie care să le devină sprijin în viitoarea slujire preoţească;
- şi, nu în ultimul rând, celor care sunt deja preotese şi vor să înainteze cu dăruire pe această cale a slujirii de care nu suntem vrednice, dar ne-a învrednicit Dumnezeu.
Aşa cum spune şi motto-ul blogului, nu este vorba despre un blog exclusivist. Preoteasa nu trebuie să fie cu nimic mai mult decât trebuie să fie orice femeie creştină. Ea este responsabilă în faţa Sfintei Treimi atât pentru propria familie, cât şi pentru orice atitudine sau faptă care îi influenţează pe cei care văd în ea fie un model de viaţă creştină, fie un argument pentru a păcătui, dacă noi îl oferim.
Dacă doriţi să ne sprijiniţi fie cu materiale despre acest subiect, fie cu opiniile şi părerile voastre despre ce aşteptaţi de la o preoteasă, vizitaţi Slujirea preotesei şi scrieţi-ne la adresa de mail afişată.
Domnul să binecuvânteze acest început şi să îl facă spre folos!
Astăzi se împlinesc 57 de ani de la plecarea la Domnul a mucenicului mărturisitor Valeriu Gafencu. La Sibiu va avea loc în această seară o slujbă de pomenire, urmată de o proiecţie a filmului "Viaţa mărturisitorului Valeriu Gafencu". Mai multe detalii găsiţi aici, iar o listă de linkuri a adunat Ramona, aici.
Marian Moise - Acatistul Sf Mucenic Valeriu Gafencu
„Să auzim Scripturile Mântuitorului nostru, Care ne învaţă totdeauna cu glasul Său, despre cel ce a fost desfrânat şi în urmă iarăşi s-a înţelepţit; şi cu credinţă să urmăm pocăinţei celei bune a acestuia; şi, Celui ce ştie toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm: Greşit-am Ţie, Părinte îndurate, şi nu suntem vrednici nici odinioară să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cel ce eşti din fire iubitor de oameni, Tu primeşte-ne şi ne fă ca pe unul dintre argaţii Tăi.”
Triod, slujba Utreniei
Mai multe despre această duminică am scris anul trecut, aici. Şi un cuvânt al părintelui Constantin Necula, de anul acesta, (chiar cu referire la moartea recentă a lui Marian Cozma), găsiţi aici.
o mare de fulgi. Acum a stat, dar priviti ce a rămas în urmă... Îmi aduc aminte de vremurile în care locuiam la oraş. Nu mi-a plăcut niciodată iarna.... Mizerie multă, "fleaşcă", frig... La ţară însă este altă iarnă. Alb curat şi pur, cu adevărat darul lui Dumnezeu:
Peste câteva zile începe Postul Mare şi, plecând de la ce v-am spus, vă fac din nou invitaţia de a călători împreună în acest post. Să postim împreună, să ne rugăm împreună şi unii pentru alţii.
Natalia