Maica Domnului

Doamne, cât este de mare Maica Domnului... Cu bucurie şi emoţie, m-am întors de la Prohod.

33

Unul din proiectele care aşteaptă o continuare pe acest blog este "Să trăim Sfânta Liturghie". Nu am ajuns decât la "Fericiri" şi nu am mai scris de... 2 ani. M-am bucurat totuşi când am aflat că pentru unii dintre voi a fost un imbold pentru a căuta şi citi mai mult despre această Taină a Tainelor, baza vieţii în Domnul.
Nu, nu am nici o nădejde de a continua, pentru că timpul este nemilos cu mine. Am dat doar de câteva rânduri despre cât e de importantă Sfânta Liturghie, pe care vreau să vi le împărtăşesc:

„Sfânta Liturghie cere fiecăruia o pregătire deosebită. Trebuie să o înţelegi cu mintea înfiptă în credinţă şi să o cunoşti prin trăire. Ea este hrana spirituală a vieţii pentru fiecare dintre noi; te face să creşti în Dumnezeu şi Dumnezeu să crească în tine şi prin tine în omenire, în lume. Ea dăruieşte prin Sfânta Euharistie Pâinea cerească, Pâinea cea spre fiinţă, izvorul fără de care fiinţa noastră duhovnicească moare.”

Pr. Boris Răduleanu - Sfânta Liturghie şi Apocalipsa

 Domnul să ne ajute să creştem în înţelegere şi trăire!

N.

PS. Pentru cei care doriţi mai multe, reiau o bibliografie minimală la care puteţi apela:

• Pr. Stefanos Anagnostopoulos – Explicarea Sfintei Liturghii
• Părintele Dumitru Stăniloae – Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă
• Pr. Florin Botezan – Sfânta Liturghie, Taina Tainelor
• N. V. Gogol – Meditaţii la dumnezeiasca Liturghie
• Sfânta Mănăstire Parklitu – Tâlcuirea Sfintei Liturghii

O familie care are nevoie de noi

Gabriela Neamţu şi familia ei fac parte din comunitatea de la Biserica Rusă din Bucureşti, una din cele mai frumoase pe care le cunosc şi unde am mulţi prieteni. De curând i-a fost descoperit un cancer osos, care i-a afectat deja un picior. Mai multe detalii medicale şi despre cum o putem ajuta găsiţi pe blogul realizat de un grup de prieteni şi împreună-rugători, aici.
Dacă nu îi puteţi ajuta financiar, sprijinul prin rugăciune este la îndemâna oricui.
Veşti despre evoluţia stării Gabrielei primim pe blog.
Doamne, binecuvintează această familie şi îi păzeşte sub ocrotirea Ta, dăruindu-le toate cele de folos spre mântuire!

N.

Apostolat nr. 53

Apostolat în Ţara Făgăraşului, nr. 53 - iunie 2011

Din cuprins:
Actual:

• Cu ce vă îmbrăcaţi fetele? 
• Labirintul îngerilor înlănţuiţi
• Despre nerăbdare, compromisuri şi favoruri

Editorial: Mai ascultăm?

Viaţa în Hristos:

• De ce evităm Rugăciunea lui Iisus?

Trup şi suflet:

• Minunata alcătuire a fiinţei umane. Corpul uman şi activităţile fiziologice

Jurnal de pelerin:

• Kefalonia, insula Maicii Domnului şi a Sfântului Gherasim - o secvenţă din pelerinajul în Grecia despre care v-am vorbit acum ceva vreme aici.

Fii tânăr cu Hristos:

• Creştinismul înseamnă să-l trăieşti pe celălalt

Pas în doi:

• Iubirea începe după ce trece starea de îndrăgostire 
• Sfaturi care duc la o căsnicie fericită

Familia ortodoxă:

• Infertilitatea. Cauze, soluţii şi false soluţii.

Poezie:

• …Începuturi…

Sfinţirea paraclisului la Şinca Nouă

Un moment mult aşteptat, reprogramat de pe 5 pe 25 iunie. După o zi caniculară, a fost o zi de toamnă. Incredibil de rece, cu ploaie necontenită. Pentru cei nehotărâţi - prilej să stea acasă, pentru iubitorii locului - prilej de încercare a răbdării şi dragostei. Acestea din urmă au biruit, pentru că poiana a fost plină, ultimii veniţi au trebuit să parcheze la 3-4 kilometri distanţă, ca să nu se blocheze drumul îngust, şi să meargă pe jos. Iar dragostea pentru Sfântul Nectarie şi Părintele Matei a adunat la un loc şi peste 40 de preoţi, în duh de comuniune şi rugăciune.

Din istoria aşezământului v-am mai spus aici:

Vesti de la Sinca Noua

N.

Apostolat nr. 52

 Editorial: Îmbrâncirea, între spectacol şi responsabilitate


Actual:

• ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului: „Există Dumnezeu dacă trăiesc ce m-a învăţat Dumnezeu”
•  Părintele Teofil: Oameni şi flori…
• Despre măiestria Olarului
• Sectele şi lucrarea lor în lume
•  Civilizaţia anormalului
• Paşaport spre rai

Jurnal de pelerin:

• “Împreună de sărbători!” în Maramureş

Catehism pe înţelesul tuturor:

• Dragostea faţă de Dumnezeu şi manifestarea ei

Educaţie creştină:

• Copiii la slujbele Bisericii

Căsuţa copiilor:

• Cu Domnul, la Marea Tiberiadei

Cu Dumnezeu în casă:

• Profitând la maxim de darurile lui Dumnezeu: Doamna Elena Niţă Ibrian (1921-2009)
• Pregătirea hranei, armonie pentru trup şi suflet
• Supă-cremă de dovlecei

• Clipa...

O ţară binecuvântată

Iubesc Grecia. E o ţară binecuvântată de Dumnezeu, ca orice ţară, dar binecuvântată şi de locuitorii ei, pe care patriotismul îi face să fie uniţi, să conlucreze pentru binele lor comun şi al ţării lor, şi să ţină la Ortodoxie, pentru că pentru ei a fi grec înseamnă a fi ortodox. Deşi adesea atitudinea aceasta cade în naţionalism, în sensul că Ortodoxia devine greacă şi cel care nu este grec în ochii lor nu prea este ortodox, admir mult felul lor de a fi, dintr-un motiv foarte simplu: nouă, românilor, ne lipseşte şi conlucrarea şi colaborarea, şi dragostea pentru Ortodoxie. Extrem, extrem de rar am văzut români care să o preţuiască şi să fie conştienţi de marea binecuvântare pe care o avem prin ea.
Păcat de ţara pe care o avem, la fel de binecuvântată, pentru că îi lipseşte binecuvântarea noastră, ceea ce anulează binecuvântarea lui Dumnezeu.

În imagini, un tablou virtual al pelerinajului în Grecia:

N.

Un prieten drag

Mâine este ziua Sfântului Ioan Rusul. Deşi ne întâlnim des, în rugăciune, de curând l-am vizitat. O mare bucurie, din care vă împărtăşesc câteva imagini:

Din prăznuirile de pe la noi:

• - schitul Şinca Nouă - priveghere pentru Sf. Ioan în seara aceasta, de la ora 21
• - Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul' din localitatea Slobozia de Giurgiu

[editare ulterioară:]

• - capela maternităţii Polizu 

Un film grecesc despre viaţa Sfântului Ioan Rusul: 

• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 1  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 2  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 3  
• Viata Sfantului Ioan Rusul partea 4

 N.

Iarba verde de acasă

Am lipsit de acasă mai bine de o săptămână. O săptămână copleşitoare, plină de folos duhovnicesc şi de îmbogăţire spirituală şi culturală (meseria de călător ar fi una din preferatele mele :) ). Surpriza a venit însă la întoarcerea acasă, moment pe care îl anticipam cam deprimant, având în vedere schimbarea totală a peisajului şi lovirea frontală de muntele de sarcini de rezolvat, care a crescut vertiginos în lipsa mea.
Ce am primit în schimb? Multă emoţie şi bucurie neaşteptată: copii cu floricele în mână pândindu-mi nerăbdători plecarea la biserică (ne-am întors duminică dimineaţa, la 5); flori proaspete la icoane; îmbrăţişări calde sau strângeri puternice de mâini, chiar lacrimi în colţuri de ochi; multă căldură.
O primire emoţionantă, total neaşteptată, la fel de copleşitoare ca pelerinajul.

N.

o săptămână lipsă = iarbă până la brâu :)